Un coºmar, douã coºmaruri...
Dupã cîteva zile de primãvarã adevãratã, cu soare cald ºi muguri deschiºi cãtre azur, am dat jos prelata de pe autoturismul care hibernase sub niºte plopi cuminþi, am fãcut legãtura la baterie ºi motorul a rãspuns la a treia cheie. Cum nu se poate mai mulþumit, profitînd de binecuvîntarea ultimei zile însorite înainte de ploile recente, am hotãrît sã fac un microtur judeþean, pe ºosele naþionale judeþene ºi comunale. Dacã aº fi bãnuit în ce dandana intru, renunþam înainte de a-mi face maºina zob ºi nervii ferfeniþã.
Pe ºoseaua naþionalã Piatra-Roman, altminteri destul de bine întreþinutã, capcanele de la Turtureºti ºi de la intrarea în Girov, la o circulaþie normalã, care te obligã sã þii linia dreaptã, fãrã putinþa de slalom printre gropi, solicitã serios suspensia. Primul duº rece.
Fac la stînga, din punctul Baratca, pe fîºia de asfalt a drumului judeþean cicã modernizat, plin de hîrtoape, lighene ºi cum le-o mai fi zicînd. Singur pe cale, ocolesc cum pot ºi cît pot, din hop în hop, îndreptîndu-mã spre Bîrgãuani. Ajung viu la marginea satului. De aici înainte, simulacrul de drum asfaltat se transformã într-un coºmar hidos, obstacolele nemaiputînd fi ocolite. E mai ceva decît pe pista de încercare a rezistenþei automobilelor!
Primarul comunei Bîrgãuani, ajutat în sfîrºit de cîteva utilaje de la judeþ, cãci, repet, drumul este judeþean, se strãduieºte sã deschidã cale liberã, prin Breaza, cãtre Talpa ºi Chilia, drum închis o lunã ºi jumãtate, de iarnã ºi de alunecãrile de teren. Datoritã acestor lucrãri, traversez cu bine o parte din sat ºi apuc pe scurtãturã, pe drumul comunal reparat cu bani europeni, cãtre Homiceni. Deºi neîngrijitã, calea încã rezistã ºi maºina poate rula cu viteza a patra. Aceasta pînã la priporul de la ieºirea din Homiceni cãtre Talpa, unde, dacã ai noroc, scapi cu autoturismul nevãtãmat sau neprãbuºit într-un hogaº.
Din nou pe un drum judeþean, dupã podul de la ieºirea din Homiceni, începe noua suitã de hopuri ºi de hogaºuri, care nu se mai terminã, pînã în Chilia. Acolo, nici gînd sã pot intra în ograda casei pãrinteºti, pentru cã tractoarele au ºãnþuit atît de cumplit uliþa pietruitã mai an ºi stricatã de cei care au îngropat conductele de apã, încît ar trebui mai întîi sã rãstorn o benã de balast ºi sã aduc un compresor pentru a-l compacta. Renunþ la aventurã, pãºesc emoþionat pe iarba verde, presãratã cu flori de bumbiºori ºi uit pentru douã ceasuri de coºmarul rutier tocmai strãbãtut pînã aici.
Dupã un scurt rãgaz, plutesc prin noroaiele halucinante ale Chiliei ºi, dupã ce trec înot balta de la Ramadan, de la hotarul Hlãpeºtilor, neasanatã de-un veac, intru pe o porþiune mai bine întreþinutã a drumului judeþean Unghi-Talpa-Vãleni-Horia. La Unghi, prind banda asfaltatã a drumului judeþean Girov-Tupilaþi ºi, dupã cîteva zdravene ºuturi prin cîteva zone cu gropi, cãtre ªtefan cel Mare (comuna), ies la Girov, din nou în naþionalã. Mã cotonogesc prin hopurile de la Girov ºi Tupilaþi, la întors, ºi iacãtã-mã în oraº, cu suspensia bãtînd, cu motorul tuºind, cã l-am þinut mult într-a doua ºi în prima vitezã, eu cu nervii la pãmînt, cu dureri de ºale... dar, în fine, acasã. Numai cã pe Pauliºta nu se putea intra din cauza unor lucrãri. Punct. Un coºmar!!
ªi noaptea fac imprudenþa de a deschide televizorul. Aflu cã elegantul Vanghelie va deveni (probabil) adjunctul doctorului Oprescu, la PSD Bucureºti, cã domnul Ciuvicã a mai dat o bombã de presã, cã procurorii cautã cu lupa niºte serii de bancnote care ar fi fost date mitã, cã... Dumnezeule! Dunãrea a depãºit 15.000 de metri cubi de puhoi pe secundã, dar cã deocamdatã rezistãm, rezistãm. Alt coºmar!!!
Un coºmar, douã coºmaruri (dupã DOOM, serie nouã).
|
Autentificare
