TABLETÃ. NemÞii ºtiu cã sÎntem murdari ºi Þigani

În timp ce în România aliajul rezultat din topirea abstractã a PNL ºi PD s-a brînzit, iar din consistenþa lui fãrîmicioasã nu s-a legat neam statuia guvernãrii, prin lume se petrec întîmplãri cu tîlc. Ele nu þin cont nici de bãþoºenia, de preºedinte de CAP, a lui Traian Bãsescu, autoritar ºi obsedat sã fie cãlare ºi pe ºefii de atelaj ºi pe mulgãrese, vãtaf suprem al mizeriei naþionale, nici pe ambîþul unora dintre noi de a ne socoti europeni. O astfel de întîmplare cu tîlc mi-a fost comunicatã de radioul maºinii într-o cãlãtorie pe caniculã între satul meu ºi satul vecin, unde s-a nimerit sã am o proprietate. Adicã un teren poreclit în acte livadã ºi devenit dupã colectivizarea comunistã ºi tranziþia capitalistã, cînd proprietãþile noastre au devenit proprietãþile nimãnui, o culturã nedefinitã de mãrãcini ºi scaieþi. Mergînd eu spre proprietatea mea de ciulini, am fost curentat de o ºtire care spunea cam aºa: un sondaj fãcut în Germania aratã cã neamþul ºtie despre români cã sînt þigani, murdari ºi furã. Asta crede neamþul de rînd. Mã rog. Nu-i prea mãgulitor. În satul meu sîntem þigani o treime ºi douã treimi sîntem români. Murdari - destui. Mai ales dupã praºilã ºi absenþa, din majoritatea caselor, a duºului. Cu ºterpelitul? Portofele se furã în tramvai, la Bucureºti. Mie mi-au furat din casa pãrinteascã uºa ºifonierului. Nu ºtiu ce-au fãcut cu ea. Oricum, nu-i mare pagubã. Dar în Italia nu se furã? Mi-a spus mie un arab, vecin de compartiment cu mine, într-un drum din peninsulã, prin fosta Iugoslavie, spre România. κi þinea, pentru a nu fi jefuit cînd aþipea, geanta legatã cu un lanþ ºi lacãt de mînã. Pãrerea lui era cã în Italia ºi România se furã în draci. Deci, iatã, ºi în Italia se furã. O alinare ºi un bandaj pentru orgoliul meu.
Dar ce spaniolii n-au Ăžigani? Dar ce ungurii n-au o droaie? Ai lor nu furĂŁ ca ai noÂştri, ar putea replica cineva. Nu sĂŽnt ĂŽn totul convins.
A treia chestiune a sondajului m-a enervat de-a binelea ºi am închis cu un bobîrnac sever radioul. Cicã neamþul, pus sã indice în acel sondaj un produs românesc, o marcã, un prestigiu de fabricaþie dîmboviþeanã, a tãcut ca Bulã la examenul de socialism. Neamþul, fabricant ticãlos de Mercedesuri (maºina cu care umblu se cheamã tot aºa), n-a auzit de Dacie, nu ºtie nici o marcã de izmene româneascã. N-a auzit nici mãcar de Gerovital. Ãla mi se pare nu prea se mai fabricã în formula Aslan! Fac pariu cã nici marca Brîncuºi nu le spune nimic. Iar, dacã le spune, îl cred pe genianul sculptor francez. Scîrboasã poveste. O þarã face bomboanele Mozart. Din alta se cumpãrã pãpuºi care intrã una în alta. În capul neamþului n-a încãput nimic din prestigiul românesc. Sã n-avem noi o alifie, o floare de tei la pachet care sã ne facã reclamã în Univers? Oricum la prima cãlãtorie în Germania vînez cusururi. Îi gãsesc eu neamþului vreo bubã. Iar dacã nu gãsesc, i-o inventez. Aºa, de-al dracului!