Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
RSS News Feed - Monitorul de Neamt Retele Sociale si RSS
RSS - Monitorul de Neamt
Calendar- Arhiva de Stiri Septembrie 2006
LMMJVSD
    123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930 
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Monitorul Neamt
 Judetul Neamt
 rochii.ro
 fantastic.ro
 culise.ro
 grazie.ro
 odeon.ro
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Opinii 21 Septembrie 2006
Tipăreste articolul - Varianta pentru imprimantă Trimite acest articol unui prieten  prin email

Ion Antonescu și cel mai mare paradox românesc

De ceva vreme, primesc dulci telefoane de felicitare sau încruntate apeluri mustrătoare pe una și aceeași temă. Unii îmi spun: „Bravo, domnule, era cazul ca cineva să spună adevărul despre mareșal!“, iar alții îmi zic: „Domnule, nu ne așteptam ca tocmai dumneata să-l lauzi pe mareșal!“. Despre ce este vorba: în cadrul proiectului de televiziune Mari Români, care se derulează pe TVR 1, am acceptat - „ademenit“ de cunoscutul regizor timișorean Florin Iepan - să facem un documentar despre mareșalul Ion Antonescu. În ultimele luni, Antonescu a fost votat masiv de către cei care au răspuns chestionarului TVR, astfel încît mareșalul se află, în acest clasament, între primele zece personalități reprezentative ale neamului. Nu acest fapt a dat semnalul telefoanelor pe care le primesc; ci campania de promovare ce are loc pe postul de radio Europa FM în care, într-un spot publicitar, se aude - printre alte voci, care „susțin“ alte personaje - și vocea mea, spunînd (așa era regula jocului...) „Sînt Adrian Cioroianu și pledez pentru Ion Antonescu“. Surprinzător e că atît cei care mă felicitau, cît și cei care mă mustrau nu văzuseră documentarul - el a fost difuzat pe TVR 1 abia aseară, joi.
Încă o ocazie pentru a mă convinge că, de fapt, pentru cei mai mulți dintre români, fostul mareșal Antonescu este o mare necunoscută. Între „ceea ce se crede“ și „ceea ce se știe“ e o distanță mare. Faptul de a fi murit în urma unui proces regizat de sovietici (în iunie 1946) l-a transformat pe Antonescu în martir - ocazie cu care se pierde din vedere că, de-ar fi fost judecat (să admitem) chiar și de americani, sfîrșitul lui ar fi fost același. Majoritatea românilor știu că, în statul lui Antonescu, evreii nu au purtat steaua galbenă pe haine - așa cum erau obligați să poarte evreii în alte state europene. Mai puțini români sînt dispuși să accepte și reversul monedei: dacă Hitler ar fi cîștigat războiul, toți evreii din România - cu stea sau fără stea galbenă pe haine - ar fi ajuns în lagărele germane de exterminare, și asta cu acordul lui Antonescu. Chiar și așa, în sarcina lui Ion Antonescu intră circa 280 de mii evrei români și ucrainieni uciși (la Iași, la Odessa sau în Transnistria) și circa 12 mii de țigani morți în urma deportărilor în zona rîului Bug (episod de pe urma căruia se mai fac unele glume proaste și macabre pe stadioanele noastre de fotbal, acolo unde joacă Rapidul în deplasare!). Apoi, chiar și cei care știu aceste lucruri cred că Antonescu a greșit numai față de minorități. Oare? Prin faptul de a fi băgat România în război fără nici un fel de tratat scris cu Germania, pe simplul cuvînt „de ofițer“ al lui Hitler, mie mi se pare că Antonescu a greșit mult și față de majoritatea românească. În fine, se mai crede că Antonescu, din „onoare“, ar fi rămas fidel lui Hitler pînă la sfîrșit. Nu e adevărat. Antonescu a tolerat negocieri diplomatice cu aliații anti-hitleriști încă din 1943 - de cînd a înțeles că e posibil (și) ca Germania să piardă războiul. El a așteptat pînă în ultimele sale zile ca englezii sau americanii să-i ofere condiții mai bune pentru o eventuală pace separată - numai că aceștia hotărîseră tacit ca zona României să cadă exclusiv în responsabilitatea sovieticilor.
Există un detaliu pe care nimeni nu-l poate contesta: în mod evident, Ion Antonescu a fost un mare patriot. Iubirea lui de patrie e mai presus de orice îndoială. Totuși, cred că noi, românii de azi, avem datoria de a ne întreba dacă iubirea de patrie poate funcționa ca un alibi universal. Nimeni nu va putea demonstra vreodată că Nicolae Ceaușescu nu și-ar fi iubit și el țara. La fel, avem toate motivele să credem că și Stalin și-a iubit URSS, și Hitler și-a iubit Germania, iar Fidel Castro își iubește Cuba lui. Desigur, a nu se înțelege că aș pune semnul egalității între aceste personaje. Ce vreau să spun este că, din păcate, iubirea de patrie a conducătorului nu asigură automat o viață mai bună pentru supușii săi - ba uneori chiar face viața mai rea!
Cred că acesta este cel mai mare paradox românesc: noi am avut foarte mulți conducători care și-au iubit țara și foarte puține perioade în care românii, efectiv, să trăiască bine. O fi, oare, vreo legătură?

Articol afisat de 2472 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Adrian CIOROIANU)
Adaugă comentariul tău la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu există nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Social Stiri Social
Stiri Sport Stiri Sport
Stiri Sanatate Stiri Sanatate
Stiri Opinii Stiri Opinii
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Premium UK domain names
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totalĂŁ sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective