Festivalul de Teatru Piatra Neamt - Editia a XXI-a

Zadarnicele chinuri ale dragostei

• Festivalul a fost deschis cu o premierĂŁ a Teatrului Tineretului din Piatra Neamt: „FatĂŁ ĂŽn fatĂŁ“ de Francis Joffo, ĂŽn regia lui Sorin Misiriantu • ĂŽn spectacolul nocturn, Horatiu MĂŁlĂŁele a oferit un recital impregnat de un umor inconfundabil •

SĂŽmbĂŁtĂŁ seara, ĂŽntr-o atmo-sferĂŁ sobrĂŁ si, ĂŽn acelasi timp, rafinatĂŁ, ĂŽn sala de spectacole a Teatrului Tineretului din Piatra Neamt a fost inauguratĂŁ cea de a XXI-a editie a Festivalului de Teatru, manifestare ce a ĂŽnsotit si a conturat gloria institutiei artistice, cu ĂŽntreruperi, de la sfĂŽrsitul deceniului al saptelea al secolului trecut.
Una dintre noile actrite ale Teatrului Tineretului, Irina Ivan, si actorul Daniel BesleagĂŁ au citit scurtul salut adresat publicului pietrean, au multumit coorganizatorilor (Consiliul Judetean Neamt, Consiliul Local Municipal si PrimĂŁria municipiului Piatra Neamt, Ministerul Culturii si Cultelor, UNITER), nume-rosilor si ĂŽndatoritorilor sponsori, invitatilor si marilor colegi de breaslĂŁ aflati aproape, presei locale si nationale si, bineĂŽnteles, personalului teh-nic, administrativ si artistic al teatrului pietrean, implicat direct si esential ĂŽn buna organizare si desfĂŁsurare a unui act artistic de anvergurĂŁ. Subliniind complexitatea pregĂŁtirii unei asemenea manifestĂŁri, purtĂŁtorii de cuvĂŽnt ai organizatorilor, au conchis: „A organiza un festival nu e simplu. Sute de telefoane, faxuri, e-mail-uri, fise tehnice, locuri de cazare, diurne, autocare, camioane, sute de actori, sute de oameni care monteazĂŁ si demonteazĂŁ decoruri - toate aceste lucruri care nu se vĂŁd, dar se trĂŁiesc cu intensitate, pentru ca dumneavoastrĂŁ, Spectatorul, fericitul beneficiar al unui bilet sau al unei invitatii, sĂŁ puteti urmĂŁri, cu ĂŽncĂŽntare, cu emotie, cu ĂŽngĂŽndurare, zĂŽmbind, stri-vind o lacrimĂŁ sau chiar rĂŽzĂŽnd ĂŽn hohote, spectacolele pe care vi le propunem din aceastĂŁ searĂŁ.“

Whiskey
si rachiu de pere

„FatĂŁ ĂŽn fatĂŁ“ este, neĂŽndoios, un spectacol de loisir. Un spectacol de duminicĂŁ seara, cĂŽnd, obositi de rĂŽsul strivit din fata televizorului, vrem sĂŁ ne scoatem consoarta ĂŽn oras, la un mic si o bere, la o preumblare ĂŽntre Unic si Telefoane, si cĂŽnd, de-a lungul unei conversatii plictisite despre procedura de fixare a pavelelor ĂŽn nisipul procurat de municipalitatea animatĂŁ de legitima dorintĂŁ de a ne aminti de ea si la sfĂŽrsitul mandatului, ĂŽntĂŽlnim afisul cu cei doi protagonisti - „ingenioasĂŁ“ idee - spate ĂŽn spate.
Textul lui Francis Joffo respectĂŁ cu strictete reteta frantuzeascĂŁ a comediilor facile, de la Labiche ĂŽncoace, ĂŽntemeiatĂŁ pe traditia satirei burgheze si, implicit, a modului de viatĂŁ statuat si, ĂŽn acelasi timp, conservĂŁ perpetuata reactie la sobrietatea conjugalĂŁ impusĂŁ de marele drame „seria“. Numai cĂŁ aici nu mai este ridiculizat chipul ĂŽncornoratului, preluat din farsa clasicilor, ca model de victimĂŁ perfectĂŁ. Ne aflĂŁm ĂŽn secolul al douĂŁzecilea, morala e mult mai flexibilĂŁ, avem o stare materialĂŁ prosperĂŁ, ferestrele imense ale apartamentului confortabil lucesc sub luminile Parisului, prin urmare este inevitabil sĂŁ avem o problemĂŁ cu noi ĂŽnsine, cu sotia, cu amanta si, dacĂŁ nu e destul, cu frumoasa, minora si capricioasa fiicĂŁ. La prima vedere, fiecare dintre membrii dezbinatului trio domestic trĂŁieste cu intensitate o dramĂŁ sentimentalĂŁ. Descoperi apoi cĂŁ drama, ĂŽn fapt autenticĂŁ, are usurĂŁtatea si sprinteneala spumoasei si faimoasei sampanii frantuzesti, chiar dacĂŁ preferintele personajelor oscileazĂŁ, deloc ĂŽntĂŽmplĂŁtor, ĂŽntre whiskey si rachiu de pere.
AnimatĂŁ de angoasele unui bovarism adus la zi, independenta sotie ĂŽsi rezolvĂŁ problemele ĂŽn cel mai pur stil contemporan. Menajul „a trois“ poate deveni „a quatre“ si asa mai departe. Si chiar dacĂŁ sotul (sau fostul sot, mĂŁ rog) procedeazĂŁ aidoma - cu mici nuante, evident - el are totusi reactia meritorie, ĂŽntrezĂŁritĂŁ treptat, de a rezolva vremelnica crizĂŁ conjugalĂŁ.
O astfel de montare se face la vĂŽrsta cĂŽnd ĂŽncepi sĂŁ constati cĂŁ nu prea mai ai succes la femei si, uzat de clasicii strivitori, simti nevoia unui afrodisiac. Or, regizorul Sorin Misiriantu o face mult mai devreme. Si, surprinzĂŁtor, o face bine. Chiar dacĂŁ subtilitatea trĂŁirilor e departe de cea din „Livada cu visini“, modul vivace ĂŽn care ĂŽnlĂŁntuie reactiile ĂŽntr-un text destul de greu de decupat ĂŽn scene si secvente, mobilitatea si sincronizarea replicilor dezvĂŁluie o mĂŽnĂŁ sigurĂŁ si un dinamism conceptual de invidiat. Spectacolul e alert, dinamic, fĂŁrĂŁ momente moarte sau trageri de timp. De la prima replicĂŁ (BunĂŁ seara, Nicole!) pĂŽnĂŁ la freneticul happy-end consumat sugestiv pe canapea, spectacolul se bazeazĂŁ pe exploatarea unui comic suculent bazat, ĂŽn primul rĂŽnd, pe virtutile textului pe care abil, regizorul stie sĂŁ-si construiascĂŁ travaliul scenic.
Cu toate cã se vrea nediscriminatoare, nu e greu de observat cã montarea, calchiind litera si spiritul textului - de altfel, excelent ca scriiturã - îl propulseazã în prim plan pe Cezar Antal. Interpretul lui Michel are ocazia, în sfîrsit, sã demonstreze si alte resurse actoricesti nereliefate îndeajuns în structuri componistice rãzlete, risipite - cu har, e adevãrat - prin multe alte montãri. În ciuda rolului sãu deosebit de generos, protagonistul rezistã tentatiei de a supralicita si exploateazã cu mare efect teritoriul îngãduit si bine dimensionat în raportul cu celelalte personaje. Mobilitatea exceptionalã, nervul, dinamismul si simtul acut al scenei îi conferã o bunã orientare în distribuirea efectelor.
Actritã de mare talent si impact, care a fãcut deseori demonstratii de virtuozitate scenicã, Ecaterina Hâtu În Nicole pare, de aceastã datã, oarecum superficialã si ÎntrucÎtva aplatizatã, cultivÎnd si echivocul si ambiguitatea cu o detasare care nu poate trece neobservatã. Lucrul bun este acela cã aceastã abordare nu anticipeazã si nu prefigureazã finalul.
Un rol pe care Raul Lucaci ĂŽl merita, este cel al lui Paul, rezolvat cu mult tact si oarecare pedanterie prin exploatarea reactiilor si a sugestiilor, chiar atunci cĂŽnd nu se aflĂŁ ĂŽn prim plan. O interpretare pertinentĂŁ si inteligentĂŁ, pro-ducĂŽnd efecte obtinute cu o surprinzĂŁtoare economie de mij-loace.
De altfel, cei trei sĂŽnt singurii care evitĂŁ stilul caricatural al abordĂŁrii, alcĂŁtuind nucleul ĂŽn jurul cĂŁruia graviteazĂŁ spiritele agitate si excitate ale celorlalti „paraziti“ ai dragostei.
Dan Grigoras ĂŽn Andre, tipul brutei „aerobice“, a reusit sĂŁ imprime nimeritele reactii bovine unui personaj elocvent, ĂŽnainte de toate, prin fizic, iar Dragos Ionescu a creionat un Gerard imberb, plĂŽngĂŁret, alert, dinamic si surescitat, confruntat cu vremelnicile chinuri din dragoste.
PĂŁrĂŽnd a-si face ĂŽncĂŁlzirea, dupĂŁ o absentĂŁ de mai multi ani de pe scĂŽndura scenei pietrene, Ionut CucoarĂŁ are o compozitie caricatural atitudinalĂŁ nu lipsitĂŁ de haz si oarecare pregnantĂŁ ĂŽn respectabilul si prea plinul de responsabilitate moral-civicĂŁ Maurice.
Chiar dacĂŁ ar fi fĂŁcut mai multe eforturi, Nora Covali, ĂŽn des invocata Sophie, nu putea arĂŁta mai mult decĂŽt ce a arĂŁtat (si stiti dumneavoastrĂŁ ce) de-a lungul unui rol atĂŽt de meschin.
O soartĂŁ mai bunĂŁ ar fi putut avea personajul interpretat de Gina Gulai, dacĂŁ atĂŽt actrita, cĂŽt si regizorul ar fi imaginat o Annie mai credibilĂŁ. Dar tinĂŽnd seama cĂŁ e rolul unei „tĂŽmpite“, socotim a fi de ajuns.
Scenografia domesticĂŁ, ĂŽnchipuitĂŁ de Ioan Murariu si mobilatĂŁ de Mihai Apopei, are plasticitate si functionalitate, iar aportul vestimentar semnat de Agnes Toma si Gabriel Muraru este, ĂŽn cea mai mare parte, potrivit si corect.
Un spectacol frumos, amuzant si dinamic, care a inaugurat decent festivalul pietrean si care va face, nu ne ĂŽndoim, multe sĂŁli pline ĂŽn aceastĂŁ stagiune.

Umorul
de dupĂŁ ochelari

Horatiu MĂŁlĂŁele e, nici mai mult nici mai putin decĂŽt Horatiu MĂŁlĂŁele. Publicul de rĂŽnd ĂŽl cunoaste si ĂŽl recunoaste din scheciurile televizate, impregnate de un umor particularizat si inconfundabil, bazat pe artificii ale intonatiei si expresiei ce i-au creat un brand ĂŽncununat de prestigiul colectiv. Interesant ĂŽn acest context este faptul cĂŁ valorosul actor, constient de serviciile aduse spiritului filosofic gregar si de faptul cĂŁ recitalul sĂŁu este un bonus la un festival de gen, a simtit nevoia ca, ĂŽn final, sĂŁ recomande si spectacolele sale adevĂŁrate, ĂŽntre care se numĂŁrĂŁ si relativ recentul „MĂŁscĂŁriciul“ de la Bulandra.
Recital improvizatoric bazat pe bagajul profesional la purtĂŁtor, „one man show“-ul de sĂŽmbĂŁtĂŁ seara a stat sub semnul sintagmei „De dragoste“, luatĂŁ ca atare, luatĂŁ ĂŽn serios, luatĂŁ ĂŽn rĂŁspĂŁr, luatĂŁ, ĂŽn cele din urmĂŁ, a la Horatiu MĂŁlĂŁele.
TrecĂŽnd cu usurintĂŁ si dezinvolturĂŁ de la Nichita StĂŁnescu la Emil Brumaru, de la George TopĂŽrceanu la Spiridon Popescu, de la Teodor PĂŽcĂŁ la Mircea Micu, de la Grigore Vieru la Adrian PĂŁunescu, si de la toate acestea la comicul cu alurĂŁ spontanĂŁ si fĂŁrĂŁ jaluzele, atĂŽt de drag publicului, Horatiu MĂŁlĂŁele a arĂŁtat, dacĂŁ mai era nevoie, datele unui mare actor ĂŽn postura de „monstru“ care, nu ne ĂŽndoim, va deveni si „sacru“.

TĂŁrĂŽmul realitĂŁtii ĂŽnchipuite

Parcare arhiplinĂŁ, masini luxoase si Logan-uri by Renault ĂŽncĂŁ ĂŽn glorie; rĂŁmĂŁsite de aburi condensati de la festivalul vinului si vagi adieri de pastramĂŁ, pe muzicĂŁ popularĂŁ „de cea mai bunĂŁ calitate“; pe scĂŁri, grupuri de fericiti posesori de bilete si de preafericiti detinĂŁtori de invitatii; costume la douĂŁ, trei sau mai multe riduri; coplesitor eclectism de toalete feminine; un oarecare iz de provincie exaltatĂŁ; tunsori meticuloase si chelii impunĂŁtoare strĂŁlucind frenetic ĂŽn lumina rarefiatĂŁ; argint sau otel inoxidabil scĂŽnteind crud ĂŽn lobul urechii stĂŽngi; liceence mirosind a reavĂŁn, ĂŽnsotite de tineri ale cĂŁror cosuri dezvĂŁluie impudic elocventa cu care pubertatea actioneazĂŁ asuprĂŁ-le; ici-colo, cĂŽte un nonconformist ĂŽn blugi si celular ĂŽnfipt ĂŽn tocul de piele, undeva, lĂŽngĂŁ boase; ĂŽntr-un colt, cĂŽtiva nenorocosi ĂŽn dragoste ĂŽncearcĂŁ sĂŁ-si reprime accesele si, mai ales excesele de voieurism la vederea unor solduri voluptoase lunecĂŽnd unduitor; cĂŽnd si cĂŽnd, adieri penetrante de parfumuri fine amestecate cu cel de tutun si mirosul plat, vag, al portofelelor; conversatie usoarĂŁ, de circumstantĂŁ; glume la care se zĂŽmbeste cu o treime din danturĂŁ; un zĂŽmbet larg si vast, cu ĂŽntreaga protezĂŁ, pentru cineva care tocmai intrĂŁ ĂŽn hol; complimente primite cu entuziasm si recunostintĂŁ; priviri scurte ce ĂŽncearcĂŁ sĂŁ disimuleze curiozitatea si sĂŁ simuleze discretia; accese zgomotoase de exaltare la vederea unei persoane cu care ai bĂŁut cĂŽndva o vodcĂŁ; protipendada ĂŽndreptĂŽndu-se tantosĂŁ si spiritualĂŁ cĂŁtre lojele rezervate; babe exfoliate, ĂŽmbinĂŽnd prestanta cu decrepitudinea, pipĂŁind fotoliile din stal; constatĂŁri implacabile asupra faptului cĂŁ te strĂŽng pantofii; cameramani de provincie cu ticuri de operatori ai lui Haneke, tĂŁbĂŽrcind preocupati trepi-edele; oameni ai zilei, ĂŽnconjurati cu interes de plasatoare, ĂŽn vreme ce careva dintre cei ai casei ĂŽi gratuleazĂŁ ĂŽndatoritor pentru onoarea de a le fi gazdĂŁ; ...vĂŁ rugĂŁm sĂŁ ĂŽnchideti telefonele mobile...