Lasã-ne, un minut, nea Traiane!
Iubirea pãtimasã dintre douã persoane de sex si aptitudini contrare, consumatã în seri romantice, epistole de amor parfumate si suspinuri, continuatã logic cu o cãsãtorie cu acte, s-a isprãvit. Cei doi, ajunsi iute în fata instantei „pentru cã nu se mai poate“, sînt nevoiti sã se asasineze reciproc, într-un rãzboi de dexteritãti verbale si argumente. Candorile începutului suferã alchimia preschimbãrii în vitriol. O epistolã de declaratii înfocate devine acum argument al infidelitãtii. ÃŽn teatrul populat pînã la refuz al tribunalului, galeria soarbe satisfãcutã intimitãti inavuabile si scenete de vodevil. „Mai tii minte cînd m-ai pipãit pe tîte, porcule, abia ce se întorsese mama cu spatele si eram o biatã copilã?“ - tipa ea. „Tu vorbesti, fã, rãspunde el, care te-ai dat la Gigi, prietenul meu si i-ai arãtat alunita de lîngã chiloti, cã vezi Doamne el e felcer si se pricepe la bube?!“ Rufãria unei prietenii consolidate prin popã si primar e scoasã în fata publicului consternat.
Domnul Bãsescu, în calitate de consort politic al premierului, a dat semne de la început cã prestatia partenerului îi stricã socotelile amoroase. În consecintã, imediat dupã solemnitatea oficialã (în cazul de fatã încheierea alegerilor) a început sã-si bumbãceascã public mireasa. Pumni, ghionturi, scatoalce, tras scaunul de sub jupã. Cã are prietenii dubioase, cã nu se lasã legatã la ieslea anticipatelor, cã-i put destele de la picioare. Domnul Bãsescu, pe post de mire si consort, n-a lãsat nici o clipã de rãgaz alesei inimii sale, dupã ce i-a utilizat cu succes si i-a consumat rispitor zestrea electoralã. Adusã în sapã de lemn, mireasa care, cinstiti sã fim, si-a fãcut cu modestie treaba în bucãtãria guvernului, e terfelitã public în fiecare zi, ba cã-i frigidã electoral, ba cã-i urîtã rãu, ba cã nu stie sã dea profesionist din fund în exercitiul obligatoriu al amorului în doi. Hotãrît sã se descotoroseascã de ea, fantele Traian, berbant viril, scoate în public cãmasa din noaptea nuntii, lipsitã de proba virginitãtii. Mireasa se tinuse, vezi Doamne, si cu altii. Gãlãgiosul mire nu scoate un cuvînt despre sine. El a fost flãcãu, iar viata sa în bordelurile politice e trecutã cu totul sub tãcere. Încercãrile, în parte reusite, de a strica alte cãsnicii politice, cu o viatã liniarã si normalã, suitul în miez de noapte în patul democratilor, pe care l-a rãvãsit asezînd pe perna cea mai înaltã partenera blondã de la Cotroceni, ceea ce a fãcut inima si mai chircitã bocilor legitimiti, aventurile publice scandaloase, toate sînt pitite sub o perdea de fum. Fosta mireasã trebuie scoasã musai curvã si arsã pe rug.
Va reusi Traian Bãsescu, individ fãrã printip si moralã, si aceastã manevrã? Greu de rãspuns. Mireasa s-a trezit din pumni si e dispusã si ea sã arate petice din chilotii murdari ai mirelui. Nenorocirea este cã acest divort scandalos tine cu sufletul la gurã o natie. Zi si noapte stãm în priza acestui rãzboi mizer. Marele examen al integrãrii în Uniunea Europeanã nu mai are nici o însemnãtate. Lasã-ne, îti vine sã urli, nea Traiane, un singur minut de liniste. Lasã-ne sã ne ocupãm o clipã si de ale noastre. Închide-te la Cotroceni o sãptãmînã si dormi, fiindcã sîntem o bucatã de Europa si nu o satrã.
|
Autentificare
