Civilizatia ochiului: Vericalitatea tusei

• artistul pietrean Dumitru Bostan expune la Galeriile de Arta „Lascar Vorel“

Dezvaluite privitorilor ĂŽn miez de vara fierbinte, acuarelele si picturile ĂŽn ulei ale lui Dumitru D. Bostan par sa-si fi gasit locul vremelnic, dar cuvenit, ĂŽn spatiul Galeriilor de Arta „Lascar Vorel“ ale Filialei Neamt a Uniunii Artistilor Plastici.
În teritoriul artistilor plastici nemteni, Dumitru D. Bostan ocupa un loc bine definit, individualizat atît prin expresie, cît si prin maniera. Si, cu toate ca a frecventat, ca oricare artist dealtfel, multiple modalitati de travaliu plastic, se pare ca teritoriul sau este marcat cel mai semnificativ de persuasiunea peisajului citadin. A acelui peisaj patinat si obosit de vremi, care îi îngaduie sa exploateze, nu atît expresia frusta, a locului si a spatiului, cît spiritul atmosferei degajate si percepute în tot ce are ea mai semnificativ.
Ceea ce sare ĂŽn ochi oricarui privitor atent este verticalitatea tusei. Penelul lui Dumitru Bostan se preumbla ĂŽn planul vertical cu precizie si migaloasa obstinatie, ĂŽn linii subtiri care, curios, reusesc sa hotarniceasca planurile de culoare ĂŽntr-un mod aproape surprinzator. Constructia arhitecturala, reproiectata ĂŽn spatiul sevaletului, capata noi semnificatii prin valorificarea unghiurilor si alegerea inteligenta a planului optic. Astfel, chiar banalul si nu tocmai esteticul calcan al unor case, contrapuncteaza sobru celelalte dimensiuni arhitecturale ĂŽntr-un echilibru ce naste o senzatie pacinica si ĂŽncarcata de semnificatii absconse. Tabloul sugereaza, astfel, o senzatie ciudata, de calm suveran, fie ca este vorba de casele din Constanta, din Biaritz, de pe meleagurile flamande sau de cele cuibarite ĂŽmprejurul manastirii Agapia. Sedus de lumina si caldura, pictorul este, ĂŽn acelasi timp, un temperament plastic mediteraneean. Nu ĂŽntĂŽmplator, tema explorarii spatiului estival al celebrei statiuni aristocratice din Golful Biscaya constituie aproape o obsesie; transpusa pictural cu o ĂŽntelegere pe care numai afinitatea cu aerul locului o poate percepe. OscilĂŽnd pertinent si echilibrat ĂŽntre tentatia naturalismului si libertatea proiectiei interioare, Dumitru Bostan redimensioneaza uneori spatiul modelului, concentrĂŽndu-l si percepĂŽnd ceea ce este definitoriu din punctul de vedere al expresivitatii.
Aceeasi tehnica si acelasi rafinament al alegerii unghiului si al constructiei se pot regasi si ĂŽn nenumaratele tablouri cu flori sau ĂŽn naturile moarte care transforma obiecte banale ĂŽn recuzita informala a unei stari de spirit si, implicit, de gratie.
Prin individualitatea si originalitatea tratarii picturale, chiar daca uneori sugereaza afinitati profunde cu alti mari maestri ai stilului, Dumitru D. Bostan este un artist de care lumea nemteana a plasticii avea nevoie.