Justitie în sutanã?
• „Monitorul“ a reusit sã reconstituie modul în care unitãtile de cult din Neamt au intrat în posesia terenurilor cu vegetatie forestierã • concluzia: majoritatea retrocedãrilor au fost fãcute dupã ce Mitropolia s-a adresat instantelor de judecatã • „bomba“ a explodat în momentul în care Tribunalul Cluj a avizat teoria conform cãreia dreptul de folosintã este totuna cu dreptul de proprietate • O analizã atentã a retrocedãrilor terenurilor cãtre mãnãstirile din judetul Neamt aratã cã majoritatea acestora s-au fãcut cu ajutorul instantelor de judecatã. Cu alte cuvinte, majoritatea cererilor de reîmproprietãrire ale institutiilor bisericesti din Neamt au fost respinse de Comisia Judeteanã de Fond Funciar si de comisiile comunale. ÃŽn aceastã situatie, juristii Mitropoliei s-au adresat instantelor de judecatã care, în majoritatea cazurilor, le-au dat cîstig de cauzã. Multe dintre aceste decizii sînt contestate de cãtre silvicultori. Cea mai vehement criticatã este o hotãrîre a Tribunalului Cluj, din anul 2002. Decizia civilã 1380/A/2002, a magistratilor clujeni, pentru 205 institutii de cult, stipula retrocedarea a 6.117 hectare de pãdure. De aici s-a plecat, decizia fiind folositã la retrocedarea unor suprafete însemnate de terenuri. „Actele depuse pentru dovedirea proprietãtii sînt copii ale Decretelor Regale de ÃŽnzestrare, publicate în Monitoarele Oficiale din 1935, 1938, acte în care nu este specificatã proprietatea, ci folosinta si înzestrarea unor mãnãstiri, totalizînd 11.000 de hectare, cît era fondul bisericesc în anul 1945. Completul de judecatã de la Tribunalul Cluj a interpretat în mod eronat Legea 1/2000, în sensul cã a dispus constituirea dreptului de proprietate tuturor institutiilor de cult constituite pînã la data de 1 ianuarie 1990, în limita a 30 de hectare din fondul bisericesc existent la data nationalizãrii acestor suprafete de cãtre regimul comunist, institutii care nu au avut vreodatã în proprietate sau folosintã suprafete cu vegetatie forestierã. Singurele institutii îndreptãtite sã primeascã în proprietate 30 de hectare de pãdure erau cele nominalizate în decretele regale din 1935 si 1938, respectiv mãnãstirile Agapia, Vãratec, Bistrita, Horaita, Durãu, Pîngãrati si Neamt Secu“, spun juristii Directiei Silvice.
Ce a urmat este de domeniul fantasticului, în sensul cã ceea ce a stabilit Tribunalul Cluj, admitînd teoria conform cãreia dreptul de folosintã este unul si acelasi lucru cu proprietatea, a ajutat foarte mult Mitropolia Moldovei si Bucovinei în procesele ce au urmat. Mãnãstirile Agapia, Agapia Veche si Vãratec au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, în baza Legii 247/2005, pentru 1.800 de hectare de pãdure, pe raza comunei Agapia. Cererea pentru cele 1.800 de hectare a fost invalidatã atît de comisia localã, cît si de comisia judeteanã, întrucît actele doveditoare ale celor trei unitãti de cult erau bazate tot pe decretele de înzestrare, ele beneficiind de constituiri ale dreptului de proprietate pentru 30 de hectare. În instantã, mãnãstirile au avut cîstig de cauzã, magistratii fiind de acord cu reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de 1.110 hectare de pãdure. Ulterior, mãnãstirile au primit si diferenta de 90 de hectare, cu toate cã suprafata o primiserã în baza deciziei de la Cluj.
Mãnãstirea Almas a cerut 50 de hectare de pãdure pe raza comunei Gîrcina, iar la dosar a fost depus ca act doveditor al proprietãtii un proces-verbal de demarare a lucrãrilor de amenajare pe suprafata proprietate a statului ce era administratã de Mãnãstirea Almas. Nici comisia localã si nici cea judeteanã nu au acceptat cererea, invalidînd-o. În instantã, fetele bisericesti au avut cîstig de cauzã, primind cele 50 de hectare. Nici de aceastã datã judecãtorii nu au tinut cont de faptul cã mãnãstirea mai primise 30 de hectare de pãdure pe Legea 1/2000.
Mãnãstirea Horaita si Schitul Horãicioara au depus cereri pentru suprafata de 140 de hectare de teren cu vegetatie forestierã, pe raza comunei Crãcãoani. Si acest caz a ajuns în instantã, nefiind încã solutionat.
Epitropie vs Mitropolie
Cea mai interesantã poveste din aceastã istorie a retrocedãrilor, o reprezintã o solicitare de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafata de 1.635 hectare de pãdure ce se aflã în Vulpãsesti, pe raza comunei Sagna. Este vorba de solicitarea Fundatiei Epitropia Spitalului Sfîntul Spiridon Iasi (n.n. sustinutã de o decizie a Judecãtoriei Roman, definitivã si irevocabilã). Juristii Directiei Silvice afirmã cã aceastã fundatie nu se regãseste în contextul legislativ al Legii 247/2005. Cu toate acestea, Directia Silvicã Neamt este obligatã sã punã la dispozitia fundatiei suprafata de 1.635 hectare de pãdure.
Hilar este faptul cã pentru acelasi teren existã o cerere a Mitropoliei (n.n. fãcutã în numele parohiei Sfîntul Spiridon din Iasi) la Comisia Judeteanã de Fond Funciar, solicitare bazatã pe o decizie (irevocabilã si definitivã) a unei instante brasovene. Este un paradox, ca douã instante diferite sã reîmproprietãreascã cu aceeasi suprafatã de teren douã institutii diferite. Trebuie precizat cã Epitropiei Sfîntul Spiridon i s-a reconstituit dreptul de proprietate pe suprafata respectivã de cãtre Comisia Judeteanã de Fond Funciar Vaslui, care si-a depãsit atributiile administrative în acest caz. Probabil cã va urma un rãzboi în instantã între cele douã pãrti, respectiv Epitropia si Mitropolia.
Date fiind aceste cazuri, juristii Silvicului sînt de pãrere cã solicitãrile fãcute în instantã de cãtre Mitropolia Moldovei si Bucovinei, pentru retrocedarea unor suprafete de teren, sînt solutionate favorabil, fãrã sã se tinã cont de argumentele Comisiei Judetene de Fond Funciar si Directiei Silvice Neamt. Întrebarea logicã este: De ce oare?
|
Autentificare
