O nedumerire
Consiliul de iarnã al Uniunii Europene a luat în discutie vineri, 14 decembrie 2007, ceea ce în presa internationalã se numeste chestiunea Kosovo. În calitate de cetãtean preocupat nu numai de graviditatea Andreei Marin si de disparitia Elodiei, am vrut sã vãd ce decizie au adoptat mai marii Uniunii Europene, dar mai ales care a fost pozitia României, membrã a UE, la reuniunea de la Bruxelles.
Ziarele si televiziunile românesti si-au trimis în Capitala Belgiei reporteri pentru a transmite în tarã relatãri despre ce s-a întîmplat.
Misiunea unui reporter ajuns la fata locului e de a oferi cititorului sau telespectatorului rãmas acasã date suficiente pentru ca mult invocatul cititor sau telespectator sã fie informat ca si cum el ar fi fost acolo.
Convins de acest adevãr, am urmãrit relatãrile de la TV si din presã ale celor trimisi de redactii la Bruxelles. Am fãcut-o, stiind din proprie experientã cã la sediul UE, cu prilejul unor evenimente precum reuniunile Consiliului, masinãria de comunicare publicã a institutiei pune la dispozitia jurnalistilor prezenti zeci de documente pe gratis.
Si dacã ai vrea, tot n-ai putea sã nu le iei în seamã.
Spre surprinderea mea, despre deciziile luate de Consiliu în chestiunea Kosovo n-am aflat mai nimic. Asta, dacã mã refer doar la ceea ce ar fi putut obtine confratii nostrii fãrã prea mare efort.
La amãnunte de culise de la reuniunea Consiliului, amãnunte vizînd mai ales pozitia delegatiei noastre, nici nu m-am gîndit. Ar fi presupus un anume efort de iscodire. Un efort pe care trimisii redactiilor din alte tãri l-au fãcut. Explicatia? Gazetarii nostri prezenti la fata locului si-au concentrat atentia, aproape exclusiv, asupra relatiei dintre Traian Bãsescu si Cãlin Popescu Tãriceanu. Astfel cã în locul datelor necesare despre reuniunea Consiliului, ba chiar si despre pozitia Bucurestilor în chestiunea Kosovo, am aflat din toate gazetele si de la toate televiziunile cã presedintele si premierul s-au comportat normal. Altfel spus, dacã ar fi sã credem stirile transmise de la Bruxelles cu o însufletire vecinã cu orgasmul, cei doi nu s-au înjurat de mamã si nu si-au dat reciproc picioare în fund.
Aceasta a fost prima stire cultivatã de presa noastrã pînã la ghiftuirea dãtãtoare de vomã.
A doua s-a referit la niste glumite schimbate între Traian Bãsescu si Adrian Cioroianu.
Cîteva zile mai tîrziu, la Bucuresti, în Aula BCU, a fost lansat Pachetul de legi al Educatiei si Învãtãmîntului. Cum n-am fost la fata locului, am vrut sã aflu din presã amãnunte privind diferitele interventii în cadrul dezbaterii si aprecieri privind continutul pozitiilor adoptate de Traian Bãsescu si Cãlin Popescu Tãriceanu. Si în acest caz, prea mare lucru n-am aflat. Explicatia?
Jurnalistii prezenti la fata locului si-au concentrat atentia, aproape exclusiv, pe amãnunte precum: unde a stat presedintele si unde a stat premierul, ce priviri au schimbat, cum l-a primit Cristian Adomnitei pe Traian Bãsescu. Temeiul acestor aiureli stã, desigur, în senzationalismul ieftin al presei noastre tot mai tabloidizate. Nu putem sã nu remarcãm însã cã un temei la fel de serios îl constituie si comportamentul de pînã acum al celor doi.
Comportament de oameni care uitã cã, în public, trebuie sã-si stãpîneascã stãrile pe care si le provoacã unul altuia.
|
Autentificare
