ARS DE VIU ÃŽN ITALIA
• victima era din Hangu si lucra ca sofer la o firmã din Ungaria • autocamionul în care se afla nemteanul a intrat în plin într-un alt autovehicul • Valentin Let a murit carbonizat, autovehiculul aprinzîndu-se în urma impactului • la volan se afla colegul sãu ungur • trupul neînsufletit al nemteanului a fost adus în tarã pentru a fi înmormîntat crestineste • Un alt nemtean a plãtit scump pentru cã si-a dorit o viatã mai bunã, decedînd într-un cumplit accident rutier petrecut în afara granitelor României. Valentin Let din satul Grozãvesti, comuna Hangu, un tînãr de 32 de ani, plecat de 11 ani la muncã în Ungaria, si-a aflat sfîrsitul în urma unui grav eveniment rutier, petrecut în urmã cu mai bine de o sãptãmînã pe teritoriul Italiei. Autocamionul, în care se afla tînãrul nemtean, implicat în cumplitul eveniment rutier, apartine firmei de transport Waberer’S cu sediul în Budapesta, Ungaria. ÃŽn momentul producerii tragediei, TIR-ul era condus de cãtre un echipaj format din Valentin Let si un coleg de muncã ungur. ÃŽn momentul impactului cu un alt autocamion de mare tonaj, la volan se afla soferul din Ungaria, Valentin fiind în perioada de odihnã. ÃŽn urma coliziunii dintre cele douã autovehicule, TIR-ul unguresc a luat foc, cei doi soferi nemaiavînd timp sã se salveze. Trupurile lor au fost gãsite carbonizate de pompierii italieni care au intervenit pentru a stinge incendiul. De altfel, în Italia a fost demaratã o anchetã, autoritãtile încercînd sã afle circumstantele în care a avut loc tragicul eveniment. Dupã o sãptãmînã de la producerea accidentului, timp în care au fost întocmite formalitãtile necesare repatrierii, trupul neînsufletit al lui Valentin Let a ajuns acasã, în satul Grozãvesti. ÃŽnchis într-un sicriu de plumb, Valentin Let a revenit printre ai sãi. Astãzi, la ora 11, va avea loc înhumarea în cimitirul satului. Pãrintii si fratii celui decedat trãiesc de peste o sãptãmînã în stare de soc. „Pe 1 septembrie, la ora 11, am primit un telefon de la celãlalt fecior, Daniel, aflat si el la muncã în Ungaria, si cãsãtorit acolo. Acesta ne-a anuntat cã Valentin s-a pierdut într-un accident de masinã în Italia. Apoi a telefonat si un domn din Italia, avocat, care ne-a spus se ocupã de repatrierea trupurilor românilor ce-si aflã sfîrsitul pe pãmînt italian cerîndu-ne relatii privind locul în care sã se facã repatrierea, asigurîndu-ne cã deocamdatã totul va fi fãcut pe cheltuiala sa. Nouã ne-a pãrut bine, pentru cã altfel ne-am fi descurcat nu greu, ci foarte greu. Deocamdatã ne ocupãm de punerea trupului bietului nostru copil la loc de odihnã vesnicã si pe urmã dacã ne va ajuta Dumnezeu, ne vom cãuta si drepturile, cã altfel nu se poate“, a declarat cu lacrimi în ochi, Vasile Let, tatãl lui Valentin. Din discutiile purtate cu acesta am înteles cã Valentin era începãtor ca sofer de TIR. Dupã ce a lucrat mai multe luni alãturi de un sofer mai în vîrstã, acesta a informat conducerea firmei cã tînãrul român poate sã conducã si singur. Firma Waberer’S i-a dat un autocamion cu care Valentin fãcea curse Ungaria - Spania. ÃŽntr-una dintre acestea s-a petrecut nenorocirea. Valentin împreunã cu un alt sofer ungur, tot tînãr, a plecat cu un transport de televizoare si dupã ce a parcurs Austria si o parte din Italia, s-a petrecut inevitabilul. „Am aflat cã el dormea, fiind în orele sale libere, iar la conducerea autovehiculului se afla colegul sãu. Nu stim cum de s-a ajuns ca TIR - ul condus de cei doi copii sã intre în spatele altei masini. Poate o frînã a celui din fatã neobservatã de soferul din spate, sau poate acesta din urmã sã fi adormit la volan. Oricum, cabina a luat foc si copilul nostru a ars în proportie de 90%. Avem mare durere în suflet. Nu ne putem reveni. Numai bunul Dumnezeu ne mai dã putere pentru a putea depãsi socul produs de pierderea feciorului nostru drag, Valentin. Era un copil bun, harnic si respectuos“, a afirmat tatãl. Ieri în jurul sicriului, alãturi de cei doi pãrinti se afla fratele celui decedat, Daniel, sotia acestuia, dar si unul dintre prietenii lui Valentin, Costel Spumã, deosebit de marcat de pierderea celui cu care a copilãrit si a muncit o parte din timp în Ungaria. „El m-a dus la muncã în Ungaria, acum peste 10 ani de zile. Cu el am împãrtit bucata de pîine la început, cînd ne-a fost greu. Omul nu pleacã pentru a-i fi mai bine ci pentru a trãi. N-a fost deloc usor sã ne adaptãm printre strãini. Dupã vreo doi ani de stat împreunã ca fratii, ne-am despãrtit. Eu m-am însurat în Ungaria si fiecare a pornit pe drumul sãu. Acum soarta ne-a despãrtit pentru totdeauna. Este foarte dureros ce s-a întîmplat. ÃŽi voi pãstra vesnic o amintire de neuitat. Dumnezeu sã-l odihneascã în pace!“, a spus cu tristete în suflet Costel Spumã. Cît o priveste pe mama sa, aceasta cu glasul stins de durere, avea sã ne spunã: „Am pierdut o floare de bãiat, bun harnic si ascultãtor. Eu mi-am iubit copiii cu tot sufletul meu de mamã. Vãd însã cã Dumnezeu totdeauna ti-l ia pe cel mai bun. Eu am dorit foarte mult sã se întoarcã în tarã, dar asa a vrut Dumnezeu. Cînd pleca de acasã nu mergeam sã-l conduc, pentru cã nu puteam suporta. Vroiam sã cred cã încã este aici cu noi. Pe toti cei trei copii i-am iubit la fel. N-am tinut cont. Dar ce-o sã mã fac acum fãrã bãiatul mamei cel drag? Numai cei patru nepoti dacã o sã-i tinã locul de-acum încolo“, a spus plinã de durere Salomeea Let, mama tînãrului ce si-a aflat sfîrsitul pe pãmînt strãin. Asadar, goana dupã o existentã mai bunã pe meleaguri strãine a mai fãcut o victimã. ÃŽn jurul unui trup neînsufletit înainte de vreme, multã tristete si durere. Din nefericire aceste sentimente sînt trãite zilele acestea si de cãtre sãtenii din Grozãvestii Hangului prin pierderea unui fiu al satului.
|
Autentificare
