Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
Calendar- Arhiva de Stiri Septembrie 2009
LMMJVSD
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930    
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Judetul Neamt
 Video Production
 Cambridge
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Locale 8 Septembrie 2009
Tipãreste articolul - Varianta pentru imprimantã Trimite acest articol unui prieten  prin email
Max Blecher, „Cetãtean de Onoare al municipiului Roman“

Max Blecher, „Cet�tean de Onoare al municipiului Roman“

• spiritualitatea romascan� interbelic� a fost marcat� de una dintre cele mai proeminente figuri, scriitorul de origine ebraic� Marcel Blecher • Consiliul Local Roman i-a acordat, post-mortem, titlul de „Cet�tean de Onoare al municipiului Roman“ •

Marcel Blecher (1909-1938) - poet si prozator cunoscut �n epoca interbelic� si-a petrecut aproape �ntreaga viat� la Roman, oras de care este legat si prin opera sa. Pentru meritele sale deosebite la promovarea imaginii urbei romascane si pentru contributia prolific� pe plan cultural, Consiliul Local Roman i-a acordat, post-mortem, cu o zi �nainte de a se �mplini un secol de la nasterea scriitorului, titlul de „Cet�tean de Onoare al municipiului Roman“. Max Blecher, dup� absolvirea scolii primare si a liceului a plecat la Paris s� studieze medicina. A renuntat, deoarece s-a �mboln�vit de tuberculoz� osoas�, cunoscut� �n medicin� sub numele de „Morbul lui Pott“. �n 1930 a publicat �n revista lui Tudor Arghezi, „Bilete de papagal“, primele �ncerc�ri literare: dou� schite si niste aforisme. Le-a urmat placheta de versuri „Corp transparent“, un jurnal liric de factur� suprarealist�, expresie a sensibilit�tii sale maladive. Romanul „Inimi cicatrizate“ apare �n 1937, �n acelasi an cu un jurnal de sanatoriu, cu titlul „Vizuina Luminat�“. Volumul de proz� „�nt�mpl�ri din irealitatea imediat�“ ne-a pus �n fata unui scriitor de o singularitate memorabil�, de o viziune a existentei demn� de Jean Paul Sartre.
Profesorul de limba rom�n� Iancu Wexler, presedintele Comunit�tii Evreilor din Roman a elogiat personalitatea celui care s-a n�scut acum 100 de ani si a fost recunoscut ca una dintre cele mai proeminente figuri ale vietii interbelice romascane. „N�scut la 8 septembrie 1909, �n Botosani, Marcel Blecher provine dintr-o familie evreiasc� mic-burghez�. Tat�l s�u, Laz�r, era un negustor �nst�rit, tin�nd pe strada „Mare“ �n Roman, un magazin de portelanuri, unde �si desf�cea si produsele unei mici fabrici de ceramic� de la marginea orasului. Mutat de mic copil de la Botosani la Roman, Marcel a f�cut scoala primar� si liceul, cresc�nd �n atmosfera de t�rg provincial, care a generat poezia de obsesii si neurastenii a lui Bacovia. �nc� din pragul adolescentei s-a manifestat la el o sensibilitate nervoas�, apropiat� chiar de o moarte pe care parc� o intuia. Dup� bacalaureat, a plecat la Paris pentru a urma facultatea de medicin�, �ns� a renuntat din primele luni, din cauza «morbului lui Pott», care i-a atacat coloana vertebral�. Din anul 1928, de la v�rsta de 19 ani, a �nceput adev�rata tragedie a vietii de infirm a lui Marcel. Recunoasterea, de c�tre autorit�tile locale romascane a meritelor acestui mare scriitor evreu, din perioada interbelic�, deschide drumul si altor mari personalit�ti evreiesti de a fi comemorati de �ntreaga comunitate a municipiului“, a spus Iancu Wexler. P�n� �n momentul c�nd se va stinge, prematur, Max Blecher a tr�it imobilizat pe spate, f�c�nd si dese vizite prin sanatorii maritime de tuberculoz� osoas�, de la Berck pe coasta francez� a Canalului M�necii, la Techirghiol, pe litoralul nostru. �n anul 1930 au fost publicate dou� schite funambulesti si c�teva aforisme �n „Bilete de papagal“ iar �ntr-o revist� de avangard� a lui Andre Breton, „Suprarealismul �n slujba Revolutiei“ o prozopoem� �n limba lui Voltaire. �n 1934 a �nceput s� lucreze la „�nt�mpl�ri �n irealitate imediat�“, cartea sa de consacrare ca prozator. „N-am scris �nc� nimic cu at�ta pasiune. Totul merge �ncet, nespus de greu, febra m� abrutizeaz� si ore �ntregi zac ca un animal ametit de o lovitur� de cap“ m�rturisea scriitorul �ntr-o scrisoare adresat� lui Sasa Pan�. �n „�nt�mpl�ri �n irealitatea imediat�“ a zugr�vit ca nimeni altul conditia t�rgului Romanului dup� primul R�zboi Mondial. Copil�ria a �nsemnat pentru Max un bun prilej de a cutreiera parcul, malul Moldovei, b�lciul din august, dughenele. Max Blecher m�rturisea, la un moment dat: „�n afar� de panopticum, b�lciul din luna august �mi aducea multe alte tristeti si exalt�ri. Spectacolul lui amplu se umfl� ca o simfonie, de la preludiul panoramelor izolate, ce soseau cu mult �naintea tuturor si indicau tonul general al b�lciului, ca notele r�zlete si prelungi ce anunt� la �nceputul buc�tii de concert tensiunea �ntregii compozitii, si p�n� la finalul grandios, plesnind de urlete, pocnete si fanfare, �n ziua temeiului, urmat de t�cerea imens� a c�mpului r�mas pustiu. Intram mai ales �n panorame mici si prost luminate cu artisti putini. Toat� reprezentatia de acolo avea un aspect improvizat si nesigur... Cerul deasupra noastr� p�rea �nc� si mai imens...“. �n acest timp, a legat si prietenia cu Geo Bogza.

Perioada romascan�

Din prim�vara lui 1935, din dorinta de a-i asigura un loc retras, linistit, p�rintii au �nchiriat pentru fiul lor, ros de tuberculoz� osoas�, o mic� locuint� la marginea Romanului. Imaginea lui Max Blecher, �n c�suta de la marginea t�rgului este p�strat� �n amintirea lui Sasa Pan�, unul din prietenii literari, care veneau de la Bucuresti s� stea c�teva ceasuri cu scriitorul greu �ncercat de crunta boal�: „O cas� cu cerdac larg... «Te primesc pe patul meu de moarte» erau obisnuitele lui cuvinte... Cu genunchii �mpietriti �n unghi ascutit, corpul lui ascundea sub cuvertur� mizeria abceselor purulente, lunecate sub salele �mp�turite �n vat�... Niciodat� convorbirea nu s-a oprit asupra bolii, la teribila mizerie fiziologic� pe care o isp�sea. Blecher avea altele de discutat si de �ntrebat. Pe m�sutele din dreapta si din st�nga patului cu rotite, p�n� unde m�inile ca de fildes puteau ajunge, se �ngr�m�deau ultimele c�rti bune si reviste proaspete trimise de prietenii de peste t�ri“. C�teva articole, pe care Marcel Blecher a apucat s� le publice �n 1935 si 1936 �n Vremea, i-au impus atentia ca un eseist cu un spirit dialectic stringent. A admirat pe Kirkegaard datorit� faptului c� acesta a tr�it si el, efectiv, o filozofie, pe care altii, de la Jaspers si Husserl la Heideger au sistematizat-o, f�r� a-i da autenticitatea dramatic�, cu destinul propriilor vieti. A desenat si pictat �n spirit suprarealist, a avut un patefon la care asculta ore �n sir discuri cu �nregistr�ri din concerte de Bach, care a fost unul dintre compozitori preferatii de el“. Max Blecher a scris mereu, �mplinindu-si vocatia p�n� la ultima clip�. Sasa Pan� l-a surprins lucr�nd „�n aceeasi pozitie �n care dormea si �n care m�nca“ cu caietul sprijinit de o sc�ndur�, cu picioarele retezate piezis, pe care o avea potrivit� pe genunchii �ndoiti de anchilozare. A terminat �n 1937 romanul „Inimi cicatrizate“, �n care a povestit perioada petrecut� de el �ntr-un sanatoriu �n Franta. �n acelasi an a finalizat jurnalul „Vizuina luminat�“, a c�rui �nceput a ajuns s� fie publicat postum, de c�tre Sasa Pan�, �n „Orizont“ si „Revista literar�“ �n 1947. Fiinta sociabil�, �n care boala nu a creat complexe de mizantropie, Max a simtit nevoia s� comunice cu oamenii. �n singur�tatea camerei sale, astepta cu ner�bdare s� fie vizitat de prieteni si �ntretinea o bogat� corespondent� cu mai toti cunoscutii din tar� si str�in�tate. C�teva luni �nainte de moarte, Max Blecher este adus la un ultim consult medical �n Bucuresti. Felix Aderca, merg�nd s�-l vad� a g�sit „fantoma crispat� si deteriorat� a unui adolescent zvelt si fr�nt“. Un alt vizitator, Mihail Sebastian, nu a uitat „ochii mari, putin sticlosi, dilatati de o lung� insomnie.... vocea surd�, foarte rar aburit� de lacrimi nepl�nse“. Re�ntors la Roman, Max Blecher moare, la 31 mai 1938, �nainte de a �mplini 29 de ani.

Articol afisat de 1539 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(MN)
Adaugã comentariul tãu la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu exist� nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Sport Stiri Sport
Stiri Opinii Stiri Opinii
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Domenii premium
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totala sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective