Zilieri doar cu buletinul

Perioada creditelor fĂŁcute doar cu buletinul a trecut. AtĂŽt ca formulĂŁ consacratĂŁ, cĂŽt si ca lejeritate de acordare. ÎnvĂŁtat sĂŁ consume mai mult decĂŽt producea, scĂŁpat dintr-o lesĂŁ comunistĂŁ ĂŽn care mai nimic nu-i era permis, românul s-a apucat de cumpĂŁrat. Televizoare color, de preferat plasme, telefoane mobile, laptop-uri, sisteme audio, dvd playere. Toate claie peste grĂŁmadĂŁ, nu toate necesare sau pe puterea lui de cumpĂŁrare. CĂŁ tot dĂŁdea bani iluzorii. Bani pe care spera sĂŁ-i cĂŽstige ĂŽn viitor. Adolescent fiind, mi-a rĂŁmas ĂŽntipĂŁritĂŁ ĂŽn minte o frazĂŁ mĂŽzgĂŽlitĂŁ pe un perete de bloc din oras, la mai bine de un an de la asa-zisa Revolutie: „Pentru un kil de salam ati legiferat comunismul ĂŽn România“. Autor, probabil un nemultumit de faptul cĂŁ „la vremuri noi, tot noi“. Acum fraza ar putea fi reformulatĂŁ: „Pentru douĂŁ televizoare «colorate» v-ati amanetat viitorul copiilor“.
E vremea datoriilor doar cu buletinul. CĂŁ atĂŽt mai au multi dintre noi: buletinul. Si datoriile. Multe. Iar viitorul sunĂŁ „bine“: sau ani ĂŽntregi de muncĂŁ pentru a plĂŁti niste lucruri nu neapĂŁrat folositoare, sau executorii care ĂŽsi ĂŽntind gheara hainĂŁ spre salariu, casĂŁ sau ce Dumnezeu altceva au mai acceptat cei de la bancĂŁ drept gaj. Cine cĂŽstigĂŁ? Bancherii care si-au tras o tarĂŁ de zilieri doar cu buletinul si toti cei care au vĂŽndut la preturi poate de trei, patru ori mai mari tot felul de nimicuri. Cine pierde? Cei care au fĂŁcut aceste credite nici nu mai meritĂŁ amintiti, dar principalii perdanti sĂŽnt bĂŁtrĂŽnii nostri, pentru care nu mai sĂŽnt bani de pensii, si copiii nostri care trebuie sĂŁ meargĂŁ ĂŽn scoli cu profesori prost plĂŁtiti, multe fĂŁrĂŁ autorizatii, multe fĂŁrĂŁ dotĂŁri. Iar, dacĂŁ, Doamne fereste, vreunul se ĂŽmbolnĂŁveste, ajunge ĂŽn spitale insalubre, fĂŁrĂŁ dotĂŁri, unde, dacĂŁ nu ai bani, panaceul este rugĂŁciunea la Cel de Sus. Asta am fĂŁcut noi, cei care ne-am ĂŽndatorat cu buletinul. Dar ce fac ei? Cei pe care i-am mandatat sĂŁ ne conducĂŁ? Acelasi lucru, ĂŽnsĂŁ la o scarĂŁ mult mai mare si mai gravĂŁ. Nu fac credit doar cu buletinul, ci doar cu mandatul de ales. Nu ĂŽsi amaneteazĂŁ propriul viitor, ci pe al tĂŁrii. Cum altfel sĂŁ gĂŽndesc dacĂŁ aud cĂŁ bancherii calcĂŁ pe gĂŽtul tuturor românilor amĂŽnĂŽnd aplicarea oricĂŁrei reglementĂŁri ce e ĂŽn favoarea clientilor pentru cĂŁ au profitul asigurat din ĂŽmprumuturile pe bandĂŁ rulantĂŁ pe care le fac guvernantii pentru plata pensiilor si salariilor bugetarilor? Cum altfel sĂŁ gĂŽndesc dacĂŁ aud un lider al opozitiei, la putere cĂŽnd creditul cu buletinul duduia (cĂŁ economia nu mai cred cĂŁ a duduit vreodatĂŁ), cĂŁ nu putem, fĂŁrĂŁ ĂŽmprumut de la FMI pe viitor? Care viitor? Al cui? Al românului simplu rĂŁmas fĂŁrĂŁ serviciu, cu casa gaj la bancĂŁ, abandonat de autoritĂŁti la mĂŽna nemiloasĂŁ a unui bancher care nu are alt Dumnezeu decĂŽt profitul? Al bĂŁtrĂŽnului care ĂŽntelege, de la lunĂŁ la lunĂŁ, cĂŁ i se spune cĂŁ de fapt nu mai sĂŽnt bani pentru ca el sĂŁ-si trĂŁiascĂŁ bruma de zile rĂŁmase? Al copilului care creste auzind mereu cĂŁ nu sĂŽnt bani de asta, nu sĂŽnt bani de aia, si care e de multe ori abandonat ĂŽn bratele drogurilor sau se apucĂŁ de furat pentru a avea ce mĂŽnca?
Iar, mai dureros, multi dintre noi nu se trezesc nici mĂŁcar acum, se feresc sĂŁ se uite ĂŽn ochii bĂŁtrĂŽnilor si copiilor si preferĂŁ sĂŁ putrezeascĂŁ uitĂŽndu-se la o viitor mincinos, dar color, la plasmele pentru care au semnat contracte ce-i transformĂŁ ĂŽn zilieri doar cu buletinul ĂŽn propria lor tarĂŁ.