Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
Calendar- Arhiva de Stiri Noiembrie 2010
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930     
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Judetul Neamt
 Video Production
 Cambridge
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Locale 22 Noiembrie 2010
Tipãreste articolul - Varianta pentru imprimantã Trimite acest articol unui prieten  prin email
MEDIC ÎN JUNGLÃ

MEDIC ÎN JUNGLÃ

• Dana Vasilescu, fostã Florea, de loc din Bicaz, medic la Spitalul Clinic de Urgentã Floreasca, are multe de povestit • a fost recrutatã într-o misiune a Natiunilor Unite, ajungînd în Congo • experientele si dramele la care a fost martor fãrã voie au fost fantastice • „Bãrbati negri încercau sã vinã sã te cumpere, ca femeie, de la colegii bãrbati. Lansau preturile de pornire, zece capre, atîtea diamante, fãrã ca mãcar sã se uite la tine“, rememoreazã tînãrul medic •

Dana Vasilescu, medic specialist în chirurgie plasticã si microchirurgie reconstructivã, de loc din Bicaz, lucreazã în prezent la Spitalul Clinic de Urgentã Floreasca si este asistent universitar la Facultatea de Medicinã „Carol Davila“ din Bucuresti. Ascensiunea sa profesionalã, pentru cã pînã la urmã aceasta este o certitudine, a fost anuntatã încã de cînd a trecut prin scoala bicãjeanã, fiind mereu sefã de promotie. Calea spre medicinã si-a ales-o imediat dupã gimnaziu, cînd a optat pentru liceul sanitar, pe care l-a urmat în Bacãu. Facultatea de medicinã a fãcut-o la Bucuresti, iar cãtre chirurgie s-a îndreptat o datã cu intrarea în rezidentiat. Este doctorand, lucrarea fãcînd referire la „Chirurgia defectelor abdominale folosind procedee aloplastice, combinate cu abdominoplastii“. De cînd mã stiu mi-am dorit sã fiu chirurg si dupã ce am fãcut medicina la Bucuresti, mi-am ales chirurgia plasticã. Am optat spre aceastã ramurã, deoarece, ca femeie, trebuia sã împart profesia cu familia. Desi chirurgia plasticã este o specialitate vastã si grea, am considerat cã-mi poate permite sã mã ocup si de familie. Asta, deoarece continui sã cred cã familia este extrem de importantã pentru mine ca om“, avea sã afirme Dana Vasilescu, fostã Florea, încã de la începutul dialogului, motivîndu-si optiunea spre una dintre cele mai complexe si exacte ramuri ale medicinei, chirurgia, si-n spetã cea plasticã. „Pentru specializare am lucrat o perioadã în Elvetia, la Zurich, printr-un program de întrajutorare între Spitalul de Urgentã Bucuresti, unde lucrez, si cel universitar de acolo. Mi-a fost de mare folos aceastã experientã“, a adãugat Dana.

„M-am trezit singurã, femeie albã, înconjuratã de zeci de negri mititei, care-mi cereau bani“

Si dacã veni vorba despre experientã, ardeam de nerãbdare sã atacãm subiectul Africa, despre care auzisem cã fãcuse parte din aceeasi experientã pe care tînãra doctoritã si-o propusese încã de la început întru desãvîrsirea sa profesionalã. „Trebuie s-o spun de la început cã în Africa am practicat medicina ca generalist. Acolo nu putea fi vorba nici pe departe despre chirurgie plasticã, deoarece Natiunile Unite ne-au recrutat si trimis în Congo pentru asigurarea de îngrijiri medicale si training populatiei civile. Este stiut faptul, cã în acea perioadã (în 1997 - n.r.) aveau loc lupte între diversele factiuni rivale, în urma cãrora aveau de suferit si localnicii. Experienta din Congo a fost unicã. Am plecat fãrã sã stiu prea multe despre acea zonã. Am ajuns pe aeroportul din Kinshasa, am coborît din avion si avea sã mã izbeascã o cãldurã insuportabilã. Mã întrebam unde-o fi autobuzul, care, de regulã, pe orice aeroport te duce pînã în aerogarã. Nimic. Am vãzut în depãrtate un hangar, care pînã la urmã s-a dovedit a fi chiar aeroportul. Asa cã, m-am trezit singurã, femeie albã, înconjuratã de zeci de negri mititei, care-mi cereau bani: donnez-moi d’argent! Am intrat în panicã. Am avut senzatia cã am gresit foarte tare, luînd decizia de a merge într-o lume despre care stiam prea putin. La aeroport mã asteptau, totusi, colegii mei de la Natiunile Unite, care m-au dus la hotel. Dimineata am urcat într-un avion militar si am ajuns la tabãra noastrã. Cînd m-am dumirit cã nu e bine ce-am fãcut, era deja foarte tîrziu. M-am trezit peste noapte cã trebuia sã mã întretin singurã, sã-mi gãtesc si, eventual, sã vãd dimineata dacã n-am vreo tîrîtoare în pantofi“, ne-a povestit tînãrul medic.

Jungla congolezã, un loc periculos pentru un alb

Dana Vasilescu a mai sustinut cã, la începutul experientei africane, a fost destul de greu sã se facã înteleasã, sã-si facã prieteni noi, sã depãsescã bariere culturale, sã accepte oameni de altã etnie si cu alte convingeri religioase. Dar cã a fost o experientã extraordinarã, ajutînd-o sã mã maturizeze, sã-si dea seama care-i sînt limitele, sã-si stabilescã tinte pe care apoi sã le si depãsescã. A vãzut lucruri îngrozitoare si a asistat la traume pentru care cuvintele sînt putine pentru a fi descrise si la care nici nu se gîndea cã se pot petrece undeva în lume: „ÃŽn Congo, bãrbatii au convingerea cã dacã violeazã o virginã se vindecã de SIDA. Si-atunci fetite de 10-11 ani sînt siluite. Rãmîn însãrcinate, bazinul lor nu este pregãtit pentru nastere si suferã niste traume îngrozitoare. Dacã nu rezistã, sînt lãsate la un loc cu vitele sã moarã, nebeneficiind de nici un fel de asistentã medicalã. Apoi, congolezii n-au acces la culturã si civilizatie. Acolo, încã se foloseste lumînarea. A fost o experientã extraordinarã pentru mine ca om. Revenind la activitatea pe care o desfãsuram ca medic, tot ce depãsea conditiile noastre de îngrijiri medicale, încãrcam în elicoptere si le trimiteam, fie în Kinshasa, fie la Pretoria, în Africa de Sud. Ce pot sã vã mai spun? Viata unui alb în jungla congolezã este extrem de riscantã“. Bicãjeanca a mai opinat cã pentru localnici albii erau adevãrate tinte, deoarece stiau cã au salarii foarte mari comparativ cu ei: „Acolo seful politiei cîstigã 6-7 dolari pe lunã, deci, noi eram foarte departe ca nivel de trai. De aceea, erau foarte multi rãpitori sau, în cel mai fericit caz, bãrbati negri care încercau sã vinã sã te cumpere, ca femeie, de la colegii bãrbati. Experiente deosebit de frustrante. ÃŽncercau negocieri, lansau preturile de pornire, zece capre, atîtea diamante, fãrã ca mãcar sã se uite la tine. Acolo femeile au un statut foarte precar. Sînt principalul aducãtor de hranã în casã, cresc copiii, muncesc, aduc lemne, bãrbatii doar asistã. Cînd mi s-a încheiat contractul, dupã un an de Congo, m-am întors acasã. Nu înainte de a vizita Uganda si Africa de Sud. ÃŽn Africa de Sud am vãzul standarde vestice si am fãcut diferenta. Pe alocuri se situeazã usor peste, comparativ cu Vestul Europei“.

Experientã pe tãrîm britanic

ÃŽntoarsã la Buceresti si avînd gustul pentru noi experiente, Dana Vasilescu a început demersurile pentru liberã practicã, astfel încît, sã poatã merge, de astã datã în Anglia, pentru a profesa si a cunoaste mai mult în ale chirurgiei plastice. „Salariile de asistent universitar si de medic sînt extrem de mici în România si-atunci as fi ipocritã sã nu recunosc cã si problema financiarã a fost o motivatie. Am plecat initial la Londra, am stat trei sãptãmîni, dupã care am ajuns la Birmingham, unde am lucrat un an si jumãtate la spitalul universitar de acolo. Aveam sã intru într-o cu totul altã lume. Un alt sistem si o altã viatã. Despre modul în care se practicã medicina în Anglia as putea vorbi mult, dar românii stiu în general ce si cum cu medicina Europei de Vest. Ideea e cã experienta dobînditã si de astã datã a condus la oferta pe care aveam s-o primesc la întoarcerea în tarã de a mã implica într-un program care, tradus în românã, se numeste «mai mult decît vorbe». Acesta este dedicat preventiei cancerului la sîn, cãruia i se acordã o atentie sporitã cîteva luni în fiecare an si care sperãm sã se deruleze si-n România multi ani de-aici încolo. Pe lîngã preventia cancerului se face si reconstructia sînului de dupã rezectie oncologicã, aceasta din urmã tinînd de specialitatea mea. A fost o surprizã extrem de plãcutã si onorantã“, a mai spus interlocutoarea noastrã. Am mai aflat, referitor la chirurgia plasticã din tara noastrã cã, din nefericire, din aproximativ 8.000 de cazuri de cancer de sîn, înregistrate anual în Spitalul de Urgentã Bucuresti, doar 15-20 trec prin procesul de reconstruire. Diferenta ar fi cã în alte tãri europene la toate cazurile de cancer se face reconstructie. Asta si pentru cã în România existã foarte putini plasticieni, cam 300 de specialisti si baza materialã este foarte slabã. Apoi, toti plasticienii sînt concentrati în marile centre universitare, în loc sã fie rãspînditi în întreaga tarã. „Neavînd posibiliti de informare, prinde foarte bine cîte o specializare în afara tãrii. Asta m-a determinat sã i-au calea Angliei“, a opinat Dana Vasilescu.

Viitoare întîlnire cu bicãjencele

Discutia pe care am purtat-o cu fosta bicãjeancã, ce a afirmat cu mîndrie cã fiecare reîntoarcere acasã, sub baraj, înseamnã o reîncãrcare a bateriilor pentru încã o bunã bucatã de timp, avea sã ne conducã prin lumea chirurgiei plastice si, mai ales, prin aceea a preventiei cancerului de sîn si a reconstructiei acestuia. Totodatã, aveam sã ascultãm si sã subscriem pledoariei sale privind schimbarea de mentalitate la femeile din România secolului XXI, ce privesc mult prea superficial, sigur si din lipsã de bani, problema în discutie. Si cum sîngele apã nu se face, tînãra, care s-a dovedit a fi o interlocutoare de exceptie, arde de nerãbdare sã-si punã întreaga-i capacitate profesionalã în slujba semenelor si, de ce nu?, în ajutorarea concitadinelor sale. Ar fi multe de spus, poate chiar unele probleme legate de starea de sãnãtate a românilor si statutul medicului în societatea româneascã, probleme asupra cãrora partenera noastrã de dialog a zãbovit cu generozitate, ideea este cã în final a rãspuns pozitiv provocãrii de a participa la o întîlnire, cît mai curînd posibil, cu doamnele Bicazului pe teme medicale. Experienta sa, pe care am încercat s-o abordãm prin putinele vorbe scrise aici, sigur va constitui atractia publicului care, de fiecare datã cînd aflã de succesul vreunui semen, priveste înapoi cu mîndrie zicîndu-si cã „si-n urbea noastrã de sub baraj ‘nasc oameni“.

Articol afisat de 3556 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Ion ASAVEI)
Adaugã comentariul tãu la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu exist� nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Sport Stiri Sport
Stiri Opinii Stiri Opinii
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Domenii premium
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totala sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective