Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     CĂŁutare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareĂŽnregistrare 
RSS News Feed - Monitorul de Neamt Retele Sociale si RSS
RSS - Monitorul de Neamt
Calendar- Arhiva de Stiri Noiembrie 2010
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930     
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Optiuni PaginĂŁ Optiuni paginĂŁ
AdaugĂŁ in Favorites AdaugĂŁ in Favorites
SeteazĂŁ PaginĂŁ de start SeteazĂŁ PaginĂŁ de start
TipĂŁreste pagina TipĂŁreste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Locale 22 Noiembrie 2010
Tipăreste articolul - Varianta pentru imprimantă Trimite acest articol unui prieten  prin email
MEDIC ÎN JUNGLĂ

MEDIC ÎN JUNGLĂ

• Dana Vasilescu, fostă Florea, de loc din Bicaz, medic la Spitalul Clinic de Urgentă Floreasca, are multe de povestit • a fost recrutată într-o misiune a Natiunilor Unite, ajungînd în Congo • experientele si dramele la care a fost martor fără voie au fost fantastice • „Bărbati negri încercau să vină să te cumpere, ca femeie, de la colegii bărbati. Lansau preturile de pornire, zece capre, atîtea diamante, fără ca măcar să se uite la tine“, rememorează tînărul medic •

Dana Vasilescu, medic specialist în chirurgie plastică si microchirurgie reconstructivă, de loc din Bicaz, lucrează în prezent la Spitalul Clinic de Urgentă Floreasca si este asistent universitar la Facultatea de Medicină „Carol Davila“ din Bucuresti. Ascensiunea sa profesională, pentru că pînă la urmă aceasta este o certitudine, a fost anuntată încă de cînd a trecut prin scoala bicăjeană, fiind mereu sefă de promotie. Calea spre medicină si-a ales-o imediat după gimnaziu, cînd a optat pentru liceul sanitar, pe care l-a urmat în Bacău. Facultatea de medicină a făcut-o la Bucuresti, iar către chirurgie s-a îndreptat o dată cu intrarea în rezidentiat. Este doctorand, lucrarea făcînd referire la „Chirurgia defectelor abdominale folosind procedee aloplastice, combinate cu abdominoplastii“. De cînd mă stiu mi-am dorit să fiu chirurg si după ce am făcut medicina la Bucuresti, mi-am ales chirurgia plastică. Am optat spre această ramură, deoarece, ca femeie, trebuia să împart profesia cu familia. Desi chirurgia plastică este o specialitate vastă si grea, am considerat că-mi poate permite să mă ocup si de familie. Asta, deoarece continui să cred că familia este extrem de importantă pentru mine ca om“, avea să afirme Dana Vasilescu, fostă Florea, încă de la începutul dialogului, motivîndu-si optiunea spre una dintre cele mai complexe si exacte ramuri ale medicinei, chirurgia, si-n spetă cea plastică. „Pentru specializare am lucrat o perioadă în Elvetia, la Zurich, printr-un program de întrajutorare între Spitalul de Urgentă Bucuresti, unde lucrez, si cel universitar de acolo. Mi-a fost de mare folos această experientă“, a adăugat Dana.

„M-am trezit singură, femeie albă, înconjurată de zeci de negri mititei, care-mi cereau bani“

Si dacă veni vorba despre experientă, ardeam de nerăbdare să atacăm subiectul Africa, despre care auzisem că făcuse parte din aceeasi experientă pe care tînăra doctorită si-o propusese încă de la început întru desăvîrsirea sa profesională. „Trebuie s-o spun de la început că în Africa am practicat medicina ca generalist. Acolo nu putea fi vorba nici pe departe despre chirurgie plastică, deoarece Natiunile Unite ne-au recrutat si trimis în Congo pentru asigurarea de îngrijiri medicale si training populatiei civile. Este stiut faptul, că în acea perioadă (în 1997 - n.r.) aveau loc lupte între diversele factiuni rivale, în urma cărora aveau de suferit si localnicii. Experienta din Congo a fost unică. Am plecat fără să stiu prea multe despre acea zonă. Am ajuns pe aeroportul din Kinshasa, am coborît din avion si avea să mă izbească o căldură insuportabilă. Mă întrebam unde-o fi autobuzul, care, de regulă, pe orice aeroport te duce pînă în aerogară. Nimic. Am văzut în depărtate un hangar, care pînă la urmă s-a dovedit a fi chiar aeroportul. Asa că, m-am trezit singură, femeie albă, înconjurată de zeci de negri mititei, care-mi cereau bani: donnez-moi d’argent! Am intrat în panică. Am avut senzatia că am gresit foarte tare, luînd decizia de a merge într-o lume despre care stiam prea putin. La aeroport mă asteptau, totusi, colegii mei de la Natiunile Unite, care m-au dus la hotel. Dimineata am urcat într-un avion militar si am ajuns la tabăra noastră. Cînd m-am dumirit că nu e bine ce-am făcut, era deja foarte tîrziu. M-am trezit peste noapte că trebuia să mă întretin singură, să-mi gătesc si, eventual, să văd dimineata dacă n-am vreo tîrîtoare în pantofi“, ne-a povestit tînărul medic.

Jungla congoleză, un loc periculos pentru un alb

Dana Vasilescu a mai sustinut că, la începutul experientei africane, a fost destul de greu să se facă înteleasă, să-si facă prieteni noi, să depăsescă bariere culturale, să accepte oameni de altă etnie si cu alte convingeri religioase. Dar că a fost o experientă extraordinară, ajutînd-o să mă maturizeze, să-si dea seama care-i sînt limitele, să-si stabilescă tinte pe care apoi să le si depăsescă. A văzut lucruri îngrozitoare si a asistat la traume pentru care cuvintele sînt putine pentru a fi descrise si la care nici nu se gîndea că se pot petrece undeva în lume: „În Congo, bărbatii au convingerea că dacă violează o virgină se vindecă de SIDA. Si-atunci fetite de 10-11 ani sînt siluite. Rămîn însărcinate, bazinul lor nu este pregătit pentru nastere si suferă niste traume îngrozitoare. Dacă nu rezistă, sînt lăsate la un loc cu vitele să moară, nebeneficiind de nici un fel de asistentă medicală. Apoi, congolezii n-au acces la cultură si civilizatie. Acolo, încă se foloseste lumînarea. A fost o experientă extraordinară pentru mine ca om. Revenind la activitatea pe care o desfăsuram ca medic, tot ce depăsea conditiile noastre de îngrijiri medicale, încărcam în elicoptere si le trimiteam, fie în Kinshasa, fie la Pretoria, în Africa de Sud. Ce pot să vă mai spun? Viata unui alb în jungla congoleză este extrem de riscantă“. Bicăjeanca a mai opinat că pentru localnici albii erau adevărate tinte, deoarece stiau că au salarii foarte mari comparativ cu ei: „Acolo seful politiei cîstigă 6-7 dolari pe lună, deci, noi eram foarte departe ca nivel de trai. De aceea, erau foarte multi răpitori sau, în cel mai fericit caz, bărbati negri care încercau să vină să te cumpere, ca femeie, de la colegii bărbati. Experiente deosebit de frustrante. Încercau negocieri, lansau preturile de pornire, zece capre, atîtea diamante, fără ca măcar să se uite la tine. Acolo femeile au un statut foarte precar. Sînt principalul aducător de hrană în casă, cresc copiii, muncesc, aduc lemne, bărbatii doar asistă. Cînd mi s-a încheiat contractul, după un an de Congo, m-am întors acasă. Nu înainte de a vizita Uganda si Africa de Sud. În Africa de Sud am văzul standarde vestice si am făcut diferenta. Pe alocuri se situează usor peste, comparativ cu Vestul Europei“.

Experientă pe tărîm britanic

Întoarsă la Buceresti si avînd gustul pentru noi experiente, Dana Vasilescu a început demersurile pentru liberă practică, astfel încît, să poată merge, de astă dată în Anglia, pentru a profesa si a cunoaste mai mult în ale chirurgiei plastice. „Salariile de asistent universitar si de medic sînt extrem de mici în România si-atunci as fi ipocrită să nu recunosc că si problema financiară a fost o motivatie. Am plecat initial la Londra, am stat trei săptămîni, după care am ajuns la Birmingham, unde am lucrat un an si jumătate la spitalul universitar de acolo. Aveam să intru într-o cu totul altă lume. Un alt sistem si o altă viată. Despre modul în care se practică medicina în Anglia as putea vorbi mult, dar românii stiu în general ce si cum cu medicina Europei de Vest. Ideea e că experienta dobîndită si de astă dată a condus la oferta pe care aveam s-o primesc la întoarcerea în tară de a mă implica într-un program care, tradus în română, se numeste «mai mult decît vorbe». Acesta este dedicat preventiei cancerului la sîn, căruia i se acordă o atentie sporită cîteva luni în fiecare an si care sperăm să se deruleze si-n România multi ani de-aici încolo. Pe lîngă preventia cancerului se face si reconstructia sînului de după rezectie oncologică, aceasta din urmă tinînd de specialitatea mea. A fost o surpriză extrem de plăcută si onorantă“, a mai spus interlocutoarea noastră. Am mai aflat, referitor la chirurgia plastică din tara noastră că, din nefericire, din aproximativ 8.000 de cazuri de cancer de sîn, înregistrate anual în Spitalul de Urgentă Bucuresti, doar 15-20 trec prin procesul de reconstruire. Diferenta ar fi că în alte tări europene la toate cazurile de cancer se face reconstructie. Asta si pentru că în România există foarte putini plasticieni, cam 300 de specialisti si baza materială este foarte slabă. Apoi, toti plasticienii sînt concentrati în marile centre universitare, în loc să fie răspînditi în întreaga tară. „Neavînd posibiliti de informare, prinde foarte bine cîte o specializare în afara tării. Asta m-a determinat să i-au calea Angliei“, a opinat Dana Vasilescu.

Viitoare întîlnire cu bicăjencele

Discutia pe care am purtat-o cu fosta bicăjeancă, ce a afirmat cu mîndrie că fiecare reîntoarcere acasă, sub baraj, înseamnă o reîncărcare a bateriilor pentru încă o bună bucată de timp, avea să ne conducă prin lumea chirurgiei plastice si, mai ales, prin aceea a preventiei cancerului de sîn si a reconstructiei acestuia. Totodată, aveam să ascultăm si să subscriem pledoariei sale privind schimbarea de mentalitate la femeile din România secolului XXI, ce privesc mult prea superficial, sigur si din lipsă de bani, problema în discutie. Si cum sîngele apă nu se face, tînăra, care s-a dovedit a fi o interlocutoare de exceptie, arde de nerăbdare să-si pună întreaga-i capacitate profesională în slujba semenelor si, de ce nu?, în ajutorarea concitadinelor sale. Ar fi multe de spus, poate chiar unele probleme legate de starea de sănătate a românilor si statutul medicului în societatea românească, probleme asupra cărora partenera noastră de dialog a zăbovit cu generozitate, ideea este că în final a răspuns pozitiv provocării de a participa la o întîlnire, cît mai curînd posibil, cu doamnele Bicazului pe teme medicale. Experienta sa, pe care am încercat s-o abordăm prin putinele vorbe scrise aici, sigur va constitui atractia publicului care, de fiecare dată cînd află de succesul vreunui semen, priveste înapoi cu mîndrie zicîndu-si că „si-n urbea noastră de sub baraj ‘nasc oameni“.

Articol afisat de 2998 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Ion ASAVEI)
Adaugă comentariul tău la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu există nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Sport Stiri Sport
Stiri Opinii Stiri Opinii
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Powered by SiteManager CMS
©2003-2006 Drepturile de autor asupra Ă®ntregului continut al acestui site apartin Ă®n totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totalĂŁ sau partialĂŁ a materialelor este permisĂŁ numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective