 Pãtimaºa explorare ºi exploatare a formelor tradiþionale
• interviu cu Grigore Leºe Reporter: Am sã încep cu o impresie anterioarã evenimentului din aceastã searã. Pe 23 iunie, în deschiderea concertului „Depeche Mode“, am fost surprins sã vã întîlnesc în calitate de solist al trupei „Sistem“. A fost un experiment în premierã pentru publicul de peste cincizeci de mii de oameni de pe Stadionul Naþional „Lia Manoliu“ din Bucureºti. Poate suna cumva ciudat: Grigore Leºe ºi „Sistem“. De ce aþi fãcut-o?
Grigore Leºe: ªtiþi de ce? Eu cînt tot felul de muzici. Muzica de calitate este de calitate. Fie cã este interpretatã cu «Sistem», fie cã e interpretatã cu un trio simplu, de acompaniament. Este un experiment pe care l-am fãcut. Este o muzicã mai ciudatã, sã spunem, care se adreseazã tinerei generaþii. Dar eu nu interpretez altceva decît genul meu ocazional, doina, cu inflexiuni guturale... Doina din Maramureº. Cu ce m-am impus eu în interpretãrile mele, în spectacole, concursuri, peste tot. Nu este o muzicã din altã lume. Este o muzicã care se cîntã, doar cã este îmbrãcatã altfel. Se folosesc bitonii acolo, este o muzicã bitonalã... Sigur cã da, este un experiment. Pare ciudatã la început, dar cred cã va avea viitor.
Rep.: Sînteþi dispus sã mai încercaþi astfel de experimente?
G.L.: Sigur cã da. Am în proiect lucrul acesta. Membrii formaþiei „Sistem“ sînt absolvenþi de Conservator, au terminat secþia de percuþie a Academiei de Muzicã „Gheorghe Dima“ din Cluj-Napoca, sînt specialiºti, nu amatori. De altfel, poimîine (5 iulie, n.n.) vom lansa la Bucureºti primul compact-disc rezultat din aceastã colaborare.
Rep.: „Obîrºii“. E un titlu, un generic superb, foarte frumos. Nu-i aºa?
G.L.: Se referã la muzica noastrã ancestralã, la muzica genuinã, la muzica arhaicã a poporului român. Este muzica reprezentativã. Adicã, sînt rãdãcinile acestei muzici. De aceea, se intituleazã astfel.
Rep.: M-am gîndit cã o sã vã opriþi acolo. Dar aþi mers mai departe.
G.L.: La Academia de Muzicã se cîntã muzici de diferite stiluri. Am cîntat Bach, am cîntat Mozart. De ce n-aº putea cînta ºi... aceastã muzicã, mai specialã ºi mai puþin studiatã. Vedeþi dumneavoastrã, noi facem o trecere în revistã a întregii vieþi umane: naºterea, cãsãtoria, dragostea, moartea. Sînt imagini ºi ipostaze ale vîrstelor omului. Un arc peste timp care e menit sã reconsidere întreaga frumuseþe, uneori stranie ºi neobiºnuitã, ºi pe care noi am uitat-o, a formelor ancestrale de expresie muzicalã. Exploatez formele tradiþionale armonico-polifonice: polifonia, isonul...
Rep.: Chiar ºi canonul, care ca formã aparþine mai mult muzicii medievale apusene. ªi apoi, acompaniamentul simplu, chiar rudimentar, dar care constituie forma primarã autenticã....
G.L.: Aºa este. La prima vedere, ºi din punct de vedere strict tehnic pare rudimentar, însã el secondeazã în cel mai autentic stil, discret ºi în acelaºi timp elocvent, mesajul sincer, chiar intim, al cîntecului ºi expresiei sale cele mai adevãrate.
Rep.: Vã propun sã încheiem cu o definiþie a cîntului.
G.L.: Ce este cîntul? Cîntul este o necesitate. Dacã omul nu cîntã, moare. Este un dar divin, un obicei transcedental, este o ºansã de la Dumnezeu.
|
Autentificare
