Jurnal de toamna

Cri, cri, cri, toamna gri,
Nu-i nimic prin farfurii
În lumea asta este de preferat sa fii un om printre animale, decĂŽt un animal printre oameni. Asta pentru ca, din pacate, de cele mai multe ori, tandretea, recunostinta, devotamentul, iubirea adevarata le gasim mai usor la necuvĂŽntatoare decĂŽt la semenii nostri. Poate de asta mergem asa de des ĂŽn vizita la gradina zoologica, pentru o infuzie de sinceritate si de adevar…
ZOO -1962 :
Eram pustan pe atunci, dar tin minte ca desi mai aveam o sora si parintii erau niste modesti slujbasi, nu ne lipsea mĂŽncarea de pe masa nici noua si nici vecinilor. Dughenele evreiesti erau pline cu de toate, roscove si smochine, icre si peste de care vrei, brĂŽnzeturi si masline. MĂŽncarea calicului era recunoscuta: scrumbia si maslinele! Piata gemea de produse: munti de varza, pepeni, ceapa, cartof, vinete, ardei, mere, de cĂŽrlige atĂŽrnau proaspat sacrificati mieii si viteii, pasarile si purceii, vinul ĂŽnca se mai putea bea cu burta si cu ziua. Mustariile si zahanalele te ĂŽnnebuneau cu gratarele lor pline de mici, ficatei, maduvioare si cu paharele ĂŽn care forfotea mustul asprit.
Mama umplea camara pentru iarna cu sute de borcane cu zacusca, dulceturi, compoturi, era o adevarata campanie. Tin minte ca niciodata nu se punea problema mĂŽncarii, puteau sa vina ĂŽn vizita o droaie de musafiri sau rubedenii, nu tremura nimeni de teama ca nu este cu ce-i omeni.
Mergeam la gradina zoologica cu toata clasa si tovarasa diriginta ne arata afisul pus la intrare: „NU DATI MÎNCARE LA ANIMALE!“
ZOO-1982 :
Dupa douazeci de ani, vorba lui Dumas, lucrurile stateau cu totul altfel, era jale mare si romanul primise o lovitura puternica la stomac. Totul era rationalizat, se introdusesera cartelele, fiecare cetatean al Republicii Socialiste Romania avea fixata portia lui de pĂŽine, ulei, zahar, dar pe care n-o prea apuca ĂŽntotdeauna. Era vremea ĂŽnlocuitorilor, a nechezoaielor, a tacĂŽmurilor de pasare, a „adidasilor“ de porc, a salamului din orice. Profesori, doctori, ingineri se umileau zilnic gudurĂŽndu-se pe lĂŽnga gestionarii magazinelor cooperatiste pentru a obtine (cu bani) ceva de mĂŽncare pentru familiile lor. Tin minte ca, de Craciun, nu vedeam prin magazine portocale sau bomboane pentru pom, dupa cĂŽteva zile gaseam doar cojile si poleiala aruncate la gunoi.
Mergeam la gradina zoologica cu copiii si citeam disperat afisul pus la intrare: „NU MÎNCATI MÎNCAREA ANIMALELOR!“
ZOO-2006 :
Au mai trecut ani, dar nu aia ai lui Silviu Brucan, orbecaim prin tranzitie cautĂŽnd luminita de la capatul tunelului. Ciu-ciu! Degeaba magazinele sĂŽnt pline cu de toate, degeaba galantarele gem de produse luxoase de import, degeaba vitrinele stralucitoare ĂŽti fac cu ochiul si-ti curg balele ca la javrele lui Pavlov, daca nu sĂŽnt parale! O groaza de lume crapa de foame, copiii primesc un pahar de lapte si un corn ca pe timp de razboi, iar la gradina zoologica troneaza afisul capitalist: „NU MÎNCATI ANIMALELE!“