Doliu în familia Hãlãucescu
Peste „cãsnicia de diamant“ a familiei Hãlãucescu s-a asternut întunericul durerii, acum douã zile. Viata în doi a sotilor Iulia si Petronius, începutã - dupã cum mãrturisea cu emotie „Doamna acuarelei românesti“ la împlinirea a 60 de ani de la cãsãtorie - în „dramatice timpuri, dar binefãcãtoare destinului nostru“ - s-a întrerupt brusc si iremediabil. ÃŽn urmã cu aproape trei ani, Lucian Petronius Hãlãucescu i-a pus pe deget sotiei sale un inel cu diamante, ca simbol al unirii pentru vesnicie în jurãmîntul sacru rostit în fata lui Dumnezeu si a oamenilor: „... pînã ce moartea ne va despãrti“. „Printul consort“ - asa cum se considera si o recunostea cu mîndrie Petronius Hãlãucescu - si-a încredintat sufletul în mîinile lui Dumnezeu. Viata frumoasã a celor doi oameni - care s-au completat reciproc si s-au unit „devenind dupã ani si ani douã trupuri într-o fiintã“ - rãmîne, fãrã putintã de tãgadã, un exemplu al trãiniciei familiei, al prieteniei adevãrate si neconditionate.
Pentru cã, dupã cum mãrturisea, la împlinirea a 60 de ani de cãsnicie, Lucian Petronius Hãlãucescu, „toti ar trebui sã stie însã cã micile neîntelegeri dintr-o viatã în doi nu sînt decît un fum trecãtor fatã de eternitatea lumii“.
|