 Caldura mare
Caldura mare în Bucuresti, caldura mare la munte, caldura mare la mare. Asfaltul, fie ca este turnat de acolitii guvernului, fie ca este turnat de amicii presedintelui sau de verii primari ai primarilor, se înmoaie la fel, devenind o coca în care toacele bietelor femei îsi afla obstescul sfîrsit. Toropita de caldura este si politica, dovada ca presedintele, epuizat de referendumuri si batalii la vedere sau în culise, s-a retras cu doamna si cîtiva consilieri benevoli din lumea „cultilor în cap“ la Neptun. Cu exceptia aerului conditionat, care functioneaza non-stop în birouri si cancelarii, politica a ajuns la cota de avarie. O usoara adiere de la Bruxelles, adusa acasa de Calin Popescu Tariceanu, pe post de trofeu liberal, o bîlba de elev de clasa întîia, care se înroseste pîna în vîrful urechilor la prima întrebare a învatatoarei „pe tine cum te cheama?“, a lui Adrian Cioroianu, nimerit singur lînga fusta strîmta a Condoleezzei Rice. Cîteva batalii fara glorie pentru reduta CNSAS si pentru sefia CNA, institutii ramase vaduve dupa o retragere din motive de oboseala si o alta definitiva, din motive de moarte. Parlamentarii stau cu ochii pe ceas si pe harta lumii unde identifica nu curentii geostrategiei mondiale, ci statiunile umbroase de pe coaste exotice. Democrati sau social-democrati, liberali sau conservatori, unguri sau peremisti, se lasa alintati în egala masura de perspectiva concediului care absolva alesii de meritul sau infirmitatea doctrinei. Prajiti de soarele Mediteranei sau Pacificului, ei se fac totuna, savurînd adevarata libertate si nu libertatea scalîmba a camerelor parlamentare unde bicisnicii de gazetari te cauta la somn cu camerele lor de filmat. Cine sa te mai recunoasca în Caraibe? A! Poti sa ai ghinionul sa-ti întîlnesti, pe cearceaful alaturat, un adversar politic evadat în lume, ca si tine, cu gagica. Ca si în afaceri, ca în atîtea jocuri de interese transpartinice, si aici se va construi spontan o complicitate reciproc-avantajoasa. Cine are treaba cu cine?
Ceva vînzoneala pare a se petrece prin odaile sediilor centrale ale PSD. Cica din toamna se vor produce „modificari“. Grupul de la Cluj, reîntovarasit cu greii dati deoparte de Geoana, deseneaza o noua configuratie la vîrf. Mintea din penumbra - cea a lui Adrian Nastase. Vicleniile exersate în jocurile de culise sînt puse în seama lui Serban Mihailescu si Miron Mitrea. Eugen Bejinariu, fost prim ministru noua zile, cel mai scurt mandat de sef al Executivului, cît sa asigure un transfer de stampile, este si el aici, reocupîndu-si locul meritat lînga longevivul premier Nastase. PSD observa ca îi curge tot nisipul din clepsidra fara folos. Odata cu nisipul se subtiaza si sustinerea electorala si e nevoie de masuri în forta, inclusiv de solutia, cu doua taisuri, a intrarii din toamna la guvernare, cu un premier hirotonisit de Traian Basescu în persoana respectabila a profesorului Vasile Puscas si o sustinere ordonata (daca e ordin cu placere, va zice Boc, luînd pozitie de drepti) din partea PD. Presedintele, chiar si tolanit pe plaja de la Neptun, cu humanitasul Liiceanu în stînga si Catalin Avramescu în dreapta (nu sîntem neamuri, nu ne stim, asta pentru cei care ma tot întreaba daca nu mi-e frate sau var) nu poate uita marea pohta ce-a pohtit-o de a-l detrona la statutul de om de rînd pe Tariceanu. Victoriosul locatar de la Cotroceni a reusit tot, este, si în slip, pe cai mari, dar n-a izbutit gestul de a-l îmbrînci în uitare pe fostul frate portocaliu Calin. Pentru asta merita sacrificat chiar si somnul de dupa o berica, pe plaja si înghitita pastila, cam amara, a PSD.
Pîna la toamna, însa, mai e. Vara, ca o matroana cu fuste largi, s-a asezat pe noi si ne sufoca. Cei care n-au sansa concediilor în lumi mirifice trag plictisiti la odgonul slujbelor mai bine sau mai prost platite de acasa. Noi gazetarii tragem asisderi de pix, mimînd vioiciuni care au murit si uitîndu-ne îngroziti la dîra ramasa în urma, pe coala de hîrtie. Articolul seamana cu o omleta lasata sa se prajeasca pe asfalt.
|
Autentificare
