• Gheorghe Zamfir: „Planeta e a noastra, a oamenilor, nu numai a lor!“
Iubire si dodecafonism
Reporter: Ramasesem, stimate maestre, la cea mai intensa suferinta pe care v-a produs-o pierderea mult doritei catedre de nai de la Universitatea Nationala de Muzica din Bucuresti.
Gheorghe Zamfir: Da... aceasta situatie tragica care s-a creat. Înlaturarea mea de la Universitatea Nationala de Muzica, prin actiunea odioasa a lui Dan Buciu si a lui Serban Soreanu. Cei care acum, cu o impertinenta rar întîlnita, încearca sa lanseze zvonul potrivit caruia eu n-as fi vrut sa fiu profesor si ca am vrut sa fiu un artist independent care sa se ocupe de concerte, de turnee, de activitatea mea normala, pentru ca eu n-am tinut neaparat sa fiu profesor. Este odios sa faci asemenea afirmatii si sa lansezi asemenea lucruri în constiinta celor care stiu de fapt ce s-a întîmplat acolo. Eu, cînd am creat clasa de nai, am vrut ca naiul românesc sa devina cu adevarat universal prin studentii care vor continua lucrarea pe care eu însumi am început-o; atît pe plan national, cît si pe plan international. Or, acesti atei, ca trebuie sa punctez si acest lucru, au facut totul pentru a ma îndeparta, pentru a ma strivi, nimici.
Rep.: Nu sînteti, totusi, prea înversunat?
Gh. Z.: Deloc. Dezastrul în muzica actuala este acela ca nu mai avem compozitori. Nimeni nu mai compune lucrari serioase, nu mai exista simfonii, nu mai exista muzica de camera... nici nu se mai pune problema, nimeni nu mai compune nimic decît atonalism, dodecafonism, serialism si muzica moderna care este plina de disonante si de scheme care n-au absolut nimic cu sunetul divin si cu dimensiunea acestei arte pe pamînt. Pentru ca la început muzica a fost divina, Dumnezeu a lansat-o ca atare pentru mentinerea echilibrului spiritual al omului, mentinerea trinitatii crestine si mentinerea echilibrului în natura. Or, daca acest echilibru cade, totul se prabuseste. Si sîntem în situatia acestei prabusiri. Eu stiu foarte bine ca Soreanu este ateu. Si ca el a tinut enorm de mult ca Dalila sa fie acolo. El s-a luptat. El mi-a spus, nici mai mult nici mai putin, decît ca o iubeste. ÃŽn primul an cînd am fost acolo mi-a zis asta: „Eu o iubesc pe aceasta persoana“. Pai, cînd faci asemenea afirmatii, este clar ca o sustii orbeste. Si el este de origine iudaica.
Rep.: La cine va referiti?
Gh. Z.: La Soreanu. Sigur ca da. Este folosit politic din aceasta pricina. Si Dalila Cernatescu este tot de origine iudaica.
Satana, Scoala vieneza si pasarile panicate
Rep.: Dar înteleg ca nu aveti nimic cu iudaicii.
Gh. Z.: Nu. Niciodata n-am avut nimic cu nimeni. Dimpotriva, eu am sustinut cauza aceasta peste tot în lume pe unde m-am preumblat. Am fost un partizan al pacii, al luminii si al armoniei între oameni. Dar ca sa te folosesti de aceste lucruri si sa le întrebuintezi împotriva unor valori nationale, eu gasesc ca nu e frumos. Nu e bine. Eu m-am luptat pentru aceasta natiune si ma voi lupta pentru lumina ei si pentru ca ea sa triumfe. Or, ateismul nu are ce cauta în muzica. Buciu este si el un ateu. Muzica pe care el o propaga si o compune - de fapt o descompune - este înfioratoare. Eu cred ca fug si pasarile din copaci cînd aud muzica lui Buciu. Si el se da mare compozitor, mare om de stiinta muzicala. De fapt, nu stie nimic. În muzica, si el si celalalt sînt niste amatori. Ageamii care nu stiu nimic. Între ei si sunet, între ei si muzica nu exista nici o relatie. Si asta trebuie scris si marcat. Pentru ca ei dirijeaza destinele acestui popor în ceea ce priveste creatia si sunetul. Dar sunetul a cazut înca de la Scoala vieneza. Alban Berg, Webern si Schonberg, care au creat dodecafonismul si atonalismul, au distrus scara sacra de do, re mi, fa, sol, la, si, cifra sacra sapte din Biblie, din Geneza si distrugînd tonalitatea a aparut pentru prima data în spatiul sonor, divin, Satana. Or, ei sînt sustinatorii Satanei, ei sînt satanici. Prin Dalila Cernatescu au împartit, cum sa spun?, domeniul sfînt al marelui sacru, pe care eu l-am descoperit si îl sustin, în doua. S-a creat acest razboi mondial. Ceea ce este oribil - despre asta am vorbit cu toti studentii mei - este oroarea pe care o reprezinta ea la clasa de nai. Nu îi învata nimic, nu stie nimic, nu preda nimic, vine doar de forma acolo, îi tine cîte zece-cincisprezece minute, dupa care îi trimite la plimbare. Si de multe ori ei cînta altceva decît e scris în partitura si ea spune ca e excelent. Pai cu asemenea oameni vrei sa faci muzica? Cu asemenea oameni vrei sa creezi piedestalul culturii nationale? Si nu numai atît. Si ea este atee. N-are nici o legatura cu sonoritatea divina, cu sunetul, cu rolul naiului. Ea nici nu stie ce face acolo. Este o adevarata calamitate. Distruge efectiv starea sufleteasca a acestor copii pe care îi chinuie. Petruta Dorca, cea care acum s-a casatorit si are un copil, a început sa plînga aseara la masa.
Mobila si durere
Rep.: Stiu ca despartirea de nerecunoscatorii dumneavoastra colegi nu a fost chiar... amiabila.
Gh. Z.: V-am spus ca Dan Buciu nu m-a lasat sa intru cu masina în institutie. A pus portarii sa ma dea afara. Dar ce, acolo era campus militar, era teren de antrenament NATO? Baza secreta? Nu numai atît, dar m-a amenintat prin studentii mei, prin oameni interpusi, prin directorul administrativ al institutiei. Acesta mi-a dat doua-trei telefoane si mi-a zis ca are ordin de la Dan Buciu sa ma determine sa parasesc clasa cu toate lucrurile mele.
Rep.: Despre ce lucruri e vorba?
Gh. Z.: Aveam doua canapele, doua fotolii, un cuier, un dulap si o oglinda. Si nu le-am putut duce, ca trebuia sa gasesc o masina mai mare. Si mi-a zis în a treia zi: „Daca nu veniti, am ordin de la rectorul Buciu sa va arunc lucrurile pe fereastra, în strada.“ Iata un ordin dat de o persoana de cultura, rectorul unei institutii nationale de învatamînt superior artistic într-un stat democratic. Asta se numeste democratie? Nu mai vorbesc de cultura. Democratie în general. Asa se exprima un rector al celei mai mari institutii muzicale din tara? Dar ce eram eu? Ce rau facusem acolo? Nu va mai spun de toata înscenarea asta mizerabila de a ma elimina, cu Senatul. Din cei patruzeci-patruzeci si cinci de membri ai Senatului Universitatii, nu stia nimeni ce face Zamfir. Stiau ca e o clasa de nai undeva în sector. Erau profesori de toate disciplinele. Stiau ca Zamfir este profesor acolo. A început o lucrare mîrsava de a rascoli toate spiritele profesorilor din Senat si i-au determinat sa voteze toti împotriva mea. Ceea ce este odios, abject, incalificabil.
Culmea eficientei
Rep.: Totusi, maestre, daca au facut-o... înseamna ca...
Gh. Z.: Pai, stati putin, ca s-au folosit de niste instigatori. Trebuie sa-l stiti pe acest mîrsav de Alexandru Matei, profesor de percutie. Eu l-am stimat. De cîte ori treceam prin fata clasei - ca el fuma sub scari, acolo, la intrarea din curte - îl îmbratisam si-i spuneam „maestre“. Chiar am avut o colaborare cu el si am compus cîteva lucrari pentru nai si percutie, dupa ce i-am cerut cîteva informatii despre instrumentele de percutie. Ca dintr-o data, acest instigator de tip stalinist, KGB-ist, comunist, a început sa urle pe culoare ca Zamfir a denigrat institutia, ca trebuie eliminat...
Rep.: Ce vi s-a reprosat, de fapt?
Gh. Z.: Ca am denigrat institutia, nu v-am spus?
Rep.: Si ati denigrat-o?
Gh. Z.: Eu am fost student al acestei institutii, eu am absolvit aceasta institutie si peste tot în lume, timp de patruzeci de ani, cît au durat turneele mele, am spus: „am absolvit Conservatorul din Bucuresti“. Ce propaganda mai mare puteam sa fac decît spunînd acest lucru si ca am învatat cu acei mari profesori care au fost niste somitati în muzica nationala. Cum sa denigrez? Deci, a fost într-adevar o înscenare, un montaj al lui Soreanu si al lui Buciu, care nu ma mai puteau suporta pentru ca nu ma conformam normelor impuse de ei. Cu toate ca eu am fost foarte politicos si îndatoritor fata de ei. Nu i-am scos din „maestre“.
Rep.: Ati reactionat.
Gh. Z.: Da, am depus trei memorii pentru a se face o ancheta care sa dovedeasca faptul ca Dalila Cernatescu nu are diploma si ca ea scoate studenti cu diploma.
Rep.: Culmea eficientei.
Gh. Z.: Este de neconceput ca într-un stat democratic sa vina un profesor fara pregatire, fara diploma, fara atestare ca poate sa predea aceasta disciplina si sa scoata studenti cu diploma. Toate cele trei memorii pe care le-am depus la minister au cazut în mîna lui Buciu, în original. Si m-a chemat la ordin ca pe ultimul om de pe strada si a început sa-mi faca observatii... Cînd am iesit de acolo era sa fac infarct. Pai asa se trateaza un om?
Cu jalba’n protap cînd nu te vrea sistemul
Rep.: La ce ministri ati fost?
Gh. Z.: Am fost la ministrul Ecaterina...
Rep.: Andronescu...
Gh. Z.: Asa... Am fost la înca un ministru care a venit dupa ea si dupa aceea la Hardau. Si Hardau mi-a zis ca nu ma vrea sistemul. Si ca el n-are ce sa faca. Ca Senatul este atotputernic, este intangibil si ca deciziile Senatului nu pot fi contestate nici de ministri, nici de sefii statului. Eu n-am stiut ca exista treaba asta. Ar trebui corectat lucrul acesta. Pentru ca s-au facut niste abuzuri îngrozitoare. Pai, Buciu si Soreanu sînt teroristii institutiei. Din aceasta cauza - mi-au spus-o studentii - atmosfera este îngrozitoare. Foarte multi studenti nu se mai duc la masterat, ca nu se face nimic. S-a ajuns la un trafic de influenta si la un abuz de putere în asemenea hal, încît toata lumea trebuie sa tremure. Se vorbeste în soapta, ai impresia ca esti la Alcatraz, oamenii se simt terorizati. În trei ani de zile au vrut sa elimine treizeci de profesori corepetitori. Dupa bunul lor plac. Pentru ca au putere. Si nu numai eu am fost afectat; l-au dat deoparte si pe Dan Grigore, cel mai mare pianist român, si pe Eugenia Moldoveanu, profesoara de canto care a fost o somitate... Si a mai fost un caz gravissim, care trebuie mentionat. Va rog sa-l scrieti!
Rep.: Asta fac, maestre.
Gh. Z.: Este vorba de faptul ca Vasile Iliut, decanul facultatii de pedagogie, a murit. Pentru ca s-a folosit aceeasi metoda încercata pe mine. ÃŽntr-o dimineata, pentru ca asa a vrut Buciu, i-a dat telefon acestui decan, cu care am fost coleg de altfel, si i-a spus sa vina sa-si ia lucrurile pentru ca din acea clipa nu mai era decan. Ãla a cazut pe fotoliu, a facut infarct si a murit. Pai, unde traim, dom’le? Si a mai fost un caz. Dar sîntem asasini, am devenit criminali în muzica? Ce facem aici? Nu v-ati dat seama ce functii au? Amîndoi, Buciu si Soreanu, sînt si în comisia de aprobare a doctoratului, si în comisia nationala, si presedinti de jurii pe fel de fel de festivaluri. Sa-i vedeti împopotonati acolo, îngîmfati, fardati, cum merg, ce aere-si dau... salarii exorbitante. Buciu are peste o suta cincizeci de milioane pe luna, în timp ce mie mi-au dat cinci milioane în primele luni si zece milioane în ultimul an.
Rep.: Din care n-ati mai apucat mare lucru.
Gh. Z.: Asa este. Ca m-au eliminat. Deci acolo se tîrguie ca la piata salariul... Eram sfatuit de colegi sa merg sa-mi negociez salariul. Ca la piata, ca la tîrg. Cînd vinzi porci, boi, capre... Este îngrozitor. În ce lume traim? Care este democratia?
De veghe în holul ministerelor
Rep.: Cu ministrul culturii ati vorbit? Doar e muzician.
Gh. Z.: Pai m-am dus la usa la toti ministrii culturii care s-au perindat în tot acest timp. Iorgulescu nici nu m-a primit. Nu m-a primit! Am asteptat jos, în holul de la intrare, nici macar în anticamera lui n-am fost primit. Iar Razvan Teodorescu m-a primit o data si mi-a zis ca va face absolut totul ca sa restabileasca situatia mea, iar a doua oara nu m-a primit, dar am stat în anticamera, ca lua masa domnul ministru, si dupa o ora de asteptare mi-a spus ca nu mai poate sa faca nimic. Erau probleme. Cum el e omul lui Iliescu si acesta nu ma înghitea si ma ura de moarte, era normal ca existau probleme. Plesu nici nu m-a primit. Deloc. Nici nu a vrut sa ma primeasca. Andrei Plesu.
Rep.: E curios cum Gheorghe Zamfir nu a putut intra la nici un ministru al culturii.
Gh. Z.: Nimic. Eu sînt o „persona non grata“. ÃŽn propria mea tara. Eu traiesc într-un exil.
Rep.: De ce v-ati întors?
Gh. Z.: Pai, ce sa fac? Misiunea mea fusese împlinita si am venit aici sa ajut poporul asta amarît. Sa nu se mai spuna despre noi ca sîntem un neam de tigani, de borfasi, de hoti, de spargatori... Am vrut sa ajut la schimbarea imaginii României, asa cum am facut-o timp de patruzeci de ani. Simteam ca aici am foarte multe lucruri de facut. Si uitati în ce fel am fost primit la Universitatea Nationala de Muzica! Este un sistem corupt. Presedintele Basescu spunea ca avem un guvern ticalosit. Eu cred ca toata tara este ticalosita, la toate nivelurile. Avem de a face cu un popor care nu stie ce este democratia, caruia nu i se arata, nu i se da nici o lectie de democratie adevarata. Ce sa stie Iliescu despre democratie? Sau Adrian Nastase... Uitati-va la Iliescu cum încearca, nu sa se scuze, ci sa demonstreze ca el n-are nici o vina în uciderea copiilor la Revolutie. Ca revolutia a fost spontana, ca el nu s-a amestecat în treburile astea... Este îngrozitor cînd vad la televiziune aceasta creatura odioasa, cu privirea aceea parsiva, vicleana, de fost KGB-ist, cum încearca sa se fofileze si sa iasa cu fata curata, ca el n-are absolut nici o vina cu mineriadele. Sau Dinescu, care încearca sa-l salveze.
„Sîntem vinovati!“
Rep.: Ãsta ce v-a facut?
Gh. Z.: Nimic, ce sa-mi faca. Dar cînd l-am auzit pe Dinescu vorbind la televizor, nu mi-a venit sa cred dom’le cum încearca sa-l salveze si sa induca în eroare toata populatia acestei tari, cum ca Iliescu a fost manipulat si din cauza aceasta s-a ajuns la mineriade. Cine sa-l manipuleze pe Iliescu, cînd el era tartorul numarul unu în aceasta tara? Si ca el dirija FSN-ul, si din el a facut PDSR, si din asta, PSD, si asa mai departe. Cum reusesc acesti oameni sa minta o natiune întreaga, un popor? Cît va mai domina si va mai fi regina minciuna în aceasta tara?
Am vazut si eu tari, am fost si prin Senegal, unde nici nu exista asfalt pe unele strazi si în unele orase. Zici ca esti în Evul Mediu. Dar, totusi, dom’le, exista o anumita demnitate, exista o anumita sinceritate, oamenii sînt mai dezinvolti, mai deschisi, mai... cum sa spun? Cu inima mult mai curata. Ce se întîmpla în mijlocul acestei natiuni este crunt. Te apuca o scîrba de a mai trai, o scîrba de a te manifesta... Eu, de saptesprezece ani în aceasta tara, sînt torturat. De patruzeci si ceva de ani sînt pus la index. Nu mai pot sa mai traiesc asa. Adica în timpul lui Ceausescu am fost interzis, în timpul exilului am fost scos de la televiziune, din radio, piesele mele nu se mai cîntau... Parca eram dusman, criminal. Dupa ce am venit în ‘90, de saptesprezece ani, eu sînt în continuare pus la index. Multi oameni ma urasc, politicienii ma detesta. Dar ce le-am facut eu politicienilor? Adrian Nastase are peste doua miliarde de dolari în conturi în strainatate si face pe nevinovatul. Dar cît timp o sa ne mai fofilam si o sa facem pe nevinovatii? Ca sîntem vinovati.
Ingratitudinea politicii si o demisie anuntata
Rep.: Bine, astia nu mai sînt chiar la putere, dar e rîndul altora sa le calce pe urme...
Gh. Z.: Nu? De exemplu, cînd m-am înscris în PD, nu de mult... De vreo doi ani si jumatate. Am fost împreuna cu vreo opt studenti si ne-am înscris, înainte de a cîstiga presedintele Basescu. Mi-am zis ca poate se va schimba ceva, poate pe linie de cultura o sa îndraznim sa facem ceva, sa avem mai multa demnitate. Studentii m-au urmat.
Rep.: Ar fi trebuit sa deveniti un privilegiat.
Gh. Z.: Nu s-a întîmplat nimic. M-am dus la Anca Boagiu la sectorul doi, si am stat de vorba cu ea, i-am ajutat în campania electorala, m-am dus cu studentii, am cîntat... sîrbe, hore si asa mai departe... Deci am avut o actiune în campania aceea electorala. Nimic. Absolut nimic. S-a sters cu buretele ca si cum nu s-ar fi întîmplat nimic. Si am fost foarte amabil, i-am dat toate discurile, am rugat-o sa ma ajute în problema cu Conservatorul, sa mi se restabileasca functia mea acolo si sa mi se dea catedra înapoi. Pentru ca aceasta catedra mi-a fost furata în modul cel mai murdar si incalificabil. Si acum am aflat prin anumite relatii si zvonuri care mi-au parvenit, ca de cîte ori ma vede pe lista Anca Boagiu, ma sterge. Si sa nu mai auda de numele Gheorghe Zamfir. Cum e posibil asa ceva?
Rep.: Ati fost dezamagit si de propriul dumneavoastra partid. Mai faceti politica?
Gh. Z.: Dar n-am facut politica niciodata. N-am fost activ. Politica este atunci cînd esti activ, cînd ti se da un rol, o functie, nu? Esti chemat. Eu, ce sa spun... ca si cum n-as fi existat. Ca sînt, ca nu sînt, asta nu mai conteaza. Ma duc sa scriu pe o hîrtie acolo sa nu mai conteze pe mine ...
Rep.: O faceti?
Gh. Z.: Chiar luni am s-o fac. Pentru ca indiferenta pe care o manifesta fata de mine este suparatoare.
Rep.: Dati-mi voie sa insist: sînteti sigur?
Gh. Z.: Dar ce sa fac eu acolo? Ce sa fac, daca de doi ani jumate nimeni nici nu stie ca exist...? În sectorul Ancai Boagiu m-am înscris. I-am dat toate discurile, i-am dus buchete de flori, i-am sarutat mîna, am facut plecaciuni ca la metaniile de la biserica. Dar ce i-am facut eu acestei femei? Ce am facut eu acestor oameni ca sa ma urasca în acest fel?
Maneaua si nunta cu Pepe
Rep.: Ingratitudine maestre.
Gh. Z.: Care este sistemul democratic care se aplica în România în momentul de fata? Care democratie, dom’le? Noi am îndurat aproape patruzeci si cinci de ani de comunism. Nu? Pai daca te eliberezi de asta, gata, ai intrat în democratie? Stie Iliescu sau Adrian Nastase ce înseamna democratie? Stie Sorin Vîntu ce înseamna democratie? Stie Copos? Ca m-am dus la ei sa le cer o mîna de ajutor sa facem un spectacol pe stadioane, ca avem potential extraordinar... Nu, ei aduc pe George Michael, ei aduc pe Sting, ei aduc pe Alice Cooper, adica toti monstrii astia diabolici care, cum sa spun, care lanseaza vulcani de lava nociva si distrugatoare. Si îi platesc bine. Stiti cît a luat George Michael? A plecat cu un milion jumate. De euro; din tara. Nu puteau sa plateasca si artistii români? Stadioanele noastre nu se puteau umple cu noi, nu. Aduc pe acesti abjecti din strainatate, care bombardeaza spiritul tineretului si devasteaza cultura noastra pastrata de milenii.
Rep.: Se întîmpla chiar si la noi în oras.
Gh. Z.: Da, da... Acum îl aduc pe Julio Iglesias; a doua oara. Ce sa faca cu el? M-am dus într-o zi la o nunta la Sinaia, unde am fost invitat, si la un moment dat apare Pepe. Si cînta Pepe o ora jumate, doua ore în spaniola, dom’le. Numai latino. Am ramas înmarmurit. Vreau sa stiu daca spaniolii aduc un român ca sa faca doua ore de folclor românesc sau de muzica româneasca la nuntile lor, în Spania. De ce sîntem asa oare? Ce sa faca Pepe acolo, daca a cîntat în spaniola si a început ea (Oana Zavoranu, n.n.) sa pîtîie din fund acolo... La o nunta româneasca. Sîntem îngrozitori.
Si cu maneaua, care ne-a distrus cultura. Ne-a distrus, ne-a decimat si ne va decima. Cît timp va exista maneaua, cît timp nu va exista o interdictie din partea factorilor responsabili... Cum a facut Ceausescu: restaurantele se vor închide la zece noaptea, nimeni nu va mai cînta nici la nunta, nici la botez, nici la aniversari... Si s-a facut dom’le. Adica, s-a executat.
Pe usa din dos a lui Basescu
Rep.: O sa fiti acuzat de nostalgie.
Gh. Z.: Care nostalgie? Doamne fereste! Dar este îngrozitor. Am intrat în plina epoca a colapsului. Sîntem în epoca colapsului general. Daca Basescu a zis ca e un guvern ticalosit si el dirijeaza, el conduce, el reprezinta România, ce sa mai zicem de celelalte domenii, ca în cultura, în muzica, unde îsi fac de cap toti analfabetii. Sistemul lui Buciu si Soreanu nu este un sistem ticalosit? Nu este un sistem al abuzului de putere si al manifestarii puterii discretionare, absolute, de zbir într-o institutie de cultura?
Rep.: A propos de Basescu. N-ati încercat sa intrati la el?
Gh. Z.: Pai n-am fost anul trecut, exact în perioada aceasta si am depus patru memorii? Patru memorii am depus acolo în spate, la relatii cu publicul.
Rep.: Deci, ca orice muritor. N-ati intrat la el. Nu v-a primit sau...
Gh. Z.: Dar nici nu încerc vreodata sa intru, ca nu ma va primi. El îl primeste numai pe Becali. A trebuit sa scriu o luna jumate la dosare, sa bat la masina, sa le rectific... M-am dus din nou. Doamna care raspundea în biroul acela mi-a zis: nu aici nu e bine, schimbati frazele, ca la presedinte nu exista asemenea formule, faceti altfel cererea si... am umblat o luna jumate ca nebunu, dom’le. Si am facut aceste dosare, le-am dus stantate, frumos, ordonate si le-am depus acolo. Dupa vreo trei luni de zile la toate mi-a venit raspuns negativ. Cum e posibil asa ceva? ÃŽn ce tara traim?
Dulce ca mierea e glontul patriei
Rep.: În România, maestre! Ce mîndru erati de acest lucru!
Gh. Z.: De saptesprezece ani eu traiesc un cosmar. Si vreau ca acest cosmar sa ia sfîrsit. Sa-mi spuna mie un politician, cu ce i-am deranjat eu pe ei? Sa-mi spuna mie ministrii, membrii Parlamentului si ai Guvernului, cu ce i-am împiedicat eu sa-si faca ei averi incomensurabile, sa-si faca traficul lor de influenta, cu ce i-am împiedicat eu sa-si cumpere masinile cele mai luxoase, sa aiba salariile cele mai grase... Cu ce i-am împiedicat eu pe acesti oameni sa-si manifeste puterea absoluta? Tiranica? Am spus cîteva lucruri pe care le gîndeam. Traiam într-un stat democratic si eram liber sa spun orice. Am spus cîteva lucruri. Ei, au fost atît de porniti împotriva-mi, încît mi-au facut cel mai mare rau. Eu nu le-am facut nici un rau lor. Toti s-au ridicat, toti si-au facut interesele. Iliescu si-a facut trei mandate. Daca mai era o posibilitate sa schimbe Constitutia si sa aiba sapte sute de mii de mandate, eu cred ca le facea. Si post-mortem era în stare sa conduca. Ar accepta din mormînt sa conduca România. Este ceva de neimaginat. Cu cît stau si reflectez, cu atît îmi dau seama ca traim într-o lume murdara care a început sa duhneasca precum mocirla si ca nu mai este nimic de facut. V-am spus, ori un razboi nuclear, ori un miracol din cer, al divinitatii, ar putea sa mai acopere toata spurcaciunea asta. Cînd am venit din exil si am vazut mizeria din tara, mi-a venit sa spun: „Mai fratilor, arati tot teritoriul României si faceti alta tara! Ca pe ce exista acum nu veti mai construi niciodata!“ Cam asta ar trebui. Pentru ca n-ai cum sa-i dai la o parte. Si eu am iubit enorm aceasta tara, aceasta patrie a mea.
Gustul puterii si ordinea divina
Rep.: În ciuda a tot ceea ce vi s-a întîmplat...
Gh. Z.: Stateam de vorba cu un mare diplomat român la Otawa, care-mi spunea: „Maestre, apucati-va de politica pentru ca aveti totul. Logos, verb, stil de oratorie, sînteti copt si ati face bine politica“. I-am zis ca nu m-am gîndit niciodata la asa ceva. Care este problema cu setea de putere? Zice: „Este cea mai cumplita boala pe care o poate avea omul pe aceasta planeta. Setea de putere. Nu va puteti imagina ce înseamna pentru magnatii mondiali care au petrolul în mîna, armamentul, politica... Cînd domini toata planeta. Este o betie a puterii.“ Ca Iliescu. Cînd îl vedeam ca trecea cu masinile alea cu girofar de la Cotroceni... ÃŽl vedeam acolo, îndesat într-o canapea în spatele masinii... Doamne, Dumnezeule, fa ceva si ia-i de aici! Spala Doamne tara, spala omenirea de acesti setosi de putere! Restabileste ordinea divina, Doamne! Planeta e a noastra, a oamenilor, nu numai a lor!
(Va urma)
Articole similare:
Un dialog „subversiv“ cu creatorul unei religii a sunetului (I)
Un dialog „subversiv“ cu creatorul unei adevarate religii a sunetului (II)
Un dialog „subversiv“ cu creatorul unei adevarate religii a sunetului (III). „Maneaua a devenit o religie“
Un dialog „subversiv“ cu creatorul unei adevarate religii a sunetului (IV): Bun venit in tara lui OK!
Autentificare
