Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
RSS News Feed - Monitorul de Neamt Retele Sociale si RSS
RSS - Monitorul de Neamt
Calendar- Arhiva de Stiri August 2007
LMMJVSD
  12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Monitorul Neamt
 Judetul Neamt
 rochii.ro
 fantastic.ro
 culise.ro
 grazie.ro
 odeon.ro
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Eveniment cultural 8 August 2007
Tipćreste articolul - Varianta pentru imprimantć Trimite acest articol unui prieten  prin email

Un dialog „subversiv“ cu creatorul unei adevarate religii a sunetului (IV): Bun venit īn tara lui OK!

• interviu realizat cu maestrul Gheorghe Zamfir

Neīndoios, īn ciuda tuturor detractorilor si a parerilor mai mult sau mai putin obiective, Gheorghe Zamfir este cel mai mare naist al romānilor. Prozelitul lui Fanica Luca, a carui arta nativ ancestrala a īmbogatit-o pe baza unei solide culturi muzicale, are o cariera impresionanta ce a capatat aura de legenda. Īn vremea comunismului, Gheorghe Zamfir a fost unul dintre artistii care, mai mult sau mai putin direct, au purtat numele Romāniei pe toate meridianele globului. Gloria i-a adus, firesc, si foarte multi bani. Numai ca valurile istoriei umane, mai ales ale celei contemporane, conjugate cu ambitiile, orgoliile si vanitatile, de cele mai multe ori neacoperite, ale tinerei si incisivei generatii de contemporani, i-au subminat si prosperitatea si aura de legenda. Ca orice personalitate artistica puternica, are ciudateniile lui care au fost exploatate nemilos si cinic de cei de care pomeneam mai sus. Nu este, din pacate, singurul caz īn care īncercarea de construire a unor noi si īndoielnice scari valorice, eludeaza dimensiunile consacrate ale cautarilor si īmplinirilor anterioare.
Pe tarīmul libertatii propovaduite de democratie, pe līnga alte drepturi, fiecare individ īl are si pe acela de a se considera mai bun, mai destept si mai īnzestrat decīt ceilalti. Numai ca, de cele mai multe ori, trebuie sa ai grija sa nu ranesti suficienta celorlalti care, nu-i asa?, sīnt si ei cei mai buni, mai destepti si mai īnzestrati. Datorita opulentei sale staturi artistice, Gheorghe Zamfir nu a putut sa fie discret. Si atunci a devenit incomod. Mai mult, a ajuns sa fie urīt, detestat. Dincolo de tot ceea ce afirma, cu patima si īnversunarea celui care stie cine este, dincolo de toate pacatele, slabiciunile si defectele, marturisite sau nu, omul acesta care a īnceput sa uite ce e zīmbetul, care a devenit ursuz si suspicios, care nu are īncredere decīt īn micul catel care-l īnsoteste peste tot, are, īn esenta, dreptate. A avut obsesia unei catedre la Universitatea Nationala de Muzica. Credea, pe buna dreptate, ca i se cuvine si ca poate sa aduca la senectute īnca un serviciu tarii pe care o iubeste cu patima. A venit plin de īncredere si speranta īn Romānia acum saptesprezece ani. S-a reīntors īn leaganul cīntecului cu gīndul de a mai īnfaptui ceva īn conditii de care tara aceasta nu avusese parte de o jumatate de veac. Numai ca aici erau alti oameni, pentru care legenda lui Zamfir nu e cu nimic mai buna decīt cea a lui Iglesias sau Fifty Cent.

Peroratie despre conjuratie

Reporter: Care credeti dumneavoastra ca este rolul profesorului īn formarea muzicianului?
Gheorghe Zamfir:
Ce sa va spun? Kogan, Oistrah, Rostropovici, marii pianisti, cei care au facut cariere stralucite, au avut profesori, mari maestri care i-au ajutat sa cunoasca toate tainele instrumentului si ale stilurilor muzicale. Sa cunoasca Bach, sa cunoasca barocul, clasicismul, romantismul si asa mai departe. Pentru aceasta trebuie sa ai un bagaj de cunostinte colosal si sa treci din disciplina īn disciplina prin profesori si maestri deosebiti. Ma uitam la violonistul acesta care a cīntat īn cadrul festivalului...
Rep.: Stefan Tarara.
G.Z.:
Exact. Este halucinant sa constati cu cīti profesori si maestri a studiat pīna la numai douazeci si unu de ani. La fel ca si īn cazul maestrului Sherban Lupu. Cu cīte personalitati a studiat vioara si la cīte master-uri a participat, cu cīte mari somitati a colaborat pentru a ajunge la un anumit grad de maiestrie. Pe Dalila Cernatescu cine a īnvatat-o naiul? Nimeni. Nu are nici o diploma de absolvire. Si atunci cum poate ea sa predea naiul, care este un instrument codat, divin, cu o putere cosmologica si cosmogonica esentiala? Habar n-are ce tine-n mīna.
Rep.: Si totusi, maestre, cum va explicati tot ceea ce vi se īntīmpla?
G.Z.:
Īnca din 1990, s-a format īmpotriva mea un soi de... cum sa-i spun?...
Rep.: Conjuratie...
G.Z.:
Da, acesta este cuvīntul potrivit. Conjuratie. A fost una politica, apoi una tiganeasca... Si asta i se datoreaza lui Madalin Voicu.
Rep.: Nu exagerati?
G.Z.:
Nu. El, īnca de dinainte de ‘90 visa sa ma termine. Era gelos pe mine, cu siguranta.

Iubirea e-n toate

Rep.: Invidios.
G.Z.:
Da, din motive neīntemeiate. A īnceput sa publice niste articole mincinoase prin presa romāneasca, cum ca eu sīnt la sfīrsit de drum, nu mai pot sa cīnt, nu mai pot sa suflu, am īmbatrīnit, sīnt terminat si ca eu, de fapt, mi-am construit aceasta cariera mondiala datorita faptului ca am avut noroc, sansa, de a da peste manageri foarte buni care m-au mediatizat īntr-un mod exacerbat. Ceea ce este cu totul fals.
L-a pus īn fata pe Stanciu Simion, un tigan care traieste īn Elvetia de pe urmele mele. Si-a facut o mica cariera acolo pe unde eu fusesem deja. A mers pe urmele mele si si-a facut si el un locsor acolo. Si acuma traieste īn Elvetia. Pentru ca au fost prieteni din copilarie.
M-a īntrebat odata, īn Elvetia, cam ce ar putea sa mai faca dupa mine. Si i-am spus ca singurul stil pe care īnca nu l-am atacat este muzica de camera. Si i-am adus din America niste negative pe discuri, cu piese de Mozart si asa mai departe si astfel Stanciu Simion, prin anii ‘80 a īnceput sa studieze muzica de camera. Si el la rīndu-i, cu sase clase primare ce sa stie? Ce muzica de camera? Ca dupa aceea sa faca niste declaratii la Paris care m-au facut praf. M-au zdrobit definitiv.
Rep.: Dumiriti-ma!
G.Z.:
Am baut cu el īntr-o seara īn apartamentul meu din Paris pīna la opt dimineata, si atunci īmi spune: „Gheorghe, de fapt n-am iubit niciodata instrumentul asta. Mai mult, l-am urīt. Am cīntat la el doar ca sa cīstig bani si īn loc de pīine sa manīnc cozonac“. Si asta m-a terminat. Cum sa faci o cariera cu un instrument care nu-ti place, dom’le? De altfel, lucrul asta se vede. N-are nici un sentiment; cīnd cīnta parca ar mīnca seminte la meci. Asta este partea a doua a conspiratiei. Madalin Voicu, dupa ce a vazut ca nu a reusit cu Stanciu Simion, a īncercat sa gaseasca un altul. Prin alte parti ale lumii, ca īn tara nu erau. Si l-a gasit pe acest Damian Draghici, pe care l-a adus īn tara si īn anul 2000 a organizat un spectacol maret īn fata Casei Poporului; cu orchestra simfonica, cu cor, cu mai stiu eu ce. Si l-a prezentat drept absolvent al Academiei din Boston, cīstigator al Awards si al nu stiu cītor premii īn America, ca stie compozitie, ca a facut cu mari profesori... De unde? Fusese cersetor īn Grecia, la Atena, si statea pe la colturi de strada, cu palaria pe jos si cīnta la nai. A ajuns, printr-un miracol, sotul unei milionare din America si dintr-o data īl aduce Madalin Voicu ca pe cel mai mare naist al tuturor timpurilor, cel mai mare compozitor, cel mai mare muzician... Pai daca el a fost cel mai mare, Fanica Luca, cel care a salvat naiul de la pieire, ce-a mai fost, oare? Damian Luca, cel care a avut si el, totusi, calitatile lui, ce-a fost? Īn definitiv, nici unul dintre ei nu are mai mult de sase clase. Nici Radu Simion.

Jazz si yoga

Rep.: Au īnvatat naiul pe prispa, cum se zice?
G. Z.:
Stanciu Simion l-a īnvatat īn casa cu fratii lui, ca erau toti muzicanti. Si Madalin Voicu vine sa īnsele si sa minta poporul, īncercīnd sa ma detroneze pe mine din rolul pe care l-am avut si īl am si sa spuna ca Zamfir e terminat.
Toata circaraia aia de la Andreea Marin, care l-a primit cu fast si, Doamne, cu ce elogii - un pomelnic īntreg de merite cosmice, planetare. A īncercat sa cīnte el jazz... Ce-i asta jazz, dom,le? Ati auzit vreun romān sa cīnte jazz? Noi habar n-avem de jazz, dom’le! E ca si cu yoga. Ca stim sa facem yoga. Sa-i lasam pe indieni, ca ei fac yoga de trei mii cinci sute de ani. E disciplina lor pe care au perfectionat-o din neam īn neam timp de milenii. Face parte din cultura lor, de care noi habar n-avem si ne-am transformat, peste noapte, īn yoghini.
Eu n-am nimic cu tiganii. Am trait īmpreuna, am cīntat īmpreuna, m-am format la scoala lor de lautarie, sa zicem. Si Fanica Luca a fost tot tigan. Si eu, atunci, trebuie sa-l urasc pe mentorul meu? Cīnd pronunt numele lui Fanica Luca sīnt, efectiv, plin de lacrimi.
Rep: Si cea de a treia conspiratie?
G.Z.:
Cea de-a treia conspiratie nu pot sa o deconspir acum, pentru ca nu este momentul. Este o conspiratie oculta, cu puteri si īn strainatate si īn tara. Dar, de fapt, pe līnga Madalin Voicu mai sīnt si altii.
Rep.: De pilda?
G.Z.: De pilda, Florin Calinescu, un tip extraordinar de suspect, care din nimic a ajuns mare bogatas si mare magnat. Dintr-un actor cabotin. Si uitati-l astazi cum īnvīrte zeci de milioane de dolari si euro. Face parte din marea clasa a magnatilor creati de Iliescu. Care daca nu era, structura societatii romānesti de astazi era cu totul si cu totul alta.

Valente cosmice

Rep.: Este foarte posibil. Cu toate ca ma īndoiesc.
G.Z.:
N-aveti de ce. Aceste trei aspecte sīnt cele care mi-au subminat viata si mi-au distrus tot ceea ce am īnmagazinat pe linie materiala si morala. Si au reusit, dar nu īntr-atīt īncīt sa ma elimine definitiv.
Si acum, dupa atītia ani, de pilda, pianele mele se afla īn trei locuri diferite plasate prin tara. Nu pot sa compun, nu pot sa lucrez. Nu am un loc īn tara mea unde sa pot sa creez. Studentii mei au fost si sīnt alaturi de mine. Bine, doar doi care au mai ramas la clasa Dalilei Cernatescu ma suna din joi īn Pasti. N-au vrut sa vina la Tīrgoviste. Provincie, nu? Bucurestiul are alte oportunitati. Am initiat pe Ana Maria Sekel, pe Cornelia Tihon, īnca din copilarie. Ma presau si familiile. De cīnd sīnt la Bucuresti nici macar nu m-au mai sunat. Ma doare faptul ca toti care sīnt la clasa ei acum au devenit dusmanii mei de moarte. O generatie de copii sacrificati. Multi din cei pe care i-am trimis de la clasa mea, pentru ca erau depasiti de nivelul impus, au absolvit la Bucuresti si nu a mai auzit nimeni de ei. Stiti ce face Mariana Nicolae, dupa ce a absolvit clasa Dalilei? E vīnzatoare la Carrefour, dom’le!
Rep.: Era o carte de vizita profesionala numele dumneavoastra.
G.Z.:
Eu am creat naiul modern; din anii ‘70 īnca. Am creat toata gama de naiuri. Tatal Dalilei Cernatescu face niste naiuri care seamana cu acelea peruviene. Cīnt te uiti, se vede printre tuburi. Sunetul lor este unul castrat, care nu are nimic cu naiul romānesc, traditional.
Rep.: Cu asta se ocupa?
G.Z.:
Este un artizan care vinde naiuri pe la Caciulata, pe la Govora, prin statiunile turistice. Si se considera creatorul naiului modern, cīnd eu am trei brevete depuse la OSIM īnca din 1968. Deci, sa nu cumva sa mintim istoria si din acest punct de vedere.
Am sa scriu o carte, care va aparea īn toamna, īn care voi descrie asasinarea sunetului fundamental romānesc. Ceea ce s-a īntīmplat constituie un act criminal. Au īmpartit tabara naistilor, pe plan national si mondial, īn doua. Or, acest lucru, Dumnezeu nu-l va permite. Eu am vrut sa creez o familie nationala si universala a naiului. A naiului codat, stiintific, divin, dumnezeiesc. A naiului care are potente si valente cosmice.

Epilog

Locvacitatea sloboda a interlocutorului meu vine, de buna seama, dintr-un soi de disperare. Cei pomeniti de-a lungul celor patru episoade ale acestui interviu - de la Ion Iliescu la Adrian Nastase, de la Madalin Voicu la Adrian Sīrbu, de la Dan Buciu la Serban Soreanu sau Dalila Cernatescu, si de la acestia la toti ceilalti - ar trebui sa nu se simta nici ofensati, nici calomniati, pentru ca, īn ultima instanta au datoria de a explica natiei acestea, care mai asculta uneori vrajita sonoritatile inegalabile zamislite si acum de Gheorghe Zamfir, cum se face ca cel mai mare naist al tuturor timpurilor preda un curs secundar la o universitate de provincie si nu la institutia muzicala reprezentativa a Romāniei?
Oricīt s-ar stradui legile democratice sa impuna, oamenii n-au fost, nu sīnt si nu vor fi niciodata egali; chiar si numai din punct de vedere al dotarii. Care nu tine de ambitii si nu vine de la politicieni; ci de la Dumnezeu. Chiar si īn tara lui OK!

Articole similare:
Un dialog „subversiv“ cu creatorul unei religii a sunetului (I)
Un dialog „subversiv“ cu creatorul unei adevarate religii a sunetului (II)
Un dialog „subversiv“ cu creatorul unei adevarate religii a sunetului (III). „Maneaua a devenit o religie“
Un dialog „subversiv“ cu creatorul unei adevarate religii a sunetului (IV): Bun venit in tara lui OK!

Articol afisat de 3635 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(A consemnat Ioan AMIRONOAIE)
Adaugć comentariul tću la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu existć nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Social Stiri Social
Stiri Sport Stiri Sport
Stiri Eveniment cultural Stiri Eveniment cultural
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Premium UK domain names
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totalĆ£ sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective