Razboiul Troiei pentru pensionari

Literatura istorica aduna din belsug pricini de razboi între neamuri, state sau indivizi. Grecii, mari iubitori de arta, în secolul lui Pericles, azi coborîti la statutul de negustori planetari, au pornit razboi pentru o femeie. Elena din Troia a inspirat epopei, a lasat în urma pilda vitejiei unor barbati-zei, a mistuit în timp pasiuni si a lasat în urma jertfe. În Europa s-au purtat razboaie, unele de o suta de ani, pentru motive de blazon, orgoliu sau pentru desenul strîmb al unei harti. Romînii se bat azi pentru pensionari. Nu cu otomanii, nu cu rusii, nu cu popoarele migratoare. Sabia politica a fost scoasa din teaca mai întîi de domnul Geoana, apoi de domnul Tariceanu si la urma de tot, suparat ca a ratat începutul bataliei, de Traian Basescu însusi. Saracia reala a celor mai multi dintre pensionarii patriei, reactivata electoral din patru în patru ani ca subiect si uitata cu o fulgeratoare rapiditate dupa închiderea urnelor a devenit, în premiera, motiv de batalie în mijlocul unui mandat. Mandat parlamentar, mandat guvernamental, mandat prezidential. Ceva ma îndeamna sa cred ca nici domnul Geoana, nici domnul Tariceanu nu se omoara sa scoata din saracie pensionarii de dragul acestora sau impresionati de mizeria în care traiesc mamele lor si soacrele lor pensionare. Nu. E un troc politic iar miza este mîna tremurînda dar disciplinata a celor sase milioane de batrîni care merg ori de cîte ori au loc exercitii de vot, la urne. Miza sta în voturile pensionarilor. Plînsul pe umarul batrînilor e departe de a fi pravoslavnic. E actoricesc si ticalos. Un lucru însa este bun. Pensionarilor li se vor mari, în sfîrsit, veniturile banesti lunare. Al cui e meritul aproape ca nu mai conteaza. Oricum pentru mine nu are importanta.
Razboiul a devenit razboi odata cu intrarea în lupta a lui Traian Basescu. Presedintele a zis nu. Un nu raspicat. Nu va promulga legea. Legea e strîmba, legea e proasta, legea n-are bani, legea e facuta de tîmpiti. Ca va fi inflatie, ca va fi nu stiu ce si asa mai departe. Traian Basescu s-a suparat rau ca aceasta masura n-a fost luata si aplicata într-o guvernare PD cu, sa zicem, premier Stolojan. Traian Basescu s-a suparat pentru ca a fost uitat în gloria bataliei. Tocmai el?! Si s-a decis sa ia potul. Cu doua ore înaintea discursului despre promulgare sau nepromulgare tinut Cotroceni, am facut pariu cu un coleg în legatura cu ce va spune presedintele. Am cîstigat în proportie de 99 la suta. Plusul vine de la sclipirile de politician versat ale lui Traian Basescu. Presedintele oricum a luat potul. A jucat fara carte, la cacealma, si a luat într-adevar gologanii electorali adunati cu osîrdie pe masa. Traian Basescu are geniul unui trisor.
Ce au înteles oamenii? Ca pensiile vor fi date de Traian Basescu, poate chiar din portofelul lui. Au mai înteles ca daca nu era el, guvernul liberal sau pesedist, n-are importanta, îi pacalea. Ca Traian Basescu este salvatorul. Razboiul Troiei, în România, cu miza, iubirea si deci voturile pensionarilor este înca în desfasurare. Analistii, ziaristii, specialistii, doctii politicii calculeaza cît va lua fiecare combatant din tortul simpatiei pensionarilor. Aiurea ! Totul a fost luat deja de cel care a stricat curgerea lina a acestei decizii, adversarul înversunat al legii, devenit parintele ei, adica Traian Basescu.