Razboiul Troiei pentru pensionari
Literatura istorica aduna din belsug pricini de razboi īntre neamuri, state sau indivizi. Grecii, mari iubitori de arta, īn secolul lui Pericles, azi coborīti la statutul de negustori planetari, au pornit razboi pentru o femeie. Elena din Troia a inspirat epopei, a lasat īn urma pilda vitejiei unor barbati-zei, a mistuit īn timp pasiuni si a lasat īn urma jertfe. Īn Europa s-au purtat razboaie, unele de o suta de ani, pentru motive de blazon, orgoliu sau pentru desenul strīmb al unei harti. Romīnii se bat azi pentru pensionari. Nu cu otomanii, nu cu rusii, nu cu popoarele migratoare. Sabia politica a fost scoasa din teaca mai īntīi de domnul Geoana, apoi de domnul Tariceanu si la urma de tot, suparat ca a ratat īnceputul bataliei, de Traian Basescu īnsusi. Saracia reala a celor mai multi dintre pensionarii patriei, reactivata electoral din patru īn patru ani ca subiect si uitata cu o fulgeratoare rapiditate dupa īnchiderea urnelor a devenit, īn premiera, motiv de batalie īn mijlocul unui mandat. Mandat parlamentar, mandat guvernamental, mandat prezidential. Ceva ma īndeamna sa cred ca nici domnul Geoana, nici domnul Tariceanu nu se omoara sa scoata din saracie pensionarii de dragul acestora sau impresionati de mizeria īn care traiesc mamele lor si soacrele lor pensionare. Nu. E un troc politic iar miza este mīna tremurīnda dar disciplinata a celor sase milioane de batrīni care merg ori de cīte ori au loc exercitii de vot, la urne. Miza sta īn voturile pensionarilor. Plīnsul pe umarul batrīnilor e departe de a fi pravoslavnic. E actoricesc si ticalos. Un lucru īnsa este bun. Pensionarilor li se vor mari, īn sfīrsit, veniturile banesti lunare. Al cui e meritul aproape ca nu mai conteaza. Oricum pentru mine nu are importanta.
Razboiul a devenit razboi odata cu intrarea īn lupta a lui Traian Basescu. Presedintele a zis nu. Un nu raspicat. Nu va promulga legea. Legea e strīmba, legea e proasta, legea n-are bani, legea e facuta de tīmpiti. Ca va fi inflatie, ca va fi nu stiu ce si asa mai departe. Traian Basescu s-a suparat rau ca aceasta masura n-a fost luata si aplicata īntr-o guvernare PD cu, sa zicem, premier Stolojan. Traian Basescu s-a suparat pentru ca a fost uitat īn gloria bataliei. Tocmai el?! Si s-a decis sa ia potul. Cu doua ore īnaintea discursului despre promulgare sau nepromulgare tinut Cotroceni, am facut pariu cu un coleg īn legatura cu ce va spune presedintele. Am cīstigat īn proportie de 99 la suta. Plusul vine de la sclipirile de politician versat ale lui Traian Basescu. Presedintele oricum a luat potul. A jucat fara carte, la cacealma, si a luat īntr-adevar gologanii electorali adunati cu osīrdie pe masa. Traian Basescu are geniul unui trisor.
Ce au īnteles oamenii? Ca pensiile vor fi date de Traian Basescu, poate chiar din portofelul lui. Au mai īnteles ca daca nu era el, guvernul liberal sau pesedist, n-are importanta, īi pacalea. Ca Traian Basescu este salvatorul. Razboiul Troiei, īn Romānia, cu miza, iubirea si deci voturile pensionarilor este īnca īn desfasurare. Analistii, ziaristii, specialistii, doctii politicii calculeaza cīt va lua fiecare combatant din tortul simpatiei pensionarilor. Aiurea ! Totul a fost luat deja de cel care a stricat curgerea lina a acestei decizii, adversarul īnversunat al legii, devenit parintele ei, adica Traian Basescu.
|