„Pentagrama sau ironia sortii“

• un nou volum al profesorului Dumitru Ursache a aparut la Editura „Cetatea Doamnei“

Profesorul Dumitru Ursache a intrat pe tarĂŽmul scriitoricesc de fictiune cu romanul „Paradisul papagalilor“, pentru ca recent sa recidiveze cu un alt roman - „Pentagrama sau ironia sortii“, aparut la Editura „Cetatea Doamnei“. Pe coperta a patra, un postargument, interesant si, ĂŽn acelasi timp, incitant: „În sufletul nostru salasluiesc trei categorii de credinte. Primele nu sĂŽnt ale noastre, caci le-am ĂŽmprumutat uitĂŽnd de la cine si ĂŽn ce ĂŽmprejurari. Urmatoarele au devenit credinte desi la ĂŽnceput au fost dorinte exprimate sau nu. Ultimele ne influenteaza cel mai mult. Ele au aparut pentru ca nu am gasit alte explicatii convenabile. De aceea nu vom ĂŽnceta sa le cautam, pĂŽna ĂŽn ultimul ceas al vietii.“
Si pentru ca autorul, contemporan cu noi, ne statea la ĂŽndemĂŽna, l-am rugat sa ne descifreze Pentagrama. Nascut la 18 octombrie 1952, la Piatra Neamt, Dumitru D. Ursache a absolvit, ĂŽn 1975, Facultatea de Filosofie a Universitatii „Al.I. Cuza“ din Iasi, cu teza „Psihanaliza fenomenologica a imaginarului la Gaston Bachelard“. A fost profesor-educator la Casa de Copii Baieti, profesor la Liceul de Constructii si Colegiul National „Petru Rares“, profesor si director la Grupul Scolar Economic-Administrativ din Piatra Neamt. A obtinut gradul didactic I ĂŽn ĂŽnvatamĂŽnt si apoi titlul de doctor ĂŽn stiinte, specialitatea epistemologie, ĂŽn 1993, cu teza „Filosofia metodei ĂŽn conceptia lui Lucian Blaga“. A publicat articole si studii ĂŽn Anuarul Universitatii „Al.I. Cuza“ din Iasi, ĂŽn volumul „Congresul International de Filosofie“, precum si ĂŽn mai multe reviste de specialitate.

În cautarea ultimei sanse

Reporter: Cum ati ajuns facator de lumi?
Dumitru D. Ursahe: Am ĂŽnceput sa scriu tĂŽrziu, pentru ca multa vreme am avut alte preocupari. Pe mine m-a preocupat, ĂŽn primul rĂŽnd, cariera didactica. Pe asta am pus accent.
Rep.: Si a meritat?
D.D.U.: Am dat la facultate constient ca voi fi profesor. Asta mi-am dorit dintotdeauna. Faptul ca m-am apucat de scris a fost rezultatul unei decizii generate de anumite ĂŽmprejurari.
Rep.: De pilda?
D.D.U.: Atinsesem toate culmile didactice.
Rep.: Nu mai aveati ce sa descoperiti ĂŽn ĂŽnvatamĂŽnt?
D.D.U.: Nu, nu mai aveam.
Rep.: Era, prin urmare, pentru dumneavoastra, un teritoriu epuizat. Se deschidea un alt domeniu de explorare. Mai interesant, mai personal, ĂŽn care puteai sa fii singur, ĂŽn care nu trebuia sa te confrunti neaparat cu impactul social.
D.D.U.: Dupa ce am dat doctoratul, am intrat, cum se spune, ĂŽntr-o criza de activitate intelectuala. Si cum, practic, nu mai era o alta solutie de perfectionare, m-am apucat de scris.
Rep.: Ca la o ultima sansa de expresie autentic umana. Am ĂŽnteles ca ati avut si incitatori.
D.D.U.: Da, si printre ei se afla doamna profesoara Nicoara.

Povara chipului

Rep.: Cartea care a aparut recent a fost preludiata de o alta care purta un titlu oarecum ciudat, „Paradisul papagalilor“. Ce este „Pentagrama“?
D.D.U.: Pentagrama este o formula foarte veche; formula aristotelica. Ea reprezinta o realizare care incita la ĂŽntelegerea tipiei de natura umana, polimorfa. Natura umana nu poate fi vazuta dintr-o singura perspectiva, dintr-un singur unghi. De aceea eu m-am reprezentat pe mine ĂŽnsumi ĂŽn cele cinci personaje pe care le-am creeat si pe care le-am elaborat cu constiinta faptului ca lumea este unitara ĂŽn esenta ei, natura umana fiind eterna si unica.
Rep.: Pentagrama reflecta, totusi, un simbol al unitatii.
D.D.U.: Sigur ca da. Desi este polimorf, aratĂŽnd deschiderea spre orizonturile cunoasterii lumii, omului. Am ĂŽncercat sa ma transpun ĂŽn pielea personajelor si fiecare dintre ele trece printr-o experienta unica. Aceasta experienta este cea a expectatiei, a dorintei de a fi altceva. Principiul de la care am plecat este acela ca, ĂŽn esenta, cel care ĂŽsi doreste sa fie altceva decĂŽt ceea ce este poate reusi.
Rep.: Fara sa fie implicat, inevitabil, esecul.
D.D.U.: Ba chiar, dimpotriva.
Rep.: De ce „ironia sortii“?
D.D.U.: Din cauza ca, aceste cinci personaje chiar obtin ceea ce ĂŽsi doresc.
Rep.: Si cam ce-si doresc?
D.D.U.: Unul doreste sa fie suplu, admirat, frumos, carismatic, iubit de lume. Si i se întîmpla asta. Cu toate ca, dupa ce obtine toate astea, începe sa regrete. Constata ca nu mai este el, ci altcineva. Nu se mai recunoaste. Altul îsi doreste sa fie puternic, potent, mascul feroce. Si reuseste la rîndu-i; atît de bine, încît devine priapic. Lucru care îi va fi fatal. Se scufunda atît de temeinic în atmosfera lubrica a vietii, încît decade treptat la nivelul cel mai de jos. Altul îsi doreste sa ajunga la locurile sfinte, sa fie curat sufleteste si spiritual. Începe un lung pelerinaj împanat de suferinta si privatiuni care nu se va sfîrsi niciodata. Va cunoaste rautatea lumii care se opune acestui proces. Un alt personaj este exemplul omului care a pierdut echilibrul lumii prin esecul familial si social. Este într-o stare de confuzie si dezechilibru care, în cele din urma, îl trimite catre un soi de acceptare a fatalitatii reprezentata de lumea în care traieste. Ultimul personaj apare ca neutru în toata tesatura epica, acceptînd rolul de mediator. Dar medierea este un esec. Nimeni nu o poate face într-o lume în care avem de a face cu atîtea moduri complexe si contradictorii de a rezista. De aceea, medierea lui ramîne undeva, ca o insula de asteptare, ca un peron la care fiecare asteapta sa vina trenul potrivit.
Rep.: Si care uneori pare sa ĂŽntĂŽrzie cam mult.