POVESTILE cam HORROR ALE COPILÃRIEI
• manualele alternative de Literaturã pentru copii, de pe care se studiazã în clasele primare, contin povesti care mai de care mai înfricosãtoare • la clasa I, de exemplu, la optional, elevii au de citit povestea lui Pinocchio, în varianta horror • manualul respectiv contine o variantã ineditã a povestii • pentru a lua niste medicamente, pãpusa de lemn este amenintatã cu o imagine care-ti face pãrul mãciucã • patru iepuri negri aduc pe umeri un sicriu mic • „am venit sã te luãm“, este mesajul iepurilor cãtre Pinocchio • reprezentantii ISJ cred cã aceste continuturi trebuie revizuite • la grãdinitã, prin mãiestria educatoarei, o poveste tragicã poate deveni una moralizatoare, fãrã a-i speria pe micuti • Dupã modelul manualelor de religie, în care se strecoarã amenintãri cu „pedeapsa divinã“ cãzutã asupra celor care nu respectã „poruncile“, elevii studiazã si la alte materii dupã cãrti în care se strecoarã secvente horror din povesti clasice. Un exemplu cel putin bizar este cel al manualului de Literaturã pentru copii, care este disciplinã optionalã, dupã care învatã elevii de clasa I. ÃŽn principiu, obiectul are menirea de a aduce în atentia celor mai mici scolari poeziile si povestile care si nouã, maturilor, ne-au „colorat“ copilãria. Alãturi de cele mai frumoase poezii ale Elenei Farago, manualul mai cuprinde povesti precum „Ursul pãcãlit de vulpe“, „Motanul încãltat“ sau „Pinocchio“. Se poate spune cã autorul manualului nu a fost tocmai inspirat în cazul frumoasei povesti a lui Carlo Goldoni, inserînd în manual un fragment care si unui matur îi dã fiori. Astfel, pãpusa de lemn fãuritã dintr-o bucatã de lemn de bãtrînul Geppeto se îmbolnãveste de friguri. Pinocchio este descoperit de Zîna cea bunã, care vrea sã îi dea un leac nu prea gustos. Pinocchio îsi dã seama si îi cere înainte mai multe bucãtele de zahãr, dupã care refuzã sã înghitã medicamentul. ÃŽn cele din urmã, Zîna, în bunãtatea ei, îi spune ce e cu leacul miraculos si cã dacã nu îl va înghiti, în cîteva ceasuri va ajunge pe lumea cealaltã. Neîntelegînd prea bine consecintele gestului sãu, Pinocchio se încãpãtîneazã si nu bea medicamentul, chiar si atunci cînd Zîna îl întreabã dacã nu-i este fricã de moarte. El afirmã cu tãrie cã nu-i este fricã de absolut nimic si-si asumã riscul sã moarã. ÃŽn acel moment, Zîna vine cu argumentul suprem. Citind în continuare este imposibil ca cei mai mici dintre elevi sã nu înteleagã de ce a cedat sãrmanul Pinocchio. „ÃŽn clipa aceea, usa încãperii se deschide si patru iepurasi negri ca smoala aduserã pe umeri un sicriu mic“. Nedumerit Pinocchio îi întreabã ce vor de la el, iar cel mai mare dintre iepuri îi rãspunde „...am venit sã te luãm“. ÃŽngrozitã, pãpusa le spune cã nu e cazul, cã încã nu a murit, dar iepurele în rol de cioclu îi dã asigurãri cã nu e devreme, deoarece mai are doar cîteva minute de trãit „fiindcã te-ai încãpãtînat sã nu bei doctoria“. ÃŽn fine, Pinocchio cedeazã nervos, însfacã paharul si înghite totul pe nerãsuflate. ÃŽn final nu toatã lumea este multumitã. Doar Zîna si-a atins scopul, în schimb iepurii au plecat de unde au venit, cu golul: „De data asta am fãcut drumul degeaba. Si luînd din nou micul sicriu la spinare, iesirã din încãpere bombãnind si mormãind printre dinti“. Pãpusa se aratã încîntatã de efectele leacului si-i declarã Zînei cã se simte mult mai bine: „Parcã m-a înviat din morti“. Cu toate astea a rãmas marcatã de argumentele folosite si îsi exprimã trauma în gura mare. „...am sã-mi aduc totdeauna aminte de iepurii cei negri, cu sicriul pe umeri...“.
Si povestile din grãdinitã au gradul lor de tragedie
ÃŽnvãtãtorul Florin Dimon, inspector scolar responsabil de învãtãmîntul primar, a recunoscut faptul cã în unele manuale de pe care se studiazã în clasele primare si nu numai, unele lectii lasã de dorit. „Tot timpul este loc de mai bine si cred cã aceste continuturi ar trebui revizuite. Din pãcate apar uneori si lucruri al cãror continut stiintific lasã de dorit, ceea ce este si mai grav decît o poveste tragicã ori o poezie foarte tristã. Dar, într-adevãr, cînd se aleg manualele alternative învãtãtorii trebuie sã aibã mare grijã ce continuturi aduc în fata copiilor, pentru cã acum au apãrut pe piatã fel de fel de manuale“, a declarat inspectorul scolar Florin Dimon. Povestile copilãriei nu sînt întotdeauna dintre cele mai frumoase. Pentru a avea o moralã si pentru ca ascultãtorii sã tragã niste învãtãminte din ele, autorii lor au introdus elemente mai putin plãcute, tocmai pentru a creste suspansul si pentru ca efectul sã fie cel scontat. Banala
„Caprã cu trei iezi“ poate crea nopti în sir cosmaruri copiilor de grãdinitã, dacã povestea le este spusã cuvînt cu cuvînt asa cum a scris-o Ion Creangã si nu trecîndu-se peste episodul cu peretii stropiti cu sînge ori capetele iezilor cu dintii rînjiti proptite în ferestre. „Cînd la grupa micã, adicã unor copii de trei-patru ani, li se spune povestea «Capra cu trei iezi», nu se pune accent pe elementele tragice. Educatoarea, prin calitãtile pe care trebuie sã le aibã, scoate în evidentã alte elemente, cum sînt ascultarea si neascultarea, dragostea fatã de pui si invers, partea moralã. Chiar dacã este o poveste mai tristã la un moment dat, continutul ei le este fãcut cunoscut copiilor la vîrste ceva mai mari, cînd le este accesibil. Dar la grupele mici se foloseste dramatizarea si schimbãm sirul povestii. Astfel, lupul nu îi mai mãnîncã pe iezi. Lucrãm si la crearea unei povesti care are începutul celei scrise de Creangã, dar cu alt final“, a declarat Liliana Simion, institutor la Grãdinita nr. 5 Piatra Neamt. La fel de triste si cutremurãtoare pentru copii pot fi si poeziile. Autoarea Elena Farago este studiatã cu poeziile „Gîndãcelul“ si „Cãtelusul schiop“. „Sînt poezii mai triste, dar din care copiii pot trage învãtãminte fãrã a-i speria. Mesajul acestora douã este sã iubim si sã îngrijim animalele, fãrã sã punem prea mult accent pe suferinta personajelor. Important este sã-i coordonezi în asa fel încît tragedia sã nu iasã în prim plan. Dacã e sã analizãm ceea ce facem noi la dezvoltarea limbajului, atunci si Albã ca Zãpada, si Cenusãreasa si Scufita Rosie, toate sînt pe alocuri încãrcate de dramatism. Dar aceste povesti au si variante mai putin tragice si atunci noi alegem ceea ce este adecvat vîrstei“, a declarat educatoarea Tania Fundãturã.
|
Autentificare
