România, la misto
Nu utilizez cuvîntul misto, iar de scris nu l-am scris niciodatã. Cred cã este un cuvînt tigãnesc, cu un înteles tulbure. „Face misto de el“ înseamnã cã unul este luat peste picior, ironizat, luat în tãrbacã. Uneori mai înseamnã frumos, dar tot în expresii de jargon, cum ar fi „misto, gagica“. Am extras acest cuvînt dintr-o analizã ad-hoc fãcutã de un sofer de taxi cu care am cãlãtorit în Bucuresti în aceastã dimineatã, pe tema transferului de autoritate de la presedintele Bãsescu la Nicolae Vãcãroiu. „Sanchi, vrãjealã. Bãsescu l-a luat la misto pe Vãcãroiu“. Asta a fost tot. Adicã îndemnul rostit de presedinte ca în lipsa lui, pe durata deplasãrii în China, mai marele Senatului sã „vegheze“ la responsabilitãtile prezidentiale n-a fost decît o bãscãlie. Sã reamintim momentul. Presedintele, în registru grav, face o sintezã a constatãrilor proprii legate de inundatii în fata natiunii. Tot românul trebuie sã priceapã cã seful statului a fost zi si noapte în mijlocul prãpãdului. A luat mãsuri, a salvat babe de la înec, a dat de pãmînt cu ministrii imbecili. ÃŽntr-un ton aproape amenintãtor, vãdind intransigentã, presedintele s-a referit apoi la raportul european privind justitia. Concluzia e una singurã, a presedintelui si a Uniunii Europene: procurorii si DNA-ul fac cinste României, Parlamentul si politicienii ne aruncã între tãrile bananiere. Printre rînduri s-a putut desprinde concluzia cã fãrã Daniel Morar tara se duce de rîpã. ÃŽn concluzie trebuie reconfirmat în functie. Ministrii ticãlosi din guvernele nebãsesciene, în frunte cu Adrian Nãstase, inamicul inamicilor, trebuie maziliti într-un stadion din mijlocul Europei. Dupã atîta sobrietate prezidentialã, Traian Bãsescu si-a amintit cã este Traian Bãsescu. Bãiatul hîtru al cîrciumilor marinãresti, fantele de cartier, bãutorul din sticlã. ÃŽn consecintã a trîntit una „la misto“. Numai cã luatã la misto a fost chiar România. Cum i-ar sta presedintelui Statelor Unite care, la plecarea în weekend, lasã valiza cu butonul rosu într-o doarã adjunctului, fãcîndu-i bãscãlios cu ochiul. Adicã ti-o dau, dar de fapt nu ti-o dau. Dacã nu mã gãsesti, dar mã gãsesti oriunde pe planetã, vezi si tu cum te descurci. Poanta cu nea Nicu Vãcãroiu se încadreazã perfect în arsenalul deochiat al presedintelui României. Sînt lucruri cu care n-ai dreptul sã glumesti. Unul dintre ele tine de responsabilitãtile celei mai înalte functii din stat. Dacã ar fi sã continuãm, ca la birt, dialogul, ar trebui sã întrebãm cui o lasã pe Elena Udrea, principal sfetnic la Cotroceni. Va veni ea searã de searã la palat în cele cîteva zile sã-l consilieze pe Vãcãroiu? Cui l-a lãsat presedintele pe Emil Boc? Va prelua acesta papagaliceste, multiplicîndu-l cãtre tarã, orice sughit al presedintelui Senatului? ÃŽl va preamãri din zori si pînã-n noapte, neobosit? Fisa transferului de autoritate este fireste incompletã si fãcutã într-adevãr „la misto“. Presedintele glumeste cu lucrurile sfinte. Tara e un lucru sfînt. Are voie sã facã asta? E constitutional sã te joci la televizor de-a v-ati ascunsealea cu atributiile prezidentiale? ÃŽn România lui Traian Bãsescu, aflat acum în China, totul este posibil.
|
Autentificare
