 Dãmuc, locul unde gaterele nu „tac“ niciodatã
• reporterii „Monitorul“ au participat la o actiune de control realizatã la gaterele de pe Valea Muntelui • zeci de politisti de la Investigare a Fraudelor si Ordine Publicã, însotiti de lucrãtori de la ITRSV Suceava au reusit sã verifice mai multe instalatii, dar si transporturi de lemn • gateristii se „ajutã“ între ei atunci cînd oamenii legii descind în zonã • ei se anuntã prin telefon atunci cînd sesizeazã prezenta politistilor • cei prinsi pe picior gresit închid portile si pleacã la... „masã“ • „Este usor sã spui: «Uite, politistii nu-si fac treaba!», însã putini stiu cu ce ne confruntãm noi, în încercarea de a stãvili acest fenomen de tãiere ilegalã de material lemnos. Sã vii numai o datã într-o actiune si o sã vezi cum stau lucrurile“. Asta îmi spunea, în urmã cu ceva vreme, un tînãr ofiter nemtean, în timpul unei discutii pe tema furtului de lemn, fenomen care cu sigurantã nu o sã disparã niciodatã din judetul Neamt. Ocazia de a participa la un control al politistilor la gaterele de pe Valea Muntelui a apãrut în cursul sãptãmînii trecute, moment în care mi-am reamintit discutia avutã anterior cu tînãrul politist. Dupã ce conducerea Politiei Neamt a fost de acord ca un ziarist sã ia parte la un astfel de control, am fost invitat vineri dimineatã la sediul institutiei. Ajuns în biroul comisarului sef Ioan Pînzariu, i-am cerut acestuia detalii, însã am înteles repede cã nu aveam nici o sansã sã aflu unde urma sã mergem. „O sã vedeti unde mergeti. Important este sã vã fi îmbrãcat bine, pentru cã acolo va fi foarte frig. Este bine cã ati vrut sã participati la o astfel de actiune, pentru cã oamenii trebuie sã vadã cu ce ne confruntãm si sã înteleagã cã politistii nu sînt supraoameni“, a spus comisarul sef Pînzariu. Ulterior, un politist mi-a dezvãluit cã aceasta este procedura si cã doar ofiterul care coordoneazã actiunea este singurul care cunoaste detaliile privind locul si scopul actiunii. Si asta, pentru a nu exista suspiciuni cã s-ar scurge informatii ce ar putea periclita actiunea. Ne-am îmbarcat într-un autoturism Logan si am plecat spre Bicaz. Mai multe echipaje de politie, inclusiv cel al luptãtorilor Detasamentului Politiei pentru Interventie Rapidã, au pornit spre aceeasi destinatie, sediul Politiei Bicaz. Aici fuseserã convocati toti politistii de la posturile de politie din comunele din zonã. ÃŽntr-o salã de sedinte, neîncãpãtoare pentru numãrul mare de politisti, comisarul Cristian Sãvescu, seful Politiei de Ordine Publicã a „desconspirat“ planul de bãtaie. Ofiterii de la Piatra Neamt au fãcut echipã cu politistii de la posturi si au stabilit ultimele detalii înainte de a pleca spre zonele stabilite; Bicaz Chei, Bicazu Ardelean si Dãmuc.
„Nu înteleg de ce au venit la mine“
Am ales comuna Dãmuc, o localitate puternic afectatã în trecut de anchetele penale privind sustragerile de material lemnos, dar si de împroprietãririle ilegale cu pãduri. „Sperãm sã avem noroc, pentru cã dacã sesizeazã prezenta noastrã se anuntã prin telefon si închid portile la gater. Va trebui, de asemenea, sã fim foarte atenti, întrucît nu putem face controale decît unde existã sediul societãtilor comerciale. Nu poti intra în curtea omului, decît dacã are acolo si sediul firmei. Altfel, risti ca proprietarul sã-ti facã plîngere penalã pentru violare de domiciliu“, îmi spune subinspectorul Elian Gavriloaie, coordonatorul echipei din care fac parte. Cu noi se mai aflã un reprezentant al ITRSV, dar si un luptãtor DPIR care îsi justificã prezenta: „Au fost cazuri cînd cei verificati s-au comportat violent si pentru a nu exista probleme în astfel de actiuni merg si lucrãtorii de la DPIR“. „ÃŽnarmat“ cu o listã a tuturor societãtilor comerciale cu obiect de activitate debitare material lemnos, ofiterul vede o curte plinã cu material lemnos si indicã primul loc unde urmeazã sã se facã control. Ne oprim în fata unei case a cãrei curte geme de material lemnos; bustean si cherestea. La poartã, un camion încãrcat cu scîndurã asteaptã sã plece. Anchetatorii au noroc si îl gãsesc în fata portii chiar pe administratorul firmei. Acesta confirmã cã este locuinta lui si cã sediul societãtii este tot acolo. Domnului Simon i se aduce la cunostintã cã este vorba de o actiune a Politiei pe linia debitãrii si transportului de material lemnos, dupã care îi sînt solicitate documentele justificative pentru marfa din curte. Surprins de prezenta politistilor, administratorul nu mai poate da înapoi si îi invitã pe acestia în curte. Cum timpul este pretios, reprezentantul ITRSV, ajutat de agentul Coserariu de la Postul de politie Dãmuc, se apucã de treabã. Adicã de cubat busteanul, dar si cheresteaua din curtea societãtii. Administratorul cautã imediat dusmanii care îl înconjoarã: „Sigur cineva îmi vrea rãul. Altfel nu înteleg de ce au venit la mine. Nu se mai aude nici un gater, toate s-au oprit din lucru. Au aflat cã ati venit. Acum o orã zornãiau toate“, spune nea Simon, refuzînd sã creadã cã a avut ghinionul ca tocmai el sã fie verificat primul. Pentru cã, existã o regulã. Atunci cînd politistii descind în zonã, este putin probabil sã verifice mai mult de un gater. Si asta, pentru cã imediat se duce vestea, iar gaterele sînt încuiate. „Am cam multã cherestea, însã este si de astã varã depozitatã, cã am lãsat-o sã se usuce. Am mai avut si ghinion cã mi s-a stricat masina si nu am avut cu ce sã o duc la vale. Cît poti duce cu un Aro? Uite-l colo, la poartã, cã mi s-a rupt o planetarã. Doi-trei metri cubi, nu mai mult. Nici cerere nu mai este asa cum era o datã. Acum ce-o fi o fi, cã doar nu m-or lega. O sã trag ce-o fi de tras si gata....“, spune nea Simon, în continuare convins cã cineva se aflã în spatele controlului. ÃŽn timp ce reprezentantul ITRSV cubeazã materialul lemnos, ofiterul verificã actele societãtii. Urmeazã calculul, fãcut pe baza avizelor de intrare si iesire si confruntarea cu ceea ce s-a gãsit pe teren. Se trage linie: surplus de 9,45 de metri cubi de cherestea, care urmeazã sã fie confiscatã. I se aduce la cunostintã administratorului mãsura, dupã care marfa este lãsatã în custodia unui pãdurar. Se întocmeste procesul verbal, iar Ilie Simon primeste o invitatie pentru a se prezenta la sediul IJP Neamt cu documentele contabile. „Acesta este controlul pe teren. Greul abia acum începe, pentru cã urmeazã ca administratorul sã se prezinte cu documentele pentru verificarea lor. Este un volum mare de muncã care necesitã mult timp“, spune subinspectorul Gavriloaie. Tot controlul a durat mai bine de 3 ore, timp în care aflãm cã echipa condusã de comisarul Constantin Nemteanu a avut parte de o surprizã: au intrat la un gater, iar muncitorii cînd i-au vãzut au fugit mîncînd pãmîntul, lãsînd busteanul în instalatia de debitat. Un luptãtor DPIR a luat urma fugarului, reusind sã-l prindã.
Gatere si la persoane fizice
Odatã finalizat controlul la firma lui Ilie Simon, ne îmbarcãm în Logan, sperînd sã mai gãsim un gater deschis. „De data aceasta, administratorul a colaborat. ÃŽnsã sînt cazuri cînd avem de-face cu administratori recalcitranti, care refuzã sã prezinte documentele pentru control. Altii spun cã actele sînt la contabil, iar acesta e plecat din localitate. Dacã gãsesti gaterele fãrã muncitori, ti se spune cã acestia sînt plecati la masã. Este clar cã se folosesc de orice pentru a nu fi verificati. ÃŽn astfel de situatii nu avem ce face, decît sã le înmînãm o invitatie si sã-i chemãm cu documentele la Politie“, spune ofiterul. La nici 100 de metri de casa lui Ilie Simon, o altã curte geme de cherestea si de busteni. Oprim si constatãm cã e un gater, însã are portile închise, semn cã muncitorii sînt „la masã“. Plecãm spre Huisurez si oprim la toate gaterele iesite în cale, însã fãrã succes. Toate-s închise, semn cã au aflat de control. Mai mult noroc avem la persoanele fizice. Oprim în fata unei case în curtea cãreia se zãreste un gater. Aflãm cã proprietarul nu are firmã, nu are autorizatii, nu are nimic. Chemat la poartã de politistul din comunã, omul începe sã se apere: „Mi-am adus lemn din pãdurea mea. Nu fac afaceri. O ajut pe fata mea sã-si facã o casã la Piatra“. ÃŽntrebat de avize de transport, bãtrînul ridicã din umeri, spunînd cã urmeazã sã le ia de la pãdurar. Cum o fi reusit sã aducã lemnul fãrã aviz, numai el si pãdurarul stiu. Bãtrînul este „salvat“ de sotie care se rãsteste la politisti. „Da, bine cã nu-i vedeti pe ãia care furã mii de metri cubi si veniti la noi. Ce cãutati aici?“ I se explicã si femeii despre ce este vorba, dupã care ne continuãm traseul. Se lasã invitatii si cam atît. Toti sînt „plecati“. Chiar dacã sînt gatere cu portile închise, dar în plinã functionare. Le trãdeazã zgomotul care se aude pînã în drum. Patronilor nu le pasã. Stiu cã legea are lacune, iar politistul nu are cum sã intre în curtea sa. Asa cã sfideazã. ÃŽnchide poarta si taie. Cu acte, fãrã acte, Dumnezeu stie! Concluzia: cu anchete sau fãrã anchete, cu controale sau fãrã controale, Dãmuc este locul unde gaterele nu „tac“ si nu vor „tãcea“ niciodatã.
|
Autentificare
