Secretomania neo FSN-istã
EDITORIAL
Incidentul prilejuit de vizita privatã în România a presedintelui Ungariei s-a soldat cu un veritabil scandal diplomatic. Autoritãtile de la Budapesta au dat marti publicitãtii pozitia tãrii vecine în chestiunea felului în care autoritãtile de la Bucuresti au reactionat fatã de cererea de aterizare a sefului statului maghiar pe teritoriul României. Din cîte se stie din documentele date pînã acum publicitãtii, presedintele Ungariei a cerut autorizatia de a ateriza la bordul unui avion militar pe aeroportul din Tîrgu Mures pentru duminicã, 15 martie 2009, dimineata. Autoritãtile române au refuzat cererea. ÃŽn consecintã, înaltul demnitar maghiar a venit în România cu masina, sîmbãtã, 14 martie 2009. Cine a avut dreptate nu ne propunem sã transãm. Ne propunem, în schimb, sã dezbatem un alt fapt. Refuzul aterizãrii n-a fost asumat de nici o autoritate si, lucru mult mai grav, n-a fost explicat. Presedintele Traian Bãsescu, cel care a pus totul la cale, a dat cu flit jurnalistilor care l-au întrebat. Dovedindu-se încã o datã cã domnia sa nu tace doar atunci cînd are interesul sã vorbeascã. Ministrul nostru de Externe, mai supus lui Traian Bãsescu decît nefericitul de „Mãi, Comãnescule!“ n-a scos un piuit. Cum n-a scos nici în cazul arestãrii spionului ucrainean, desi chestiunea era de resortul domniei sale. ÃŽn efortul lor de a afla cine a decis interzicerea aterizãrii, jurnalistii au fost trimisi, ca niste prosti, de la aviatia civilã la cea militarã, de la Externe la Apãrarea Nationalã. E limpede cã a fost vorba de o decizie în stil FSN-ist din 1990, cînd Regelui Mihai i se interzicea intrarea în tarã fãrã ca opinia publicã sã fie informatã cine si-a asumat decizia. Comentînd maniera în care s-a procedat în cazul acordului cu FMI, despre care nici mãcar liderul unui partid de guvernare - PSD - n-a stiut, postul de radio „Deutsche Welle“ nota în 11 martie 2009: „Guvernul Boc a regresat, din acest punct de vedere, la nivelul anilor ‘90, atunci cînd informatii vitale erau monopolul exclusiv al unei minoritãti politice“. Acelasi fenomen s-a petrecut si în cazul presedintelui maghiar. Dar nu numai în acest caz. Asistãm de douã luni si ceva, de cînd la Putere a venit alianta PDL-PSD patronatã de Traian Bãsescu, la o incalificabilã secretomanie în planul deciziilor si faptelor politice. Traian Bãsescu picã nitam-nisam la sedintele de Guvern. Chiar dacã Emil Boc e mustiucul domniei sale, Guvernul si Presedintia nu sînt proprietatea cetãtenilor Emil Boc si Traian Bãsescu. Sînt douã institutii ale statului de drept. N-ar fi fost normal ca participãrile lui Traian Bãsescu la sedintele de guvern, riguros reglementate de Constitutie, sã fie justificate printr-un Comunicat oficial? Opinia publicã a aflat cã marti, 17 martie 2009, Traian Bãsescu s-a întîlnit la Cotroceni cu echipa FMI. Au participat Emil Boc si Mugur Isãrescu. Despre aceastã întîlnire, presedintia n-a emis nici un Comunicat Oficial. Dincolo de încãlcarea gravã a Constitutiei prin substituirea premierului, Traian Bãsescu a dat dovadã din nou de maniera neo FSN-istã în care întelege sã ia decizii.
|
Autentificare
