PrimĂŁvara nu mai vine cu ghiocei

Ce aduce primãvara pe baticul Înflorat al aripilor ei, dacã nu ghiocei si reavãnul destelenirii? Primãvara 2009 e anuntatã de o algebrã ciudatã, unicã poate În istoria României. Limbajul articulat al cuvintelor care alcãtuiesc uneori fraze de o savuroasã elegantã, a fost detronat de o aritmeticã butucãnoasã si nãucitoare. Acum vreo douã seri un fost prim-ministru si un tÎnãr expert economic, primul de dreapta celãlalt de stÎnga, s-au certat la televizor pe chestiuni de virgulã. A fost deficitul În martie o mie nouã sute opt sute (indicã o cifrã) virgulã doi? Nu, zice ãlãlalt. A fost de virgulã unu. Comunicatele de la Cotroceni, unde-si are sediul Guvernul si toate celelalte institutii ale statului, si unde se negociazã o nouã Împovãrare a României, printr-un acord secret (În cele mai multe date ale lui a fost si este secret) cu FMI sÎnt si ele de sorginte matematicã. Un Titeica mic s-a cuibãrit În personalitatea polivalentã a presedintelui. Si el stie sã se exprime În cifre, mai putin În cifra exactã a Împrumutului de parcã s-ar Împrumuta la FMI În numele mã-sii si nu În numele nostru al tuturor.
PrimĂŁvara vine cu cifre. Cifrele nu tin de foame. Cifrele, ĂŽnteleg, ne amaneteazĂŁ viitorul. DouĂŁ decenii si jumĂŁtate am trĂŁit cosmarul datoriei externe fĂŁcute de Ceausescu. CĂŽte decenii vom trĂŁi cu spaima cĂŁ vin portĂŁreii si ne pun sechestru pe respiratie pentru ĂŽmprumutul fĂŁcut de BĂŁsescu? Se poate calcula ĂŽn procente, pentru cĂŁ tot trĂŁim o primĂŁvarĂŁ cifricĂŁ, cu cĂŽt ne vor urĂŽ mai mult urmasii cĂŁrora le desertĂŁm ĂŽn destin decontul nechibzuintei noastre?
În dimineata de joi, cînd scriu aceste rînduri, o stire îmi bîzîie din televizorul spre care stau cu spatele. Negocierile avîntate ale ministrului Berceanu, un alt mare gargaragiu al politicii românesti, cu compania americanã Bechtel, s-au isprãvit. Berceanu a obtinut. Numai cã n-a obtinut ce promitea, ci taman pe dos. Adicã n-a ieftinit, ci a scumpit. Dãm mai mult firmei americane pentru aceeasi sosea etern neterminatã. Oficialul român a acceptat în plus niste penalizãri de milioane de euro si încã niste cresteri de pret. Niste cresteri cauzate de carburanti, alte cresteri cauzate de întîrzierile lor pe care le plãtim noi si de întîrzierile noastre pe care le plãtim tot noi, încã niste... Pãi parcã ieri! E ca în bancul acela cu rusul Ivan care n-a cîstigat o bicicletã. S-a înteles gresit: el n-a luat o bicicletã, ci i-a fost luatã bicicleta. Radu Berceanu si-a exprimat tantos negocierile, ca si Traian Bãsescu, prin cifre, procente, fractii. De atîta cifrãraie pãguboasã, am ametit.
Primãvara Îmi misca pe vremuri altcum sÎngele. Mã simteam mai tÎnãr decÎt eram, mai visãtor, mai optimist. Azi, primãvara FMI, primãvara Bãsescu Îmi tãndãreste optimismul si mã face sã mã uit cu Îngrijorare spre copii si nepoti. De ce negociazã În numele lor un singur individ, chiar dacã pe acest individ Îl cheamã Traian Bãsescu? De ce decide un singur om În numele a milioane de oameni? De ce stie el mai bine decÎt mine ce junghiuri am, ce mã doare si, mai ales, ce leacuri sã Întrebuintez pentru a mã vindeca? Parcã scãpasem de unul care le stia pe toate si le dicta pe toate. Un Împrumut de 20 de miliarde de euro al unei Românii deja Împrumutate si Împotmolite În necazuri, mi se pare asasin. N-am primit nici o explicatie credibilã În legãturã cu destinatia acestor gologani. Ce faci, nea Caisã cu banii ãstia si spre ce prãpastie ne conduci?