Lorene de Ratuld, recital de exceptie la Piatra Neamt

• concertul pianistei din Franta a inaugurat noua Stagiune muzicală a Academiei „Gheorghe Dima“ din Cluj si a facultătii patronate de aceasta la Piatra Neamt

Sala „Theodor Macarie“ a Liceului de Artă „Victor Brauner“ din Piatra Neamt, a găzduit zilele trecute recitalul pianistic al frantuzoaicei Lorene de Ratuld, eveniment organizat prin bunăvointa Centrului Cultural Francez din Iasi, cu sprijinul Academiei de Muzică „Gheorghe Dima“ Cluj-Napoca si al Facultătii de Muzică Piatra Neamt. Concertul a inaugurat, de altfel, noua Stagiune muzicală a Academiei de Muzică clujene si a facultătii patronate de aceasta la Piatra Neamt. Înainte de Piatra Neamt, recitalul a fost oferit si melomanilor din Onesti, locul unde se desfăsoară de ani de zile o stagiune paralelă, urmînd ca în perioada următoare să fie savurat si de publicul din Iasi precum si în cadrul Festivalului „Cluj modern“ de către cel din capitala Transilvaniei. Interesul pentru acest eveniment muzical a fost determinat atît de statura pianistică a interpretei, cît si de factura inedită în ultima vreme a repertoriului propus, alcătuit din lucrări de Claude Debussy, Maurice Ravel, Nadia Boulanger si Karol Beffa.
Recitalul de la Piatra Neamt a fost preludiat de o întîlnire cu presa, la care au participat atît studentii Facultătii de Muzică pietrene cît si cîtiva profesori ai Academiei clujene: prof. univ. dr. Grigore Pop, prof. univ. dr. Cristian Misievici si decanul institutiei muzicale de sub Pietricica, conf. univ. dr. Constantin Andrei. În cadrul întîlnirii, cordiale si extrem de degajate, s-au pus în discutie cîteva probleme legate de natura stilistică a impresionismului, a rădăcinilor regăsite în creatia muzicală europeană anterioară, dar si de evolutia fenomenului muzical contemporan. Foarte volubilă, îndatoritoare si locvace, Lorene de Ratuld a tinut să sublinieze de la bun început că are o legătură directă si afectivă cu fenomenul impresionist, cu atît mai mult cu cît examenul de absolvire a Conservatorului a fost bazat pe creatiile lui Debussy si Ravel, ale căror opere le consideră a fi, cum de altfel îndeobste se stie, foarte dificile. Un capitol interesant a fost deschis de către compozitorul Cristian Misievici care consideră fenomenul impresionist ca fiind un melanj de stiluri, procedee, tehnici si caracteristici diverse, eclectice, combinate într-o unitate expresivă de transpunere care, tocmai din această pricină alcătuieste, uneori „en detail“, o sinteză universală.

Un eveniment care merita mai multă atentie

Sinteză, de altfel, ilustrată ad-hoc de pianista franceză în fata claviaturii. Cum discutia ameninta să devină specioasă si cum în discutie a fost adus, inevitabil, si fenomenul enescian, profesorul Grigore Pop a tinut să precizeze că valoarea scolii românesti contemporane de compozitie este una de cel mai înalt nivel, perpetuînd astfel integrarea în universalitate începută de marele maestru. În concluzie, cei prezenti în sala „Celibidache“ a Facultătii de Muzică din Piatra Neamt au avut plăcerea de a sustine un mic colocviu pe cît de interesant si instructiv pe atît de substantial, în compania unei pianiste de valoare. Lucru dovedit, de altfel, în cadrul concertului. În fata unui public avizat, dar din păcate nu într-atît de numeros pe cît s-ar fi cuvenit, Lorene de Ratuld a oferit o mostră perfect valabilă de perceptie a fenomenului muzical impresionist, prin lucrări de referintă ale muzicii franceze.
Reputatul critic Emil Vuillermoz spunea: „ce minunată plămadă s-ar putea obtine din inteligenta si ratiunea lui Ravel, combinate cu afectivitatea si sensibilitatea lui Debussy!“. Ei bine, această plămadă a fost sugerată chiar de programul oferit cu gratie, inteligentă si sensibilitate de pianista franceză. Dovedind un simt organic al sugeratei expresii impresioniste si, în acelasi timp, multă afinitate cu fenomenul ce a marcat intersectia secolelor XIX si XX, Lorene de Ratuld a propus o interpretare pe cît de exactă pe atît de personală a cîtorva capodopere ale muzicii franceze pentru pian. Tuseul elastic si viguros în acelasi timp, simtul frazării, coerenta expunerii ideilor, dinamica expresivă si perfect adaptată caracterului, folosirea precisă a pedalei si, nu în ultimul rînd, intensitatea trăirii interpretării - fără a face din acest lucru un spectacol vizual gratuit si cabotin, cum se mai întîmplă - au putut fi remarcate si gustate de-a lungul unor partituri pe cît de pretentioase pe atît de persuasive: „Pour le piano“ si „Suite bergamasque“ ale lui Debussy si „Pavane pour une infante defunte“ sau celebrul triptic „Gaspard de la nuit“ de Ravel. Si pentru că am amintit de aceasta din urmă, celebrul „Scarbo“ s-a bucurat de o abordare pe cît de spectaculoasă pe atît de pertinentă. Programul a fost completat cu lucrarea Nadiei Boulanger „Vers la vie nouvelle“ si cu o piesă dedicată pianistei de către Karol Beffa, „Latina“, un exercitiu superb de configuratie ritmică bazat pe teme sud americane. Un eveniment muzical de exceptie care, din păcate, nu s-a bucurat de atentia pe care o merita. Cu prisosintă.