„Pomul din curte“, lansare de carte la Borca
• poetul nemtean Mihai Niculitã si-a lansat joi, 17 noiembrie, în comuna sa natalã, Borca, cel de-al treilea volum de versuri din cariera sa literarã • Poetul nemtean Mihai Niculitã (foto) si-a lansat joi, 17 noiembrie, în comuna sa natalã, Borca, cel de-al treilea volum de versuri din cariera sa literarã, „Pomul din curte“, volum ce a vãzut recent lumina tiparului la Editura Crigarux. Locul manifestãrii culturale a fost sala amfiteatru a Liceului Mihail Sadoveanu din localitate, iar amfitrionul actiunii avea sã fie Iolanda Lupescu, sefa Bibliotecii Comunale Borca. Evenimentul cultural, datorat poetului Niculitã, a adunat, spre întîlnirea mult-asteptatã cu autorul, o parte din publicul locului compus din fostii sãi profesori, dar si fostii colegi de scoalã, o parte din rude, din rîndul cãrora n-a lipsit mama autorului, si multi liceeni. De un interes deosebit s-au bucurat prezentãrile cu referire la activitatea si creatia lui Mihai Niculitã, oferite cu profesionalism si generozitate de cãtre cãtre bibliotecara Iolanda Lupescu, profesorii Lucia Cosula, Mãdãlina Andronic, Lãcrãmioara Ciuntu, Dorel Rusu, dar si medicul si consilierul local Gigi Parfenie. Cît îl priveste pe autor, acesta, printr-un expozeu profund elaborat, închinat satului natal, si-a fãcut cunoscut crezul sãu poetic, izvorît din dragostea fatã de slova culturii române si universale, dar si fatã de pãdure, ca simbol al vesniciei, ori sat, ca matrice a existentei perene a poporului român si o datã cu acesta a propriei fiinte. „Pãdurea însinguratã si adîncã, dar si poezia au fost iubirile mele dintotdeauna. Pentru mine satul natal este centrul universului. Axa lumii este pentru mine o ulitã întortocheatã de cîteva sute de metri. Dupã atîtia ani de la despãrtire, copilãria mea trãieste încã într-o casã modestã situatã pe o ulitã strîmtã împrejmuitã cu garduri vechi. Iubesc atît de mult locul natal, încît nu pot sã cred cã va dispãrea sau muri vreodatã“, a spus printre altele poetul, justificîndu-si parcã, cu modestia-i specificã felului sãu de-a fi, tematica liricii abordate. Cristian Livescu, în postfata volumului, întãreste prin calitatea criticului literar cele spuse de cãtre autor. „Nostalgia dupã locul natal, înstrãinarea de matricea satului, de vatra casei pãrintesti, reprezintã constanta tematicã a poeziei lui Mihai Niculitã, autor ajuns la a treia carte (dupã Fereastra ziditã, 2009, si Cerul fluid, 2010), cu o vizibilã dorintã a destãinuirii, a comunicãrii. Registrul elegiac dã satisfactie acestei regresiuni imaginare, spre o lume pe care memoria o conservã precar si tot ea o revarsã spre poezie“. Mihai Niculitã, sigur, scrie foarte bine, în traditia de la Borca, unde este suficient sã-l amintim doar pe Aurel Dumitrascu, un nume foarte cunoscut si care are deja o operã plinã de vigoare artisticã. Asa cã, poetul Niculitã nu a apãrut pe un teren virgin. ÃŽn „biblioteca din nord“, ce nu defineste altceva decît spatiul plin de spiritualitate al zonei, Mihai Niculitã apare cu un contur al sãu, deja bine definit, înrudit, conform spuselor lui Cristian Livescu, la care subscriem, cu poetii Ion Pillat si Ileana Mãlãncioiu. Noua carte, comparativ cu o cele precedente, vine cu nuante estetice în plus, vãdind efortul de definire al unei sensibilitãti mereu în alertã. Sînt transmise prin versurile sale sentimente de o prospetime delicatã, nostalgii si imagini ivite dintr-un cuget mereu interogativ si nedumerit. Cele afirmate de cãtre vorbitori de-a lungul manifestãrii au fost exemplificate prin recitarea cu talent si interpretarea muzicalã a unor versuri, gratie simtirii manifestate de cãtre liceenii prezenti în salã. ÃŽncãrcãtura emotionalã a evenimentului cultural de la Borca a fost amplificatã de prezenta mamei autorului, care avea sã slobozeascã pe ascuns o lacrimã de bucurie la auzul atîtor cuvinte frumoase despre fiul sãu. „Mi-au dat lacrimile. Si mie mi-o fost dragã poezia. Cu cine-avea sã semene decît cu mine“, avea sã spunã la final mama poetului Niculitã. La încheierea manifestãrii, autorul a împãrtit gratuit cãrti cu autografe tuturor participantilor, acestia ducînd cu ei spre casã amintirea unei adevãrate sãrbãtori culturale.
|