Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
RSS News Feed - Monitorul de Neamt Retele Sociale si RSS
RSS - Monitorul de Neamt
Calendar- Arhiva de Stiri Martie 2006
LMMJVSD
  12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Monitorul Neamt
 Judetul Neamt
 rochii.ro
 fantastic.ro
 sarcasm.ro
 helen.ro
 cojoc.ro
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Locale 20 Martie 2006
Tipăreste articolul - Varianta pentru imprimantă Trimite acest articol unui prieten  prin email
Cătunul lupilor

Cătunul lupilor

• Brateșul Unguresc este locuit, iarna, de cel mult zece familii • fără lumină electrică, fără nici unul dintre beneficiile civilizației, muntenii își duc viața după reguli rămase din moși-strămoși • „pe vremea lui Ceaușescu, eram mai mulți în sat, acum, de bine ce se trăiește, pleacă toți“, spune un localnic din Brateșul Unguresc • în cătunul aproape de cer, lupii urlă iarna sub geamurile caselor •

Brateșul Unguresc. Un cătun locuit, în ciuda denumirii, în majoritate de români. Neelectrificat. Întins pe trei județe, după cum le place să spună localnicilor: Neamț, Bacău și Harghita. Administrativ, ține de comuna Tarcău, județul Neamț. „Eu stau pe terenul județului Harghita, dar cu inima sînt în Neamț“, mustăcește nea Nelu, un muntean care a coborît, din cătunul aruncat în creierii munților, doar o singură dată anul acesta. Iarna, în satul cu doar cîteva case bătrînești, locuiesc cel mult zece familii.
Munteni cu mersul și vorba apăsate, pentru care viața se scurge după reguli stabilite din moși-strămoși. Nimeni nu le-a schimbat și nici n-au găsit motiv să le schimbe. Animalele au nume și aproape fac parte din familie. „Doar n-o să le strig «doamna vacă» sau «doamna oaie». Le-am pus nume“, a șuguit tot nea Nelu. Acesta doarme cu pușca de vînătoare la căpătîi. Lupii dau iama des în Brateșul Unguresc. Și, în sătucul din munți, nu te ajută nimeni dacă nu te ajuți singur. De ce nu pleacă din sat muntenii pe care traiul greu n-a reușit să-i dezvețe să zîmbească aproape la orice vorbă? De ce-ar pleca, se întreabă ei. Aici au trăit părinții, bunicii și străbunicii lor, aici s-au născut, aici au casă și pămînt, și-au întemeiat familii și așteaptă să ajungă bunici. Deși, după cum avea să ne spună una dintre călăuzele care ne-au dus pe îngustele drumuri de munte, pînă în cătun, „acum cîțiva zeci de ani, trăiau mai în civilizație decît azi“. Atunci, era cale ferată; era chiar un magazin de unde puteai face cumpărături. Acum, sînt doar cîteva case pe hornurile cărora ies fuioare subțiri de fum. Altele sînt părăsite și zîmbesc știrb, cu ochiuri de geam sparte. Nici vorbă de magazin. Nici vorbă de cale ferată. Iar ce se mai întîmplă prin țară află ascultînd, aproape cu evlavie, seara, un radio cu baterii.

Drum pavat cu intenții bune: A.F. Cinstitu'
Am pornit spre Brateșul Unguresc într-o dimineață rece de martie. Călăuze ne-au fost primarul de Tarcău, Iulian Găină, vicele și șeful de post Tărîță. „O să mergem cale de vreo 20-30 de kilometri. Sper ca drumul să fie bun“, ne-a spus primarul de Tarcău, în timp ce încărca în mașină niște saci cu făină și tărîțe pentru cei din Brateș. „Ei coboară mai rar, mai ales acum, iarna, și-i mai ajut cum pot și eu“. Drumul a trecut mai întîi prin Brateș. O scurtă oprire la un magazin mixt. „Iau niște pîine să le duc, că, la ei, mai greu cu pîinea“, a explicat primarul. Dacia Papuc s-a pus din nou în mișcare. În Brateș, casele bătrînești alternează cu vile impunătoare, construite recent. Intrăm în pădure, după ce lăsăm în urmă cîteva zeci de case de vacanță. „Sînt mulți oameni importanți care și-au făcut căsuțe aici. E frumos, aer curat“, spune unul dintre însoțitori. Sînt și investitori șugubeți. Unul dintre ei și-a denumit firma „AF Cinstitu“.
Un viraj la dreapta, și luăm drumul de munte în piept. Pe drum ne intersectăm cu cîteva tafuri încărcate cu bușteni. O scurtă oprire, și șeful de post verifică actele. „În regulă, drum bun“. Pe măsură ce urcăm în munte, pare că mergem pe sticlă. Lîngă un podeț, o cruce. Un tînăr a murit aici, după ce s-a răsturnat peste el un TAF. Primarul își amintește că a copilărit cu dînsul. A uitat să ia cu el o lumînare. Îi pare rău.

Mănăstirea cu patru călugări și trei morminte
Cu doar cîțiva kilometri înainte de a ajunge la Brateșul Unguresc, ne oprim la Mănăstirea Sfîntul Ilie. Aici viețuiesc patru călugări și un pictor de icoane din Galați. Cînd am ajuns noi, starețul și doi călugări erau plecați la Mănăstirea Bistrița. Chiliile, în număr de zece, și biserica mănăstirii rămăseseră în grija unui călugăr în vîrstă de 61 de ani, Vasile Baciu, și a pictorului Ioan Pietreanu, venit în munții Tarcăului, tocmai din Galați. În biserica mică e îngrozitor de frig. Sfinții privesc sever la vizitatorii neașteptați. Lîngă biserică, un fel de monument, de fapt o cruce, pe brațele căreia erau prinse, făcute din lemn, un ciocan și un clește. La baza crucii - un craniu, făcut tot din lemn. Simbolurile ne-au fost deslușite de călugărul de 61 de ani: „E vorba despre răstignirea lui Iisus Hristos. Are și sulița cu care a fost împus în coastă și buretele din care i s-a dat să bea oțet. Apoi, ciocanul cu care i-au fost bătute cuiele și cleștele cu care i-au fost scoase. Capul de mort, de jos, simbolizează moartea Mîntuitorului“.
Chilia pictorului reușește, cumva, în ciuda austerității și a frigului, să fie caldă, primitoare. Pe masa de lucru, o icoană a lui Iisus. „Stau aici pentru că este mai multă liniște. Am familie în Galați și merg acasă cam o dată la două luni“, se justifică, parcă, pictorul Ioan Pietreanu, pentru că l-am găsit în așa pustietate.
În curte, cimitirul mănăstirii. Doar trei morminte: al celui care a donat pămîntul pe care a fost ridicat lăcașul de cult, al unui călugăr și al unui sătean din Brateșul Unguresc. Am plecat, în minte răsunîndu-ne răspunsul dat de fratele Baciu la întrebarea dacă nu se tem de hoți: „Nu vin ei oamenii la slujbă, d'apoi la furat“.

Muntenii
Cerul plumburiu, norii uniți cu vîrfurile munților. Pe creste, zăpadă viscolită. Intrăm în Brateșul Unguresc brusc, după o cotitură a drumului. Cîteva case vechi, din lemn. Grajduri tot din lemn. Grămezi de lemne de foc. Trecem o punte îngustă, din cîțiva bușteni, pentru a ajunge acasă la Petru Turnea. Muntele și pădurea par că se prăbușesc peste căsuța din lemn. Făcută de tatăl lui Turnea, în urmă cu 40 de ani. Lîngă casă, o fîntînă cu cumpănă și un șopron plin de unelte, pe care nu te-ai mai aștepta să le vezi decît la Muzeul Satului.
„Viața e grea aici, la noi. Tare grea. Creștem animale. Muncă multă. Pe vremea lui Ceaușescu, eram mai mulți în sat, acum, de bine ce se trăiește, pleacă toți“, sintetizează nea Petru.

Secuii, autonomia și nepotul lui Gheorghiu Dej
În casă, pe o masă lîngă fereastră, o lampă ne aduce aminte că aici nu a ajuns curentul electric. Sîntem în martie 2006, la un an de Uniunea Europeană. Om gospodar, deși trăiește în creierii munților singur, familia sa avînd casă în Bicazu Ardelean, Petru Turnea ne îmbie cu o cafea. În soba bătrînească, focul arde vesel. Pe plită, un ceaun mare. Două lavițe de-a lungul unui perete. Un tablou vechi, ca în casa bunicilor. În ramă, poze ale gospodarului împreună cu soția și copiii, trei la număr, toți băieți, de care este foarte mîndru.
Știrile le aude la un aparat cu baterii. Știe ce se întîmplă în țară, a auzit și că secuii vor autonomie. Și are o soluție simplă: „La secuii aștia așa le-ar trebui făcut, cum am auzit că ar fi spus nepotul lui Gheorghiu Dej: să le facă regiunea lor autonomă. Dar să iasă afară cu viză, să vedem ce or face. Doar ei sînt în centru, înconjurați de români. Cînd or vrea să iasă, ori să intre, să le ia cîte 600 de euro“.

Festin cu cocoș în unt și vin „de brad“
Următoarea oprire e la Ion Crăciun, nea Nelu, cum îi zic toți munteanului îndesat, cu ochii albaștri, jucăuși nevoie mare. O față rotundă, cu o musteață bogată, „pe oală“. Se uită direct în ochii tăi și îți strînge mîna cu putere. Vorbește muntenește, cu o voce care te scoate din cămăruța în care ne-a invitat. Cu el mai stau soția și mezina familiei, o zgîtie de șapte anișori. Femeia e trimisă să pregătească de mîncare pentru oaspeți. „Pe oamenii care vin de pe drum să-i pui întîi la masă“, ne învață Nea Nelu și toarnă în pahare niște palincă aprigă: „Hai luați, ca să ne împăcăm“, tună cu vocea sa groasă și-și încrețește toată fața, într-un hohot de rîs sănătos. Noroc și sănătate, a venit vremea poveștilor. În timpul ăsta, soția a fugit la bucătărie. Curioși, am urmat-o. Pe soba cu plită, încinsă de un foc strașnic, apare ca, prin minune, un ceaun mare, în care e pusă la fiert mămăliga. Într-o altă oală, un cocoș mărunțălit fierbe în unt. Mirosul îți sapă o gaură în stomac. Pe o farfurie sînt cîțiva bulgări mari de caș galben ca lumînarea. Într-un alt ceaun, fierb cîțiva cartofi tăiați cuburi, înăbușiți. Nea Nelu, între două povești, dă o fugă în beci, ocolind în curte un cuptior din lut. Se întoarce cu o putinică plină ochi cu murături. Gogoșari și conopidă. Mai are și o butelcă de vin „de brad“. Una dintre călăuze ne dumirește: e vin din struguri aduși din jos, da' banii cu care au fost cumpărați au provenit, o parte, și din vînzarea unor scînduri de brad. Sau, dacă nu-i așa, așa e vorba din bunici. Bun vinul de brad, merge uns cu cocoșul care și-a dat duhul în unt, peste care ai pus niscaiva caș, iar în tigaia unde a fiert lighioaia întingi cu bucăți mari de mămăligă tăiată cu ața. „Mare calic ăla de-o inventat furculița. Eu nu mă poci sătura dacă nu apuc cu mîna. Luați, nu vă sfiiți“, șuguie nea Nelu. De parcă mai e nevoie de îndemn.

Cu lupii la geam și pușca la cap
Poveștile au început de la primul pahar de pălincă. Hîtru, nea Nelu ne-a spus, mai întîi, cum de-a rămas el în Brateșul Unguresc. Că doar armata a făcut-o la Constanța: „Plîngea o machidoneancă în gară, cînd am terminat armata. Eu i-am zîs: «Las' că-mi iau livretul și m-oi întoarce». Da' m-am mai întors!? Aici am rămas, aici mi-am făcut familie, aici am pămînt și casă“. Deasupra patului, într-un cui, atîrnată o pușcă de vînătoare. Explicația nu se lasă așteptată. „Aici, la noi, dau lupii. Deunăzi, mi-o luat o juncă. Da' ce, am apucat să iau pușca? Cu un băț am ieșit la el. Pînă la urmă, a lăsat-o. Altădată mi-a luat o oaie. Era un lup bătrîn, fără colți, că nu era decît oleacă zgrîpțuită la gît, cînd a lăsat-o“. Poveștile curg în cămăruța cu icoane pe pereți și pușca deasupra patului. Mîncarea toarnă plumb în picioare, iar vinul îndeamnă la alte istorisiri.

Revelion cu „pușcături“ și șampanie rămasă nedesfăcută
Ultimul revelion nea Nelu l-a făcut în grajd. „Poi dacă atunci i-o venit sorocu' la o vacă. Toată noaptea am stat în grajd lîngă ea. Taman de Revelion și-o găsit. Doar am vrut să cobor, numa' c-am văzut că se pregătește. Mi-am zis, să vezi că fată chiar de Revelion. I-am dat liber lui baiată-meu Florin să coboare, și eu cu fimeia am rămas. Am luat o sticlă de șampanie, da' ce, am apucat să o desfac? Uite-o acolo. Tătă noaptea am stat în grajd. Da' ce-or pocnit aia de la Dămuc. S-a auzit peste văi. Am ieșit și eu și am pușcat de cîteva ori, apoi m-am întors în grajd“, își amintește mustăcind a rîs nea Nelu. O altă juncă l-a ținut tot o noapte treaz. A fătat pentru prima oară și vițelul mai era și întors. Povestiri de om învățat cu viața grea, pentru care animalele fac aproape parte din familie. Au nume: Pădureana, Mîndruța, Florica, Rîndunica, Viraga, Chitroșca. Nea Nelu crește animale, că așa a prins din moși-strămoși. Cu laptele nu prea are ce face, că nu vine nimeni să-l ia. O parte îl dă la porci. De aia și fierbe tot în unt. „Uleiul costă bani și pe ăștia de unde să-i iei? Unt avem din belșug și fierbem în el“. După o zi de muncă, obișnuiește să scoată o sticlă de vin din beci și să mai stea la un pahar cu băiatul mai mare, Florin. Acum e plecat, că i-a venit sorocul să plece în armată. Cine știe dacă o mai reveni în Brateșul Unguresc.

Coborîrea
Ne-am rupt cu greu din cămăruța încălzită a lui nea Nelu. I-am mulțumit frumos de găzduire. Am început să „coborîm“, cum zic muntenii drumului spre Tarcău. Reveneam la civilizație, telefoanele mobile aveau din nou semnal. Mesaje cu apeluri pierdute, cît fuseserăm rupți de lume. Au reapărut stîlpii de energie electrică. Am trecut din nou pe lîngă firma lui AF Cinstitu. Apoi, la șosea. Imagini familiare, cu atît mai șterse. Vii rămăseseră în gînd căsuțele mărunte, dar primitoare, culmile munților îngemănate cu cerul plumburiu și chipurile muntenilor. În urechi răsunau, încă, vocile puternice și calde. Oamenii din Brateșul Unguresc, satul neelectrificat din trei județe. O altă lume sau o lume de demult apusă.
Am încercat să mi-l imaginez pe nea Nelu în mijlocul orașului, înghesuit într-o cutie de chibrituri, într-un bloc cu 10 etaje. Fără animale, fără pușcă la capătul patului, fără lupii care urlă sub geam. Imposibil. Nea Nelu, nea Turnea, nea Gheorghe a lui Eti sînt ai Brateșului Unguresc. Au inimă în acel loc. Noi putem merge oricînd acolo. Ca musafiri. Vor deschide larg ușa, ne vor pune la masă, ne vor ospăta din bucatele lor, ne vor omeni cu un pahar la gura sobei. Și vor pune alături, ca pe o bucată caldă de pîine, omenia lor. Viața lor. Mai simplă, mai senină și mai apropiată de cer ca a noastră.

Articol afisat de 4054 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Cezar FILIP)
Adaugă comentariul tău la acest articol Comentarii la acest articol:
Adăugat de cicero la data 20.03.2006 18:45
Treziti-va,oameni buni!
Pietreni,intre materiale despre sinucideri,reportaje(f.bun cel de azi)chiar nu vedeti cum este distrus orasul?Azi,niste nemernici, la comanda altora au taiat copacii din centru si distrugerea continua. Sa taiem bine in centru orasului.Totul pentru clientela politica, pentru profit.Nici ceausecu nu a avut curajul asta.Da parca atunci oamenii mai indrazneau sa protesteze...la partid!Acum, partidul e doar cilanul
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Regionale Stiri Regionale
Stiri Economie Stiri Economie
Stiri Sport Stiri Sport
Stiri Eveniment cultural Stiri Eveniment cultural
Stiri Opinii Stiri Opinii
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Premium UK domain names
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totalĂŁ sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective