PICÃTURA DE OTRAVÃ: Adio, dar rãmîn cu tine... Putere
„Politica-i o tîrfã“, þi-o spune, zîmbind ºmechereºte, orice june parlamentar cu abia mijitele tuleie ale viitoarei mustãþi de viitor ales pensionar plin de privilegii. „Politica e arta compromisului“, vor exprima acelaºi lucru în cuvinte mai lustruite alþii, copþi deja în bãtãliile politice ce urmãresc prea puþin interesul cetãþeanului. Compromis, compromis, dar sã ºtim ºi noi. Cã pe scena politicã din România se pare cã au dispãrut de mult politica ºi arta ºi au rãmas doar tîrfa ºi compromisul. Parol. S-a tot vorbit de o anumitã soluþie imoralã. Pãi dacã-i imoralã, afarã cu ea. Numai cã s-a rãmas cu vorba, cã soluþia imoralã tot la guvernare se cheamã cã e. S-a tot vorbit de o fuziune, da', cum zicea deunãzi cineva, s-a pornit cu gîndul la o horã a Unirii ºi era sã se ajungã la o bãtutã. Da' n-am auzit pe nimeni, dacã tot zboarã vorbe de criticã din ambele tabere, bune numai de umplut paginile ziarelor, cã pleacã de la guvernare. Nu. Acum se vorbeºte cã baciul democrat va deschide o umbrelã popularã sub care îi cheamã ºi pe baciul liberal ºi pe ãla þãrãnist, ba chiar pe oricare alt baci care s-a ridicat în preferinþa electoratului mãcar pînã la genunchiul broaºtei. ªi tare mã tem cã nici niscaiva baci social-democraþi nu vor rezista tentaþiei de a veni sub umbrela unde sã-ºi poatã ronþãi în liniºte ciolanul, apãraþi de intemperiile de tip fulgere PNA. Ca sã nu mai vorbim de baciul bacilor care mai nou vrea sã se apuce de altã „ramurã a agriculturii“: þãrãnismul. Pãi sã nu te minunezi cît de uºor sar unii bariera ideologiilor ºi a programelor pe care le-au vînturat sub nasul alegãtorilor cînd a sunat goarna alegerilor?! Altã boroboaþã: tot mai des se aude prin Parlament ceardaºul unguresc în care versurile gîdilã tare neplãcut urechea cu un refren în care revine obsedant strigarea „autonomie culturalã“. Mulþi s-au pornit împotrivã, cã altfel le-ar da la cap românii care ºtiu de la strãbunii care ºi-au vãrsat sîngele cã Transilvania-i pãmîntul nostru ºi cei ce trãiesc în ea au nevoie de autonomie cît are nevoie elveþianul de cetãþenie congolezã. Dar se zburleºte cineva la udemeriºti cã îi lasã afarã din barca guvernãrii dacã nu renunþã la pretenþiile absurde? Eu n-am auzit. Una peste alta, noi am votat, iar aleºii se pare cã au început sã caute politica pe toate variantele ºi centurile, sã o ia mãcar o datã în maºinã sã le satisfacã interesele. Iar nouã ni se taie bilete la circ cît încape, cã de pîine nici nu poate fi vorba.
|
Autentificare
