Bietul Caragiale!
Ne-am procopsit! Aflu din ziare cã statuia lui Conu' Iancu a pornit iar la drum prin Bucureºti. Din faþa Teatrului Naþional, care încã mai poartã numele „I.L.Caragiale“, unde fusese plantatã de vreo cîþiva ani, s-a strãmutat, prin grija primãriei capitalei ºi a ministrului liberal al culturii, într-un rond Rosetti, care nu are nici o legãturã istoricã sau culturalã cu Nenea, el fiind vajnic conservator, iar Rosetteºtii straºnici liberali. Cicã statuia e urîtã ºi stricã fixonomia centrului revoluþionat al noului Bucureºti. Aºa ar fi zis un vremelnic ºi mãrunt director al acestui teatru naþional, unde nu se face politicã.
Nu pentru cã grecoteiul de la Haimanale, arvanitul, machedonul sau ce-o mai fi fost, era conservator ca orientare politicã ºi combãtea aprig contra liberalilor! Nu pentru cã în cea mai cunoscutã comedie a dramaturgiei naþionale, („O scrisoare pierdutã“ - 1883), calul de bãtaie este organizaþia judeþeanã, se zice cã din Piatra Neamþ, a Partidului Liberal, aici, la Piatra, fiinþînd ºi „aripa“ independentã a domnului Caþavencu (cel din comedie). Nu pentru cã avocatul Farfuridi, unul din stîlpii puterii, defineºte partidul cam aºa: „Adicã partidul nostru: madam Trahanache, dumneata, nenea Zaharia, noi ºi ai noºtri…“ Impertinent acest scriitoraº care nu-ºi luase doctoratul în litere, nu avea nici mãcar bacalaureatul ºi îºi permitea cu toate acestea sã fie genial! Aºa gîndea ºi Rãposata.
Dar nu acestea ar fi motivele mutãrii, fereascã Dumnezeu! ci urîþenia statuii, sã fie bine înþeles!!! Oriºicît!
Dacã e pe mutate, eu propun ca ºi statuia lui Eminescu din faþa Ateneului sã fie strãmutatã la Bellu, fin'cã nici acela nu-ºi terminase studiile liceale, nu dãduse bacalaureatul, nu-ºi luase doctoratul în filosofie ºi peste toate fãcea politicã conservatoare ºi iacãtã ce blasfemii scria el în anul 1881 despre cãpeteniile liberale: „Au de patrie, virtute, nu vorbeºte liberalul,/ De ai crede cã viaþa-i e curatã ca cristalul?/ Nici visezi cã înainte-þi stã un stîlp de cafenele…“ ºi nu îndrãznesc sã transcriu mai departe versurile vitriolate din „Scrisoarea III“, de teamã ca nu cumva ºi statuia lui din Iaºi sã fie mutatã la Pocreaca. Pe lîngã actul de les-majestate, individul acela de la Ipoteºti, un fel de ruteano-polon care în tinereþe umblase fleaura, boschetar pe la Berlin ºi Viena, ºi citise pe apucate literatura subversivã a unor nemþotei oarecare, Kant ºi Schopenhauer, este bine cunoscut de „organe“ ca un antisemit notoriu.
Peste toate, ºi statuia lui Eminescu (de fapt un oarecare Eminovici care ºi-a românizat numele) e cît se poate de urîtã!
Cã tot zice Caragiale acela: „Iatã binefacerile unui regim constituþional!“ ªi poliþaiul Pristanda adãuga: „Curat constituþional! Muzica! Muzica!“
P.S.
Propun ca în locul pomenitelor statui sã se planteze, între ciumafai ºi scaieþi, basoreliefuri ale demolatorilor, cã tot se plimbã pe acolo rudele lui Bosquito.
Mihai Mancaº
|
Autentificare
