Cu ocazia evenimentelor petrecute anul ãsta, în cadrul acþiunii „Gaterul“, s-a dovedit ce e aia „Luna pãdurii de arginþi“, e o sãrbãtoare mare de tot, pentru cã, în aceastã perioadã, ãia fãrã cherestea fac pãdurea „lunã“. O drujbãresc de la un cap la altul, fãcînd mormane de rumeguº ºi dolari. Vorba aceea, hoþia ca-n codru e frate cu românul, care s-a nãscut poet ºi culcã pãdurea la pãmînt recitînd din Eminescu „o rãmîi, rãmîi la mine“.
Pe vremea lui Ceaºcã, neputînd fura ca acum, haiducii-pãdurari se plictiseau ºi organizau concursuri tematice: „Sã ne cunoaºtem pãdurea“, „Haiducia, brãþarã de aur“ sau „Sã haiducim cu tot elanul, poate facem ºi noi planul“.
Acum pãdurarii sînt la fel de poetici, dacã nu le dai dreptul, îþi recitã poemul „Frate, frate, dar sã vezi... eu ce te-oi bate“. Cã vorba aia „fiind bãiet, pãduri cutreieram“, dar ni le-au luat comuniºtii, dupã care „seara pe deal buciumul“ suna cu jale la Canal în vale, unde m-au bãgat „niºte rãi ºi niºte fameni“. Dar acum, se dau pãdurile-napoi pe bazã de acþiuni judecãtoreºti sãvîrºite de „somnoroase pãsãrele“, de asta e ceea ce vedeþi în pãdure „ce mai freamãt, ce mai zbucium“. Sînt sãltaþi o groazã de „juni corupþi“ ºi luaþi la întrebãri la Bucureºti: „ce te legeni?“ sau „ce ºopteºti aºa de tainic“? Regiile silvice nu ºtiu nimic, mii de hectare de codru s-au dat fãrã ºtirea lor, pãdurarii nu vor sã spunã „povestea codrului“, susþinînd ca ºi magistraþii, cã au cãzut degeaba „la mijloc de codru des“.
Falºii proprietari, eminescieni ºi ei, bagã normal în versuri de jale: „Codrule, codruþule, Cînd te tai drãguþule? Cã de cînd nu te-am vãzut, crengile tare-au crescut. ªi de cînd eu te-am lãsat, toatã lumea te-a furat“.
Curios este faptul cã, din toate animalele care-au sãrit în ajutorul pãdurii, ca sã opreascã fãrãdelegea, tocmai LUPU s-a gãsit paznic la oi: „La legea care-a rãsãrit, e-o cale atît de lungã, cã zece ani i-au trebuit lui Lupu ca s-o ajungã. / Pãdurea toatã s-a tãiat, legea-i bãtutã-n cuie, era pe cînd nu s-a votat, azi s-a votat... ºi nu e“. Continuã „panorama deºertãciunilor“, nimeni nu e vinovat de nimic, totul e o înscenare politicã, cioatele care împodobesc munþii pleºuvi îþi dau, însã, rãspunsul la întrebarea ce s-a întîmplat... „mortua est“! Nimeni nu mai dã bani de pomanã, ca sã petreacã o vacanþã la munte, degeaba se întreabã investitorii în turism „de ce nu-mi vii“? Maºini încãrcate cu butuci se pot vedea pe toate drumurile satului sau oraºului, pãdurea coboarã la vale, miroase a brad proaspãt, a cetinã, rãºina se topeºte ºi curge pe spartele noastre ºosele, copacii plîng.
Averi uriaºe se fac peste noapte pe spinarea pãdurii, care tace, sãraca, ºi rabdã schingiuirea ei continuã, schingiuire pusã la cale cu ajutorul oamenilor cu carte, cei cãrora li s-ar putea reproºa timpul pierdut... „în zadar în colbul ºcolii“.
Interviu imaginar cu Directorul
Reporter: Domnule Director, vã invidiazã toate celelalte sectoare de activitate economice, dupã 1989 silvicultura a generat cea mai mare cantitate de miliardari. ªi nu mã refer la marii bogãtani „de lemn“, sînt uimit pînã ºi de mãrunþeii pãdurari. Deºi au doar vreo 4 milioane retribuþie, soþiile lor nu au serviciu, stãpînesc acareturi, maºini ºi gospodãrii de miliarde de lei...
Director: Banul românului se duce în general pe mîncare, se ºtie, ori pãdurarii noºtri reuºesc sã economiseascã parale, pentru cã ciugulesc ba o zmeurã, ba un hrib, ba o urzicã ºi nu dau bani pe halealã ca noi ceilalþi.
Rep.: Totuºi, pãdurea dispare, se duce vãzînd cu ochii.
Director: Toþi ne ducem, domnule reporter! Aþi vãzut cã s-a dus ºi Nãstase. Pãduricea trebuie recoltatã conform indicaþiilor de partid ºi ea, altfel putrezeºte de pomanã ºi e pãcat, cã nu iese un ban de pe urma ei.
Rep.: Toþi acuzã cã drumurile sînt sufocate de maºini pline cu butuci, cherestea, material lemnos de tot felul.
Director: Adevãrul este cã avem ºi niºte drumuri de cacao ºi bieþii ºoferi se chinuie, se rãsucesc, se învãrt de zece ori pînã gãsesc drumul cel bun, de aia se tot fîþãie prin faþa noastrã. Plus cã sînt ºi unii care de-al dracului se fîþãie cu maºinile pe sub nasul concetãþenilor, ca sã se dea mari cã sînt bengoºi, alþii pur ºi simplu nu au bani de uscãtoare ºi plimbã lemnul în mare vitezã, pînã iese apa din el ºi pot face cherestea.
Rep.: Domnule Director, sînteþi neamþ de origine?
Director: De unde aþi scos-o?
Rep.: Dupã alegeri s-a auzit prin Romsilva sloganul „NEAMÞUL L-A ALUNGAT PE RUSU“!
Director: Eu n-am alungat pe nimeni, am spus numai „DA“!
Rep.: Probleme prin pãduri?
Director: Cu componenta cinegeticã ºi braconajul.
Rep.: Explicaþi-mi, vã rog!
Director: Domnule redactor, noi am realizat un lucru extraordinar în silvicultura nemþeanã. Am scãpat de braconaj.
Rep.: Cum?
Director: Logic, dacã nu mai avem vînat, nu mai sînt nici braconieri! Au ras tot ce e viu prin codru ºi nu mai au obiectul muncii.
Rep.: Totuºi, lumea mai are arme de vînãtoare, plãteºte niºte taxe.
Director: Asta era problema, de aceea, ca sã nu ajungem sã tragem în ºepci ca franþuzul Tartarin din Tarascon, conform indicaþiilor de partid, am hotãrît sã deschidem sezonul la peºte.
Rep.: Se plîng ºi pescarii cã nici amenajãrile dumneavoastrã piscicole nu sînt prea bogate, peºtele e aproape inexistent prin bãlþile silvicului.
Director: Sã fim serioºi, are balta peºte! Conform indicaþiilor de partid, în perspectiva aderãrii la UE, am prins peºtii cei mari ºi i-am tras în þeapã pe la protocoluri, dar chiticii au rãmas berechet pentru populaþie. De Bunavestire, punem la dispoziþia consumatorului 45 t de boiºtean ºi grindicã.
„Datoritã mutaþiilor genetice provocate de efectul Cernobîl, a apãrut copacul cu douã rãdãcini“
Rep.: Acþiunea „Gaterul“ a stîrnit numeroase controverse, se acuzã faptul cã echipa de control a ocolit cu bunã ºtiinþã marile firme ºi s-a mulþumit cu „mãrunþiºuri“...
Director: Nu-i adevãrat! A fost greºeala celor veniþi în control, n-au venit cu ºoferii lor din capitalã. Aºa cã i-au folosit pe ai noºtri, care ºtiau ºi ei anumite trasee, nu pe toate.
Rep.: Domnule Director, orice aþi spune, se furã ca-n codru! Cum explicaþi, altfel, cã pe acte figureazã 100 de arbori doborîþi, ºi pe teren gãseºti 200 de cioate?
Director: Foarte simplu, datoritã mutaþiilor genetice provocate de efectul Cernobîl, a apãrut copacul cu douã rãdãcini, din care rezultã, logic, douã cioate.
Rep.: Cum explicaþi atunci cã unii liciteazã 1,3 milioane lei /mc / picior, dacã la banii ãºtia poþi lua metrul cub de lemn gata recoltat ºi adus pe marginea dumului, gata de încãrcat? Nu e clar cã se vrea doar cîºtigarea licitaþiei, ca apoi sã tai cît ºi ce doreºti, ca sã-þi scoþi banii aruncaþi aiurea la licitaþie?
Director: Indicaþia de partid este „sã trãiþi bine“! Noi trãim bine cã le vindem lemnul scump, ei trãiesc bine cã se îmbogãþesc peste noapte, care e problema?
Rep.: Problema e cã pãdurea o ia la vale ºi dealul rãmîne chelbos.
Director: Dacã mai faceþi aluzii la preºedinþie, nu mai dau nici un interviu!
Rep.: Totuºi, nu credeþi cã, brusc, o groazã de ingineri silvici, ºefi de ocoale mai ales, au devenit ºefi de filiale de partid ºi potenþiali candidaþi politici? Nu cumva pãdurea a devenit capital electoral?
Director: Limba de lemn este un specific politic pînã la urmã, apoi nu vã întrebaþi ce o sã lucreze oamenii ãºtia... cînd rãmînem fãrã pãduri?
Rep.: Sã revenim la problema lemnului. Se aude cã daþi înapoi pãdurile regelui, ale lui Sturza, plus o groazã de pãdure la popi. E adevãrat?
Director: Domnul a dat, Domnul a luat, Partidul fie lãudat! Cu Tovarãºul mai era cum era, dar cu Domnul nu te pui...
Rep.: ªi cu populaþia cum rãmîne?
Director: Conform indicaþiilor de partid, pentru populaþie vom retroceda mai mult pãdurile tãiate deja.
Rep.: E „LUNA PÃDURII“, altãdatã era o mare sãrbãtoare, se plantau pomi, silvicultorii ieºeau la raport cu realizãrile lor...
Director: Conform indicaþiilor de partid, am renunþat la vechile obiceiuri, ce rost are sã cheltuim bani cu plantatul în Neamþ, cînd, de Crãciun, toþi brãduþii ãºtia putrezesc prin pieþele capitalei?
Rep.: Dar, în felul ãsta se vor reduce drastic zonele împãdurite, sã nu-mi spuneþi cã ºi astea sînt tot indicaþiile partidului.
Director: Ba da! Lumea o duce tot mai nasol ºi o groazã au ameninþat cã iau drumul codrului, cã se fac haiduci, ca pe timpuri. Nu putem accepta aºa ceva, asta ar contraveni normelor europene ºi ar periclita aderarea.
Rep.: Domnule Director, ce implicaþii silvice va avea o eventualã expansiune a gripei aviare?
Director: Nu vor fi probleme deosebite, pãsãretul din pãdurile noastre nu are mare importanþã ornitologicã. Vom avea o singurã grijã în acest mandat, conform indicaþiilor de partid, va trebui sã luãm toate mãsurile pentru a proteja o specie valoroasã de pãsãri.
Rep.: Care anume?
Director: Este vorba despre „ciocãnitoarea cu ciocul mic, noi sîntem la guvernare“!
Toþi cititorii care au sugestii privind modul în care poate fi administratã mai eficient pãdurea pot trimite mail-uri pe adresele Direcþiei Silvice:
[email protected];
[email protected]
Autentificare
