Bagatela de cinci parale

(4)
În ultimul număr - 3 (27), serie nouă, al revistei „Flori de munte“ a liceenilor de la Colegiul Naţional „Petru Rareş“ din Piatra, descoperim cu plăcere, cu îngăduinţă şi cu un zîmbet uneori trist, cugetări ale adolescenţilor şi tinerilor aflaţi în pragul marilor descoperiri ale existenţei lor. Ştiind cît de dornici sînt de originalitate, la vîrsta aceasta, teribilismele unora nu mă miră şi nu mă sperie. Dacă ar fi avut habar că alţii, înaintea lor, au formulat aceleaşi idei, uneori mult mai violent exprimate, ar fi făcut precum zic persanii: cuvîntul are trei praguri de trecut, unul în inimă, al doilea în cap, al treilea pe buze; şi nu ar mai fi fost sinceri, în paguba textelor interesante pe care le-au scris.
Totuşi violenţa unuia, care se adresează părinţilor şi bunicilor (săi?), mă sperie. „Nu ne place de voi şi de societatea murdară pe care ne-o lăsaţi moştenire! Vă dispreţuim pentru că, înainte de a ne fi părinţi şi bunici, aţi fost oameni de afaceri şi hoţi, aţi fost politicieni şi corupţi!“
A fost un tînăr oarecare, Eugen Ionescu, rebel prin anii '30 ai veacului trecut. El nu-şi înjura părinţii; declara numai că nu are nici o vină că s-a născut român şi dădea de pămînt cu tot ce însemna valoare românească de dinainte de generaţia sa. Cel mai cunoscut manifest al său, intitulat „Nu!“, te face să crezi că ai în faţă un demolator demonic. Şi peste ani, domnul Eugene Ionesco îmbrăca uniforma (numită de tineri „livrea“) de Academician al Franţei, devenind un clasic al literaturii universale, intelectual respectabil şi cuminte, promotor al teatrului absurd în literatura franceză.
Aşa că, dacă tînărul din „Flori de munte“ îşi înjură în public părinţii şi bunicii, cu sfîntă mînie proletară, e treaba lui. Chestie de educaţie. Dar poate că iese de aici un nou Eugene Ionesco. Mai ştii?

(5)
O similitudine, două similitudini - substantiv comun, de genul feminin, de origine latină, descins în limba română pe cal franţuzesc. Frumos cuvînt. Tocmai bun pentru un joc sonor precum acesta: similaresoldofa, fadosolrelemisi. Cine ştie - să trăiască, cine nu - să bănuiască!
Vrasăzică pluralul: două similitudini.
Prima: similitudinea Frattini. Şi domnul Berlusconi, ca şi domnul Tăriceanu, şefi de guverne în ţările lor, au niscai probleme cu justiţia. Deosebire: în timp ce domnul Copos nu dă lecţii de onestitate italienilor, signor Frattini se unge profesor de „antimafia“ pe lîngă parlamentul României. Hă! hă!, precum bine cuvîntează excelenţa sa domnul preşedinte Băsescu.
A doua: similitudinea Geoană. Pe cînd era ambasador în SUA, domnia sa a condus un an UNICEF-ul, ca preşedinte al consiliului de administraţie, avînd-o subalternă pe eterna Carol Bellamy, director general, universal etc. Cel mai de seamă rezultat: lichidarea brutală a Comitetului Român pentru UNICEF, pentru că dusesem (făceam şi eu parte din conducerea acestei organizaţii) ajutoare pentru copiii din toată Jugoslavia, neocolind Serbia, în timpul războiului ruşinos din Balcani. Ajuns preşedinte al PSD, dumnealui a condus acest partid pe o pantă interesantă: de la circa 38% în noiembrie 2004, la 20% în martie 2006, cu perspectiva toboganului de tip UNICEF. Similitudine. Propun, în consecinţă, în locul postului de preşedinte executiv al PSD, temporar ocupat de domnul Adrian Năstase, să ia fiinţă cel de lichidator executiv. Dacă „lichidator“ vine de la „lichid“, înseamnă că ceva curge. Precum zicea filosoful Heraclit: „Ta panta rhei!“ Dacă nu, nu!

(6)
Într-un oraş din Hindustan, un sărăntoc pe nume Stan, membru - cum inima îi cere - într-un partid de la putere, mergînd grăbit spre piaţa nouă, purta pe cap un coş cu ouă. „De le pun astăzi la clocit, gata! norocul m-a pălit, că peste-o lună voi avea găini, o sută şi ceva. Care (găini) se vor oua, neamul se va perpetua şi, în trei ani, din dar în dar, ajung peste oraş primar. Şi peste alţi ani, înainte, m-aleg în ţară preşedinte!“
Dar cum călca fără habar cu paşii iuţi pe trotuar, privind în sus, fără busolă, la fata din telegondolă, a nimerit într-o hîrtoapă adîncă şi plină de apă. Căzut pe brînci, văzu că plouă în jurul său cu zeci de ouă şi-a înţeles imediat că visul i s-a destrămat.
Şi-atunci luă poziţie: trecu în opoziţie!