Bagatela de cinci parale
(4)
În ultimul număr - 3 (27), serie nouă, al revistei „Flori de munte“ a liceenilor de la Colegiul Național „Petru Rareș“ din Piatra, descoperim cu plăcere, cu îngăduință și cu un zîmbet uneori trist, cugetări ale adolescenților și tinerilor aflați în pragul marilor descoperiri ale existenței lor. Știind cît de dornici sînt de originalitate, la vîrsta aceasta, teribilismele unora nu mă miră și nu mă sperie. Dacă ar fi avut habar că alții, înaintea lor, au formulat aceleași idei, uneori mult mai violent exprimate, ar fi făcut precum zic persanii: cuvîntul are trei praguri de trecut, unul în inimă, al doilea în cap, al treilea pe buze; și nu ar mai fi fost sinceri, în paguba textelor interesante pe care le-au scris.
Totuși violența unuia, care se adresează părinților și bunicilor (săi?), mă sperie. „Nu ne place de voi și de societatea murdară pe care ne-o lăsați moștenire! Vă disprețuim pentru că, înainte de a ne fi părinți și bunici, ați fost oameni de afaceri și hoți, ați fost politicieni și corupți!“
A fost un tînăr oarecare, Eugen Ionescu, rebel prin anii '30 ai veacului trecut. El nu-și înjura părinții; declara numai că nu are nici o vină că s-a născut român și dădea de pămînt cu tot ce însemna valoare românească de dinainte de generația sa. Cel mai cunoscut manifest al său, intitulat „Nu!“, te face să crezi că ai în față un demolator demonic. Și peste ani, domnul Eugene Ionesco îmbrăca uniforma (numită de tineri „livrea“) de Academician al Franței, devenind un clasic al literaturii universale, intelectual respectabil și cuminte, promotor al teatrului absurd în literatura franceză.
Așa că, dacă tînărul din „Flori de munte“ își înjură în public părinții și bunicii, cu sfîntă mînie proletară, e treaba lui. Chestie de educație. Dar poate că iese de aici un nou Eugene Ionesco. Mai știi?
(5)
O similitudine, două similitudini - substantiv comun, de genul feminin, de origine latină, descins în limba română pe cal franțuzesc. Frumos cuvînt. Tocmai bun pentru un joc sonor precum acesta: similaresoldofa, fadosolrelemisi. Cine știe - să trăiască, cine nu - să bănuiască!
Vrasăzică pluralul: două similitudini.
Prima: similitudinea Frattini. Și domnul Berlusconi, ca și domnul Tăriceanu, șefi de guverne în țările lor, au niscai probleme cu justiția. Deosebire: în timp ce domnul Copos nu dă lecții de onestitate italienilor, signor Frattini se unge profesor de „antimafia“ pe lîngă parlamentul României. Hă! hă!, precum bine cuvîntează excelența sa domnul președinte Băsescu.
A doua: similitudinea Geoană. Pe cînd era ambasador în SUA, domnia sa a condus un an UNICEF-ul, ca președinte al consiliului de administrație, avînd-o subalternă pe eterna Carol Bellamy, director general, universal etc. Cel mai de seamă rezultat: lichidarea brutală a Comitetului Român pentru UNICEF, pentru că dusesem (făceam și eu parte din conducerea acestei organizații) ajutoare pentru copiii din toată Jugoslavia, neocolind Serbia, în timpul războiului rușinos din Balcani. Ajuns președinte al PSD, dumnealui a condus acest partid pe o pantă interesantă: de la circa 38% în noiembrie 2004, la 20% în martie 2006, cu perspectiva toboganului de tip UNICEF. Similitudine. Propun, în consecință, în locul postului de președinte executiv al PSD, temporar ocupat de domnul Adrian Năstase, să ia ființă cel de lichidator executiv. Dacă „lichidator“ vine de la „lichid“, înseamnă că ceva curge. Precum zicea filosoful Heraclit: „Ta panta rhei!“ Dacă nu, nu!
(6)
Într-un oraș din Hindustan, un sărăntoc pe nume Stan, membru - cum inima îi cere - într-un partid de la putere, mergînd grăbit spre piața nouă, purta pe cap un coș cu ouă. „De le pun astăzi la clocit, gata! norocul m-a pălit, că peste-o lună voi avea găini, o sută și ceva. Care (găini) se vor oua, neamul se va perpetua și, în trei ani, din dar în dar, ajung peste oraș primar. Și peste alți ani, înainte, m-aleg în țară președinte!“
Dar cum călca fără habar cu pașii iuți pe trotuar, privind în sus, fără busolă, la fata din telegondolă, a nimerit într-o hîrtoapă adîncă și plină de apă. Căzut pe brînci, văzu că plouă în jurul său cu zeci de ouă și-a înțeles imediat că visul i s-a destrămat.
Și-atunci luă poziție: trecu în opoziție!
|