„«Sã fiþi statornici, fãrã schimbare» în credinþa cã Hristos a înviat ºi toþi morþii vor învia împreunã cu Acesta“
• cuvîntul de Paºte al protosinghelului Iustin Pîrvu, întemeietorul Mãnãstirii Petru Vodã Sfînta ºi Marea Sîmbãtã este ziua de profundã liniºte ºi reculegere, închipuind „odihna“ în mormînt a trupului Domnului nostru Iisus Hristos. Tradiþia spune cã, în timpul acestor trei zile cît a stat în mormînt, s-a pogorît la Iad ºi a sfãrmat porþile acestuia, slobozind de acolo pe Adam ºi Eva, precum ºi pe drepþii Vechiului Testament ca: „arvura mîntuirii tuturor drepþilor“. Mîntuitorul Hristos este legat de credincioºii sãi, precum este legat capul de trup. „Dacã noi credem cã Iisus a murit ºi a înviat, tot aºa credem cã Dumnezeu, pe cei adormiþi întru Iisus, îi va aduce împreunã cu El“. (Testament, cap 14, versetul 14). Cei care nu cred în învierea morþilor, tãgãduiesc de-a dreptul chiar învierea Lui Hristos. Iar, dacã Hristos nu a înviat, atunci întreaga zidire creºtinã se dãrîmã (zice apostolul). Nu aþi primit, încã, iertarea pãcatelor, îndreptarea, mîntuirea. Atunci cei adormiþi întru Domnul ar fi pierit, cei care au murit cu credinþa în Hristos, în aºteptarea vieþii viitoare ºi a învierii morþilor, cu toþii ar fi pierit, ar fi rãmas osîndiþi la iad ºi la moarte, dacã nu ar fi înviere. „Dacã cei ce nãdãjduim, în viaþa aceasta, în Hristos ne-am înºela, am fi cei mai de deplîns dintre toþi oamenii“. Cãci poruncile evanghelice, lepãdarea de sine, dispreþul plãcerilor vieþii acesteia, alegerea cãii celei înguste, toate acestea ar fi fapte cinice ºi sarcini pe care nu le-am putea purta ºi, chiar dacã le-am purta, le-am purta zadarnic. Atunci ºi jertfa pentru datorie, jertfele pentru aproapele, prigoanele, primejdiile de moarte zilnice, mucenicia milioanelor de creºtini pentru Hristos ar fi zadarnice ºi de prisos. Dacã nu credem în ÃŽnviere, vom primi de bune învãþãturile închinãtorilor de idoli ºi materialiºtilor fãrã credinþã. Vom ajunge în hedonism dobitocesc, la barbarie. Atunci nu vom mai deosebi pe credincioºi de necredincioºi, pe creºtini de necreºtini ºi închinãtori de idoli. Cel care tãgãduieºte învierea morþilor ajunge la rãtãcire anticreºtinã, la consecinþe pierzãtoare de suflet. „ÃŽnsã, acum, Hristos a înviat din morþi, s-a fãcut pîrgã începãturã a celor adormiþi“. ÃŽnvierea Domnului este o garanþie sigurã, o prevestire doveditã a învierii de obºte, care va veni la timpul rînduit de Dumnezeu. Dupã iarna rece ºi întunecoasã a morþii, va urma primãvara dulce a învierii, în care vor odrãsli trupurile strãlucitoare ºi slãvite ale celor înviaþi. Aceste trupuri se vor ridica din mormînt, sã se uneascã cu sufletele ºi sã se înalþe în locaºurile cereºti, precum s-a întîmplat cu trupul Domnului Cel înviat din morþi.
Fraþii mei,
„Sã fim statornici, fãrã schimbare“ în credinþa cã Hristos a înviat ºi toþi morþii vor învia împreunã cu acesta. ÃŽngrijind de o viaþã virtuoasã ºi duhovniceascã, sã ne-mpotrivim cu tãrie pãcatului ºi celui viclean, care încearcã sã ne arunce în pedeapsã, cu sufletul ºi cu trupul. Sã suferim cu statornicie greutãþile acestei vieþi, mai cu seamã cel mai greu dintre necazuri, moartea iubiþilor noºtri. Sã ne mîngîiem cu nãdejdea dulce a învierii ºi a neamului nostru ortodox. Ne rugãm puterilor cereºti sã mai rãmînem în aceastã þarã sub binecuvîntarea ciolanelor pãrinþilor noºtri.
Cu toatã dragostea pãrinteascã,
Hristos a înviat!
|