 Cetatea Neamþului, un monument al gloriei trecute ºi al nepãsãrii contemporane
• în lipsa unor ample ºi temeinice lucrãri de reabilitare, monumentul medieval s-a degradat continuu • „... Dãm iar în ºoseaua ce trece prin dumbrava de stejari ºi, de la Coverga, ne lãsãm la dreapta pe valea Nemþiºorului în satul Vînãtori ºi ne oprim pe prundul Ozanei, sub malul rîpos, înalt, pe fruntea cãruia stã, ca o coroanã, fantastica ruinã a Cetãþii Neamþului... Puternic înfipt în creºtetul unui grind stîncos, avînd în spate întunecime de codru, în faþã prãpastie sub metereze-nalte ºi vedere largã pe toatã valea, cuibul acesta de vulturi, cum îl numesc legendele, a înfruntat adesea c-o mînã de voinici oºtiri nãvãlitoare, ºi-n ºase veacuri de nepãtatã mîndrie, o singurã datã ºi-a deschis porþile fãrã de luptã, ºi-atuncea nu unui cuceritor strãin, ci falnicului domn al tuturor românilor - Mihai Viteazu.“
Aºa caracteriza Alexandru Vlahuþã, în stilul oarecum exaltat al epocii, falnica ctitorie muºatinã care înfruntã timpurile de peste ºase veacuri, unul dintre monumentele cele mai reprezentative ale judeþului Neamþ.
Încercarea de reconsiderare, de refacere ºi conservare a monumentelor istorice ºi de arhitecturã constituie, de ani buni, o temã preluatã de toate conducerile succesive ale ministerului de profil. Cu toate acestea, fondurile insuficiente sau proasta dirijare a acestora, iniþiativele scãpate de sub control, lipsa unei strategii coerente ºi existenþa permanentã a altor prioritãþi fac din acest proces unul iluzoriu. Din pãcate, ctitoria muºatinã de pe dealul Pleºu, dupã ce a înfruntat cîteva veacuri, se aratã a fi din ce în ce mai abãtutã. Pentru cã ceea ce n-au reuºit sã facã Mahomed al II-lea în 1476, Soliman în 1538, Ioan Sobieschi în 1691 ºi Mihai Racoviþã în 1718, se pare cã vom reuºi noi. Ruinele Cetãþii Neamþ vor deveni, în curînd, ruinuri...
Alcoolul dãuneazã grav sãnãtãþii
Pe drumul de costiºã ce duce la... Cetate, te întîmpinã, de la început, o mãsuþã de lemn pe care cîteva femei din Bãlþãteºti oferã vizitatorilor, în spiritul grandiosului program naþional de corelare a turismului cu comerþul, cîte ceva din binefacerile naturale ale regiunii: dulceþuri, ºerbet, în borcane legate cu sfoarã ºi, evident, mostre de jumãtate de litru - pentru cã alcoolul consumat în exces dãuneazã grav sãnãtãþii - din rachiul „perjarilor“.
Drumul pãtrunde, apoi, pieptiº în adîncul pãdurii, vegheat de ceea ce au fost, cîndva, felinare. Stîlpii, vãduviþi de becuri, stau aplecaþi într-o rînã ca niºte vestigii ale unei epoci ce a descoperit electricitatea ºi binefacerile ei; de care astãzi, în epoca informaticii, ne-am dezbãrat. Împresurat de lumina estompatã de crengile dese, încerc sã-mi închipui cum e sã te prindã seara pe aici ºi mã îngrozesc.
Pãstraþi curãþenia!
Dar ºi mai tare mã îngrozesc cînd constat inutilitatea coºurilor de gunoi vopsite în galben, pe care se regãseºte tot atît de inutilul îndemn: „Pãstraþi curãþenia!“. Conþinutul recipientelor zace la picioarele lor, pe o razã de cîþiva metri. Mai departe, ambalaje rãzleþe înnobileazã pãdurea cu mesajele lor mobilizatoare. Tot traseul aratã ca o groapã de gunoi care este departe de a fi ecologicã. Pe alocuri, drumul cîrpit ingenios în buna tradiþie a naþiei dã, totuºi, semne de slãbiciune ºi lehamite ºi se lasã, cu tot cu balustrada metalicã, cãtre rîpa plinã de resturile civilizaþiei.
Atenþie, cad pietre!
ÃŽn rariºte, cînd înãlþimea copleºitoare a Cetãþii umple ochiul de cer deschis asuprã-i, constaþi, de departe, cã urmele ghiulelelor polone adastã ºi astãzi, nevindecate, deasupra porþii de intrare. Mai mult, baza cîtorva dintre stîlpii de susþinere ai arcuitului pod de acces este, pe alocuri, agresatã de apã, ºi mortarul risipit lasã sã se vadã conturul descãrnat al pietrei dezgolite. Pe pod, traversele putregãioase ºi miºcãtoare te umplu de emoþiile hãului care se cascã sub tine. Pe alocuri, unele au mai fost înlocuite ºi reparate de cãtre cei ce gospodãresc monumentul. De altfel, în monetãrie, un vraf de scînduri ºi dulapi aºteaptã, feriþi de umezealã, sã fie folosiþi la urmãtoarele cîrpeli. ÃŽn turnul de nord-est, o caprã din tumurugi încearcã sã proteguiascã bolta dindãrãtul zidului cariat. Deºi încã în picioare, multe din zidurile incintei par sã fi obosit. Cel mai mult a avut de suferit cãrãmida din structurile semicirculare ale bolþilor ºi cea folositã pe post de umpluturã între rosturile pietrelor. ÃŽn acelaºi timp, pãrþile superioare ale ruinelor, cele mai expuse intemperiilor, au început sã se lepede de greaua povarã a pietrelor. Cea mai gravã problemã este, însã, a zidului frontal de incintã unde, lîngã poarta de acces, o plãcuþã avertizeazã vizitatorii: „Atenþie, cad pietre! Nu staþi sub ziduri!“.
Un ghid sceptic
Ghidul Mihai Cucolea elibereazã biletele de intrare ºi nu uitã sã le reaminteascã vizitatorilor cã, pentru a se revedea ºi la ieºire, este bine sã fie atenþi sã nu le creascã vreun bolovan în cap. ªi, ca toþi istoricii medievali, e destul de sceptic:
„Vara asta, datoritã problemelor care au fost în þarã, numãrul vizitatorilor a scãzut considerabil, faþã de anul trecut. ÃŽn medie, la sfîrºit de sãptãmînã, avem cam o sutã cincizeci-douã sute de vizitatori. ÃŽn timpul verii, evident, numãrul este mai mare; mai vin grupuri de copii, grupuri organizate. Cele mai urgente probleme sînt legate de dãrîmarea zidului de la intrare ºi de starea precarã a lemnãriei podului de acces care trebuie schimbatã, pentru cã grinzile sînt putregãioase. Turiºtii fac destule observaþii. Nu avem o carte de sesizãri ºi reclamaþii, dar, verbal, fac destule. ÃŽn primul rînd, legate de cele douã probleme de care am pomenit. De altfel, noi am montat ºi plãcuþe avertizoare, pentru cã nu ºtii cînd poate veni o piatrã de sus. Drumul de acces lasã de dorit ºi, mai ales, coºurile de gunoi puse de cei de la silvic. Ar trebui fãcutã o inspecþie în pãdure. Sã vinã sã vadã aspectul. Aici, sus, unde sînt coºurile noastre, este ordine. Ce este pe drumul de acces e treaba pãdurarului. Sper sã nu se supere pe mine. Cei de la rezervaþia de zimbri au venit, au aºezat coºurile ºi le-au lãsat aºa. Nu-i intereseazã. Au un contract cu primãria ºi asta priveºte ºi administrarea. Bãieþii care vin îºi mai descarcã nervii pe coºurile de gunoi. Pe alee, nu te poþi lua de ei pentru cã, ºtim prea bine, este democraþie originalã. Se reclamã starea proastã a drumurilor de acces la mãnãstirile de la Vãratec ºi Agapia. Chiar am avut un grup de greci care ne-au spus cã, dacã pînã acum veneau o datã sau chiar de douã ori pe an aici, de acum n-or s-o mai facã. ªi-au stricat maºinile. Sînt observaþii care privesc întreaga zonã turisticã din care facem ºi noi parte.“
Un director mîhnit
Directorul Complexului Muzeal Judeþean Neamþ, Gheorghe Dumitroaia, se aratã - ºi, de bunã seamã, chiar ºi este - foarte mîhnit de imposibilitatea de a face mai mult pentru reconsiderarea monumentului muºatin.
Reporter: Moºtenirile strãmoºilor noºtri ne dau numai bãtaie de cap, domnule director. Ce mai speraþi în legãturã cu monumentul medieval de la Tîrgu Neamþ?
Gheorghe Dumitroaia: În legãturã cu Cetatea Neamþului, a fost aprobat un proiect PHARE pentru reparaþia podului de acces ºi unele plombãri care se impun, avînd în vedere cã au loc anual desprinderi de piatrã din ziduri care, practic, pun în pericol însãºi existenþa monumentului.
Rep.: Anul trecut, vã plîngeaþi de drumul de acces.
G.D.: Drumul, în mare, este reparat de cãtre Primãria Tîrgu Neamþ, dar conform proiectului, se va merge de jos cu drum, luminã, proiectoare, apã ºi un punct de documentare care va sluji ºi drept adãpost pentru colegii care lucreazã acolo.
Rep.: Demersurile s-au fãcut de ceva vreme în acest proiect.
G. D.: Intervenþia la Cetatea Neamþului este de multã vreme aºteptatã. A mai fost ºi un proiect anterior care trebuia sã profite de comemorarea, în 2004, a lui ªtefan cel Mare. La faþa locului, în luna august, ministrul de atunci, Rãzvan Teodorescu, ne-a informat cã s-a aprobat jumãtate din suma necesarã, mai precis 6,6 miliarde, dar, pînã la sfîrºitul anului, nu am primit nici un leu. Ce s-a întîmplat cu banii... trageþi dumneavoastrã concluziile. Ca sã nu mai vorbim de faptul cã au intervenit o mulþime de probleme organizatorice. Institutul monumentelor istorice nu s-a îngrijit din timp de procurarea lemnului, de exemplu. Acolo trebuie luat lemn de stejar din timp, pus la uscat, tratat... Nu se poate folosi orice. ªi trebuie o cantitate mare, cîteva sute de metri cubi. Nu se poate face peste noapte.
Îngrijorare ministerialã
Directorul Direcþiei pentru Culturã, Culte ºi Patrimoniu Cultural a judeþului Neamþ, Adrian Alui Gheorghe, este de pãrere cã administraþiile locale ºi comunitãþile ar trebui sã fie mai grijulii cu ceea ce le aparþine: „Cetatea Neamþului nu poate sã arate mai bine decît împrejurimile. E grav, însã, ce se întîmplã acolo ºi riscãm sã pierdem mãrturii patrimoniale importante, din motive diferite: sãrãcie, lipsã de coerenþã a programelor naþionale de restaurare, intervenþii pompieristice, inconsistente, care n-au rezolvat fondul problemei... La nivelul direcþiei specializate din cadrul Ministerului Culturii ºi Cultelor, starea Cetãþii Neamþului este privitã cu îngrijorare ºi sînt promise fonduri. Oricum, trebuie o intervenþie rapidã, pînã cînd localnicii nu vor reuºi sã îngroape cetatea în gunoaie. Am condus niºte specialiºti în patrimoniu din strãinãtate la Cetatea Neamþului, la Agapia, la Vãratec, ºi au rãmas profund dezamãgiþi de drumurile proaste, de gropi, de lipsa de interes a administraþiilor locale pentru patrimoniul din preajmã.“
Final romantic
ÃŽn anul 1971, M. Drãgotescu, D. Bîrlãdeanu ºi Gh. Bunghez, într-o lucrare dedicatã monumentelor istorice din judeþul Neamþ, concluzionau astfel prezentarea Cetãþii Neamþului: „Supusã în ultimii ani unor ample lucrãri de restaurare ºi consolidare, cetatea ºi-a recîºtigat semeþia de altãdatã. S-a refãcut pînza de ziduri din vremea lui ªtefan cel Mare; podul de acces cu stîlpii sãi monumentali se opreºte din nou în faþa porþii principale; construcþiile anexe din interior au fost reamenajate. Mai mult ca oricînd, pãrãsind cetatea ºi privind în urmã, ni se pare ºi nouã, asemenea lui Vlahuþã, cã în forma zidurilor sale vedem coroana lui ªtefan cel Mare.“ Nu îndrãznesc sã vã spun ce vedem astãzi...
NOTÃ: Documentarea acestui articol a fost fãcutã de înainte ca autoritãþile locale din Tîrgu Neamþ, cu sprijinul Consiliului Judeþean, sã cîºtige, recent, un proiect PHARE, intititulat „Reabilitare monument istoric Cetatea Neamþului“. El va beneficia de o finanþare de 1,7 milioane euro, urmînd a se reabilita infrastructura rutierã de la Policlinica din oraºul de la malurile Ozanei ºi pînã la cetate, construirea a douã parcãri, canalizãri ºi alimentare apã pînã în incinta monumentului medieval, trotuare, reparaþii la ziduri ºi podul cetãþii etc.
|
Autentificare
