Gripa TV: Iniþierea Monicãi de cãtre tãicuþul Irinel
Douã ore, atît a acordat B1 Tv. iubirii începutului de secol XXI din România, consumatã pãtimaº, cu zeci de pupici televizaþi, între Irinel Columbeanu, un crai vechi de curte micã (sau invers), ºi Monica, proaspãtã absolventã de liceu. Douã ore, la televizor, într-o producþie greu de încadrat ca gen, fiindcã documentar nu a fost, film de cãlãtorie nu, turistic nu, de dragoste doar puþin ºi în nici un caz turistico-gastronomic (aºa cum am vãzut destul de multe ºi chiar simpatice). Dacã, totuºi, ar fi sã încadrãm într-un gen filmul de douã ore cu Irinel ºi Monica, acesta este comedie. Dar o comedie involuntarã, fãrã gaguri, fãrã replici inteligente, fãrã umor. Un fel de Pat ºi Pataºon trist sau de Stan ºi Bran fãrã Stan ºi fãrã Bran, numai cu o Monicã aproape mutã, despletitã ºi echipatã cu pantaloni mulaþi, lîngã un mare om de afaceri scund ºi grizonat, Irinel Columbeanu, a cãrui ureche dreaptã (sau stîngã, funcþie de cadru) ajungea la umãrul eroinei. Care eroinã, extrem de tandru, îl tot pupa pe ''eroin'', evident aplecîndu-se, pe unde apuca, respectiv pe stradã, în metrou, la restaurant, pe malul lacului, în habitaclul unui auto etc. Dar mai bine sã reiterãm principalele scene ale acestui film de douã ore (tot repetãm acest reper, întrucît mai rar vezi un film adevãrat care sã dureze atît de mult) ce ar fi putut fi redus, cu anumite rezerve, la un minut, un minut ºi jumãtate de ºtire Tv. Ah, cã era sã uitãm! În aceeaºi searã de a treia zi de Paºte, la Teo Show, respectiv la acea celebrã emisiune a simpaticei slãbite Teo Trandafir, cine credeþi cã fuseserã invitaþi de onoare? Nu ºtiþi? Se þineau de mînã, se giugiuleau în faþa camerelor, iar Teo era în extaz. Ghiciþi? Vã mai dãm un reper: între cei doi invitaþi lipiþi, siamezi chiar, pe lîngã o vizibilã discrepanþã de vîrstã, era ºi o la fel de vizibilã discrepanþã de înãlþime, chiar dacã stãteau cuminþi pe canapea. În fine, sã revenim la film, la comedie: Ei doi la un hotel din Germania, parcã la Munchen. Acolo, recepþionerul îl cunoºtea pe domnul Columbeanu, uºierul la fel, toatã lumea îl ºtia ºi-i fãcea pe plac, iar acesta, cu un zîmbet inconfundabil ºi o englezã de care era foarte mîndru, se dãdea becher. Cã mai vrea cele douã camere pentru încã o zi, cã dacã i-a venit maºina la scarã? Cã, în seara aceea, vor sã meargã la discotecã ºi la un restaurant chinezesc, dar, mai întîi, pe la magazine º.a.m.d. Buun! Aici, filmul începe sã devinã palpitant: ei doi în maºina cu ºofer echipat în ºofer, apoi pe stradã, ca doi porumbei, el columbofil, ea porumbiþã cu pantaloni mulaþi, puþin crãcãnaþi, dar lungi de tot, printre cracii cãrora se vedea destul de bine Maximilian Strasse. El o iniþiazã despre cum se cumpãrã ziare de la un automat de ziare, unde pui banul ºi scoþi ziarul, dar nu-i obligatoriu sã pui banul. Ea: În România, copiii strãzii le-ar lua ºi le-ar vinde la semafor!
Dialoguri...
Intrã în magazine cu ºtaif - Chanel, Valentino, Ralph Lauren - de unde, dupã ce o urmãrim pe Monica în mai multe posturi, înaltã, cu pantaloni mulaþi, cu un tic vizibil în a-ºi îndepãrta pãrul despletit, înregistrãm o serie de dialoguri inteligente:
-Ai gãsit ceva, Monica?
-Mamããã, ce miºto e asta! E neagrã!
-Ai vãzut ceva?
-Doamne fereºte! N-am ce sã cumpãr!
-Pantofii ãºtia nu-s nasoi!
- Miºto!
Ea cumpãrã niºte ciorapi miºto, dupã ce probase drept pãlãrie o poºetã cu clape, destul de derutantã. A fost hai, au rîs de s-au prãpãdit!. Au intrat în metrou, unde au mîncat cîrnaþi. Nu mai are rost sã reproducem dialogul decît la final, cînd el, la o masã tip „la varice“', ºtergîndu-se la gurã, îi zice românescul „sãrîmîna pentru masã!“ ºi se pupã acolo, în subsolul metroului. Emoþionant!
ªi fiindcã ne lungim mai mult decît ne permite spaþiul tipografic, sã mai spunem cã el s-a dus acolo sã-ºi negocieze achiziþionarea unei maºini tari, un Bentley, cã s-au mai lãsat filmaþi la un restaurant chinezesc anost, la Escada, la discoteca Porche Zentru, unde nu le-a plãcut nici de'a dracu', pe malul lacului Chimsee, unde s-au pozat cu o lebãdã º.a.m.d. Peste tot, Irinel Columbeanu s-a purtat ca un Don Juan mai ofilit, care se tot lãsa giugiulit ºi pupãcit în public ºi în faþa aparatelor de filmat, uneori cam fãrã chef, alteori cam obosit (deh, vîrsta!), iar Monica încercînd sã fie naturalã ca o vedetã care, din pãcate, în afara faptului cã îl tot pupã pe Irinel, nu are absolut nici un motiv de a fi vedetã. Timp de douã ore (un meci de fotbal cu tot cu pauzã ºi comentarii) am urmãrit spectacolul jalnic al unui cuplu ciudat, fãrã saft, cum ar spune tata, adicã fãrã sare ºi piper, fãrã nimic, doar cu bani ºi mofturi, am urmãrit un fel de proxenet ciudat, bolnav de publicitate ºi o puºtoaicã înaltã, care chiar a ºi pronunþat, într-un anumit context, la negativ, numele Ana Lesko, altã victimã, ceea ce spune ceva. În rest, oameni buni, a fost chiar interesant. Douã ore. Cu certitudine, capodopera va fi datã în reluare. Nu rataþi!
|
Autentificare
