 Corupþia: cum se spalã banii murdari (III)
Dacã tot ne mirãm noi, cîteodatã, cum un simplu ingineraº, un croitor, contabil sau tipograf, în fine, cum un fost vecin de-al nostru de scarã, de apartament, dupã revoluþiune, aproape din senin, a devenit mare om de afaceri, mare om politic, mare stãpîn pe o jumãtate, pe un sfert, pe un sfert de sfert sau sfert de sfert de judeþ, iatã, am ajuns la partea a III-a a demersului nostru gazetãresc privind corupþia. Am vorbit, în aceastã rubricã, despre corupþia albã, cenuºie ºi neagrã ºi despre corupþia politicã, economicã ºi administrativã. Acum, vorbim despre implicarea crimei organizate ºi despre spãlarea banilor. Teoretic. Practic, au fãcut-o ei, barosanii de azi, pe care-i mai vezi doar pe la televizor, în maºini, cu sau fãrã însoþitori de la D.N.A. Nu, sã nu credeþi cã aceastã ultimã frazã are un ton optimist. Ei îºi vãd de ale lor, noi cu timidele noatre analize. Oricum, Dumnezeu le vede pe toate!
Bãnci pirat ºi bãnci fantomã
Nu mai departe decît acum zece ani, o lucrare de specialitate punea sub semnul întrebãrii activitatea unora din cele peste 1.700 de companii libaneze sau româno-libaneze al cãror capital total nu depãºea 10 milioane de dolari, dar care derulau în afaceri cîteva sute de milioane de dolari anual. Pe de altã parte, unele bãnci ºi firme din România, uneori chiar ºi persoane fizice au fost abordate de cetãþeni nigerieni care, de regulã, se declarau a fi coacþionari ai Corporaþiei Naþionale a Petrolului din Nigeria, oferind sume de ordinul a milioane de dolari, comision, în schimbul includerii unor sume cu mult mai mari în conturile deschise de bãnci româneºti. ÃŽn acelaºi timp, o serie de cetãþeni strãini, îndeosebi arabi, acþionau pentru cumpãrarea unor firme înfiinþate în România, care nu mai puteau fi menþinute de vechii proprietari. Se speculau atunci, normal, necesitãþile de capital ale economiei noastre în tranziþie. Aºa cum ºi-au dovedit ºi în alte cazuri eficienþa, s-au folosit „bãncile pirat“ care efectuau operaþiuni, de regulã, în „paradisuri fiscale“, doar pentru firmele paravan ale traficanþilor, precum ºi a „bãncilor fantomã“. Pentru a vã da un exemplu de bancã fantomã, nominalizãm „Banca pentru dezvoltarea construcþiilor“ din Poznan care, în realitate, era o simplã cãsuþã poºtalã, care a introdus în Germania 145 milioane dolari proveniþi din Hong Kong, dupã care ºi-a încetat, cam brusc, existenþa.
Cum se spalã banii în România
Cu toate cã nu se aflã chiar pe primul loc printre mecanismele de spãlare a banilor murdari (proveniþi din activitãþi ilicite de crimã organizatã), cea mai interesantã ºi paradoxalã metodã este aceasta, pe care noi o numerotãm cu:
1. Simularea unor activitãþi editoriale, respectiv tipãrirea unor cãrþi într-un numãr mic de exemplare ºi înregistrarea unor tiraje de masã ºi a unor preþuri mari. Astfel, aceste „best sellers-uri“ pot transforma o bunã parte din banii murdari ai unor afaceriºti veroºi, în bani curaþi ºi parfumaþi, de un alb strãlucitor. Desigur, totul se ascunde sub masca unor generoase sponsorizãri. Acelaºi procedeu este folosit ºi în producþia de filme, numai cã, în România, producþia aceasta a scãzut de-a dreptul dramatic. Oricum, existã producþie de televiziune, unde rating-urile pot fi ºi ele..., cum sã o spunem?, mai mult sau mai puþin... reale, în fine, repetãm, este un procedeu verificat de spãlare a banilor proveniþi din crima organizatã, adicã droguri, trafic de carne vie, de armament, furturi de maºi de lux etc.
2. O practicã larg folositã la noi este legalizarea de cãtre stat a sumelor respective, prin intermediul micilor magazine. Vorbim despre sumele de bani murdari. Sînt ºi în Neamþ asemenea mici magazine? Este doar o întrebare, dupã care continuãm: astfel, grupãrile de crimã organizatã achiziþioneazã bunuri de larg consum la preþuri foarte mici, apoi le revînd la preþuri modice, indicînd, însã, în actele contabile, un preþ mult mai mare ºi înregistrînd veniturile corespunzãtoare din care statul îºi reþine impozitul, restul fiind profit net de bani „legali“. Toatã lumea este mulþumitã. Fãrã supãrare, o sã explicitãm cã eu, de exemplu, am fãcut rost de o sacoºã de bani murdari, din droguri, pe care vreau sã-i pun în circuit. Aºa cã renunþ la o parte din ei prin aceastã metodã ºi devin negustor cinstit. E simplu, nu?
3. O altã formulã folositã este spãlarea banilor cu corupþia, profitîndu-se de posibilitatea pe care o au demnitarii de a contracta împrumuturi fãrã dobîndã, rambursabile pe termen lung, acestea fiind plasate la anumite bãnci care asigurã deponentului dobînzi cu mult mai mari, legalizînd, pe de o parte, banii respectivi ºi, în acelaºi timp, îmbogãþindu-l pe funcþionarul corupt. Exemplu celebru: Bancorex.
ÃŽn general, aceste profituri sînt reciclate în strãinãtate ºi aduse sub formã de investiþii strãine. Nu este o noutate faptul cã România se aflã în vizorul specialiºtilor în „spãlarea“ banilor, îndeosebi ca urmarea a deschiderii pieþei în condiþiile inexistenþei unui cadru eficient pentru prevenirea folosirii, în scopuri ilicite, a facilitãþilor oferite pentru atragerea capitalului strãin. Aºa se explicã ºi utilizarea, cu predilecþie, de cãtre grupuri specializate, a unor domenii ce asigurã o circulaþie rapidã ºi condiþii de eludare a controlului pe circuitul acestora, cum ar fi cazinourile, casele de schimb valutar, filialele unor bãnci ºi companii de asigurare special înfiinþate. Pe aceºti escroci, din pãcate, îi gãsim peste tot. Cu costum, cravatã ºi oferte speciale, jucînd jocul finanþatorilor lor din umbrã. Contra jetoanelor pentru joc, se primesc cecuri neandorsate în conturile unor întreprinderi în dificultate financiarã; jetoanele, la rîndul lor, sînt predate, fãrã a fi întrebuinþate la joc, contra unui cec sau a banilor lichizi care sînt declaraþi drept cîºtig. Alte modalitãþi de reciclare a banilor în cazinouri sînt introducerea de sume ilicite declarate, ulterior, „pierdute în joc“ de cãtre client, sau utilizarea unui lanþ de cazinouri, aflate în administraþia aceleiaºi grupãri între care se efectueazã „locaþii de mãsurã de joc“, la tarife extrem de ridicate, sumele fiind introduse, apoi, în conturi unde fiscul ºi justiþia au acces dificil. Acum ne întrebãm ºi noi: cum oare, Neamþul, un judeþ de-a dreptul turistic, poate exista fãrã cazinouri? Jocurile de noroc ar putea fi - nu-i aºa? - norocul nostru. Pe cai!
|
Autentificare
