Opinia publicã
Abia sosit pe asfaltul salvator, în vajnicã innoire, al urbei, pe o ploaie plinã de promisiuni bune sau rele, depinde de interesul personal al individului, dupã o cumplitã hurducãturã pe drumurile de asfalt sau de lut, toate la fel, pline de hîrtoape ºi de indiferenþa aleºilor locali, ai poporului, de care bietul popor nu scapã nici în mileniul trei, caut sã mã pun la curent cu opinia publicã. Ce sã fac? Deschid televizorul ºi butonez cu frenezie. Dupã un ceas de cercetare, sînt informat: douã mari probleme apasã sufletul sensibil al naþiei: operaþia de discopatie a Preºedintelui ºi joaca de-a uite-o, nu e, cu privire la data intrãrii scumpei mele patrii în Uniunea Europeanã.
Nu ºtiu dacã aºezarea din text spune ceva clar despre ordinea importanþei celor douã chestiuni, dar eu sînt om ºi, vorba nu ºtiu cui, nimic din ce e omenesc nu mi-e strãin, deci nici compasiunea faþã de suferinþa omeneascã, chiar cînd suferindul este ditamai demnitarul balcanic. Îl doare ºi gata! Cã e om ºi dumnealui!
Sã nu dea Dumnezeu omului cît poate duce! Aºa cuvînteazã bãtrînii þãrani, ºtirbi ºi cu degete chircite, din satele noastre barbare. Nici mãcar preºedintelui, care, evident, duce în braþe povara întregului popor ºi al patriei. Iar cînd aceste amîndouã sînt atît de grele, se mai întîmplã ºi o hernie de disc intervertebral. (Chiar ºi eu, fãrã rãspunderi ºi greutãþi de proporþii, am o discopatie, dobînditã pe cînd eram director la „Rareº“ ºi, într-o noapte, era sã ardã liceul, pentru cã un elev de la seral aruncase o þigarã peste o cîrpã uitatã sub o scarã. Fireºte, nu am luat liceul în spinare, dar ce spaimã! Nu se comparã, dar oriºicît...)
Atentatul la sãnãtatea Preºedintelui a pus în umbrã vestea proastã cã cicã mai marii bucatelor din Uniunea Europeanã ne vor amîna fericita anunþare a intrãrii in federaþie cam prin toamnã, prin octombrie, ca sã ne þinã sub presiune.
Presiune? Cine e sub presiune, oameni buni? Cei care rãspund de infrastructurã, stãpînii drumurilor cu hîrtoape ºi ai digurilor care, gãurite de ºoareci ºi dihori, au lãsat Dunãrea sã o ia spre Bucureºti înainte de construirea canalului nãscut mort? Sã fim serioºi! Cei care rãspund în ministere de pîrloagele înierbate vesel ºi medieval, ornate deja cu douã steguleþe europene, roºii, fãrã a fi noi comuniºti ori socialiºti, ºi inventeazã statistic mai ceva decît în anii „de aur“? Pãi de ce?
Cei care nu „sapardeazã“, nu „fare“azã, nu programeazã, nu fac nimic alta decît îºi scot ochii ca fraþii ºi se hîrîie prin stinghiile gardului?
Poate niºte primari care nu au reuºit nici dupã gripa aviarã sã convingã babele pitoreºti ale neamului sã-ºi þinã galiþele în ogradã, nu pe hudiþã sau pe toloacã ºi pe huliganii de moºnegi sã nu mai rãstoarne gunoiul pe malul pîraielor?
Poate niºte fermieri din visele frumoase ale ministrului de resort, pentru cã în realitate ei nu existã decît în proiecte ºi dosare sau niºte „imemiºti“ fericiþi cã trãiesc financiar pe vremea fumãritului?
Poate un cetãþean care a cîºtigat în anul trecut exact 46 de lei noi sau ministerul de finanþe, care cheltuieºte cu corespondenþa cãtre acest contribuabil, depãºind de cîteva ori suma încasatã de stat ca impozit?
Abia smuls din glodul ancestral ºi mioritic al satului actual, aº rîde cu hohote faþã cu spaima unora cã o Românie medievalã poate fi amînatã cu trei luni de la ºtirea cã intrarea în Uniune va fi în 2007 ori în 2008. Dacã nu ar trebui sã mã abþin, pentru cã Preºedintele þãrii se aflã internat într-un spital vienez. Cã nici chirurgi universitari apþi sã opereze o hernie de disc zic unii cã nu mai avem!
Dar, la urma-urmei, în afarã de vorbãrie, ce mai avem?!?
|
Autentificare
