FABULÃ
Într-o zi de dimineaþã,
Cînd dulãul se trezise,
ªi vroi sã-îndrepte laba,
Ce sã vezi... înþepenise!
Ca sã-i lingã relele,
Hotãrîse-ntreaga stînã
Între dînºii sã rãmînã
Se pricep, de toate au,
ªi dulãul spuse: Hau !
Dar urmarã cãþelandrii :
"Nu rãmîne-aici la noi,
Peste deal e altã stînã.
Unde zeru-i mai de soi.
Lupu-i ici, avem ºi pureci
Ce ne-am face fãrã tine ?
Nu te lua dupã cotarle
Nu eºti un dulãu, oricine"
MORALA : Piocianicul nu alege. Prostimea... treaba ei !
În urmã cu foarte mulþi ani, un ºef de stat din America Latinã fusese, ºi el, doborît de o durere de ºale. Dar era vorba de o boalã de rinichi pentru care era nevoie de o intervenþie chirurgicalã. Ai lui l-au sfãtuit sã aleagã între Paris, Londra sau Roma, nu ºi USA, cu care se certase mai zilele trecute. Dar preºedintele acelei þãri (pe care noi o numim subdezvoltatã) hotãrîse: Nu, voi fi operat aici de medicii noºtri. Dacã medicina noastrã nu e capabilã sã mã vindece, principalul vinovat sînt eu, pentru cã n-am fãcut ce trebuia pentru ea. ªi aºa a fost. Poþi sã nu-þi scoþi pãlãria în faþa unei asemenea atitudini ?
Aferim, ºi al nostru a zis la fel. Dar bolnavul, general sau mãturãtor, este acelaºi. Au venit grijuliii, mãrunþeii, lingãii, care cunosc foarte bine ce se petrece în medicina ºi în spitalele noastre, care îºi opereazã herniile prin strãinãtãþuri, ca ºi nevestele lor care se îmbracã la Paris.
N-am înþeles prea bine : de unde atîta grabã? Era ulcer perforat? Extrauterinã? Noi nu avem echipe? Noi nu avem specialiºti? Ne blamãm profesioniºtii noºtri la care vin oameni din lumea mare? Nu e de rîsul curcilor? Da, adevãrul a ieºit de sub oboroc: piocianicul ! Sã te fereascã Dumnezeu de el. Îl ºtie, îl paºte, îl cunoaºte toatã lumea, orice administrator de spital. Numai cã unii fac ce trebuie împotriva duºmanului perfid; uneori, cînd nu mai e chip, pãrãsesc cu totul spitalul ºi-i dau foc (nu e glumã deloc). În timp ce noi rãmînem mereu ºi mereu la mîna unui buget de pãcãlici, umplem golurile cu hîrtii ºi justificãri neghioabe ºi arãtãm cu degetul acuzator cãtre cei ce-ºi trec viaþa ºi fac ce se poate face pentru semenii lor.
Dorim, preºedintelui nostru, însãnãtoºire grabnicã. ªi sã-l fereascã Dumnezeu de piocianicul din þara lui Strauss. Cã el nu cunoaºte vãmi ºi frontiere !
|
Autentificare
