GRIPA TV: Din cauza aviarei, Mircea Badea nu mai pune mîna pe păsărică

Ce face Mircea Badea, noapte de noapte, la televizor, este un risc asumat, un fel de Zidul morţii în care execută tot felul de figuri periculoase: merge fără mîini, turează motorul motocicletei la maxim, se leagă la ochi („Poate nu mă pricep eu, dar…“), face şpagatul, scoate limba la preşedintele României ş.a.m.d. Am mai scris noi despre „Omul care vorbeşte singur“, dar, recunoaştem, numai fiindcă eram contrariaţi de faptul că mai toţi cunoscuţii din Piatra aveau o părere excelentă despre acest măscărici. Apoi, dintr-un interviu, aflam că el îşi asumă postura de măscărici din moment ce majoritatea persoanelor publice sînt nişte bufoni. Apoi, ne-am făcut timp să-i urmărim emisiunea „Gura presei“ (ilustrată cu acea oribilă proteză dentară) şi ne-a cucerit. Poate că l-am prins în vîrf de formă, poate că a fost o perioadă în care părerile lui despre evenimentele comentate concordau cu ale noastre, numai că, în plus, el, Mircea Badea, a avut, nişte puseuri de umor formidabile, or, umorul este, în primul rînd, apanajul inteligenţei (spre exemplu, cel care ne-a dat titlul). Să te facă să rîzi singur, după miezul nopţii, în faţa televizorului nu este chiar la îndemîna oricui. Să poţi fi, după miezul nopţii, spontan în direct, singur în faţa ziarelor folosite, de cele mai multe ori, drept pretext în spumoase digresiuni este, deocamdată, doar la îndemîna acestui Mircea Badea care, parcă, şi-a găsit vocaţia. Desigur, nu se ştie cît va mai dura acest One Man Show fiindcă, nu-i aşa?, „Trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul“. Să ne explicăm: oricît este el de tînăr şi viguros în toate, pentru un om de televiziune, mai devreme sau mai tîrziu apare uzura, oboseala, zaharisirea, repetarea, „reîncălzirea ciorbelor". Nu ne referim aici la Jay Leno, care are o sută de oameni în culise, în spate, ci la Mircea Badea care, singur cuc, simte, din cînd în cînd, nevoia să dialogheze cu operatorii. În al doilea rînd, fiind simpatizat si antipatizat în egală măsură, Mircea Badea este în permanenţă sub tirul celor luaţi în balon (şi sînt mulţi şi puternici) sau chiar al colegilor de breaslă (Cîrcotaşii, spre exemplu). Iată, citim că Badea va fi chemat la Parchetul Naţional Anticorupţie, întrucit acesta se va autosesiza despre faptul ca realizatorul TV a afirmat pe post că a dat mită unor oameni cu funcţii înalte din instituţii ale statului (pentru falimentara lui Fabrică de chibrituri de la Gherla, bănuim noi). Aşadar, PNA-ul îl va acuza de dare de mită, infracţiune care, potrivit Legii 78/ 2000, se pedepseşte cu închisoare de la 2 luni la 10 ani ?! Pe de altă parte, alţi „colegi“ au girat apariţia, într-un cotidian central, a următorului text, la rubrica de anonime „Spune-ţi părerea“: „Acest critic al presei din România este pur si simplu un frustrat… un complexat. Ceea ce mă bucură este că prezintă emisiunea noaptea tîrziu, deci toată lumea normala doarme. El nu este în masura sa comenteze nimic… Îşi pierde timpul degeaba, noaptea tîrziu, în loc să se ducă acasă la iubita lui, … Oreste“. Faptul ca Mircea Badea nu-şi pierde noptile este confirmat de primirea recentului premiu One Man Show acordat de Asociaţia Profesioniştilor în Televiziune din România. Anul trecut, un premiu similar, Opera Prima, l-a primit un alt notabil realizator singuratic de revistă a presei, Radu Cazan.
Pentru cititorii Monitorului, simpatizanţi ai lui Mircea Badea, iată cîteva repere biografice ale acestui neastîmpărat: Născut la Bucuresti, 24 februarie 1974, a copilărit în Bucureştii Noi, a stat la curte şi dorea să se facă gunoier, întrucît îl fascinau tomberoanele. A urmat cursurile Liceului de Informatică, apoi Facultatea de Cibernetică. Pentru televiziune a fost descoperit de Mihai Tatulici şi Jeana Gheorghiu. A „prestat“ la Tele 7 abc, Antena 1, Realitatea, Pro TV, Prima TV. A jucat în filmele: Triunghiul morţii (1999), Pitici şi tătici (serial TV, 2003) şi Milionari de week-end (2004). Sora lui, Natty Badea, lucrează tot în domeniul televiziunii. Altceva? În această perioadă, este pe val fiindcă spune pe faţă, cu nonşalanţă şi umor, în limba română, ceea ce alţii încearcă să o aburească în limba europeană.