GRIPA TV: Din cauza aviarei, Mircea Badea nu mai pune mîna pe pãsãricã
Ce face Mircea Badea, noapte de noapte, la televizor, este un risc asumat, un fel de Zidul morþii în care executã tot felul de figuri periculoase: merge fãrã mîini, tureazã motorul motocicletei la maxim, se leagã la ochi („Poate nu mã pricep eu, dar…“), face ºpagatul, scoate limba la preºedintele României º.a.m.d. Am mai scris noi despre „Omul care vorbeºte singur“, dar, recunoaºtem, numai fiindcã eram contrariaþi de faptul cã mai toþi cunoscuþii din Piatra aveau o pãrere excelentã despre acest mãscãrici. Apoi, dintr-un interviu, aflam cã el îºi asumã postura de mãscãrici din moment ce majoritatea persoanelor publice sînt niºte bufoni. Apoi, ne-am fãcut timp sã-i urmãrim emisiunea „Gura presei“ (ilustratã cu acea oribilã protezã dentarã) ºi ne-a cucerit. Poate cã l-am prins în vîrf de formã, poate cã a fost o perioadã în care pãrerile lui despre evenimentele comentate concordau cu ale noastre, numai cã, în plus, el, Mircea Badea, a avut, niºte puseuri de umor formidabile, or, umorul este, în primul rînd, apanajul inteligenþei (spre exemplu, cel care ne-a dat titlul). Sã te facã sã rîzi singur, dupã miezul nopþii, în faþa televizorului nu este chiar la îndemîna oricui. Sã poþi fi, dupã miezul nopþii, spontan în direct, singur în faþa ziarelor folosite, de cele mai multe ori, drept pretext în spumoase digresiuni este, deocamdatã, doar la îndemîna acestui Mircea Badea care, parcã, ºi-a gãsit vocaþia. Desigur, nu se ºtie cît va mai dura acest One Man Show fiindcã, nu-i aºa?, „Trãim în România ºi asta ne ocupã tot timpul“. Sã ne explicãm: oricît este el de tînãr ºi viguros în toate, pentru un om de televiziune, mai devreme sau mai tîrziu apare uzura, oboseala, zaharisirea, repetarea, „reîncãlzirea ciorbelor". Nu ne referim aici la Jay Leno, care are o sutã de oameni în culise, în spate, ci la Mircea Badea care, singur cuc, simte, din cînd în cînd, nevoia sã dialogheze cu operatorii. ÃŽn al doilea rînd, fiind simpatizat si antipatizat în egalã mãsurã, Mircea Badea este în permanenþã sub tirul celor luaþi în balon (ºi sînt mulþi ºi puternici) sau chiar al colegilor de breaslã (Cîrcotaºii, spre exemplu). Iatã, citim cã Badea va fi chemat la Parchetul Naþional Anticorupþie, întrucit acesta se va autosesiza despre faptul ca realizatorul TV a afirmat pe post cã a dat mitã unor oameni cu funcþii înalte din instituþii ale statului (pentru falimentara lui Fabricã de chibrituri de la Gherla, bãnuim noi). Aºadar, PNA-ul îl va acuza de dare de mitã, infracþiune care, potrivit Legii 78/ 2000, se pedepseºte cu închisoare de la 2 luni la 10 ani ?! Pe de altã parte, alþi „colegi“ au girat apariþia, într-un cotidian central, a urmãtorului text, la rubrica de anonime „Spune-þi pãrerea“: „Acest critic al presei din România este pur si simplu un frustrat… un complexat. Ceea ce mã bucurã este cã prezintã emisiunea noaptea tîrziu, deci toatã lumea normala doarme. El nu este în masura sa comenteze nimic… κi pierde timpul degeaba, noaptea tîrziu, în loc sã se ducã acasã la iubita lui, … Oreste“. Faptul ca Mircea Badea nu-ºi pierde noptile este confirmat de primirea recentului premiu One Man Show acordat de Asociaþia Profesioniºtilor în Televiziune din România. Anul trecut, un premiu similar, Opera Prima, l-a primit un alt notabil realizator singuratic de revistã a presei, Radu Cazan.
Pentru cititorii Monitorului, simpatizanþi ai lui Mircea Badea, iatã cîteva repere biografice ale acestui neastîmpãrat: Nãscut la Bucuresti, 24 februarie 1974, a copilãrit în Bucureºtii Noi, a stat la curte ºi dorea sã se facã gunoier, întrucît îl fascinau tomberoanele. A urmat cursurile Liceului de Informaticã, apoi Facultatea de Ciberneticã. Pentru televiziune a fost descoperit de Mihai Tatulici ºi Jeana Gheorghiu. A „prestat“ la Tele 7 abc, Antena 1, Realitatea, Pro TV, Prima TV. A jucat în filmele: Triunghiul morþii (1999), Pitici ºi tãtici (serial TV, 2003) ºi Milionari de week-end (2004). Sora lui, Natty Badea, lucreazã tot în domeniul televiziunii. Altceva? ÃŽn aceastã perioadã, este pe val fiindcã spune pe faþã, cu nonºalanþã ºi umor, în limba românã, ceea ce alþii încearcã sã o abureascã în limba europeanã.
|