13 cu noroc
Piatra Neamþ gãzduieºte a XIII-a ediþie a Tîrgului Colecþionarilor. De la bun început, trebuie sã spun cã nu sînt colecþionar, fiind mai degrabã un risipitor, dar, prin intermediul lui Viorel Nicolau, am frecventat, totuºi, cercul lor, fiind tolerat la diverse tîrguri ºi expoziþii consumate la Piatra, la Bucureºti sau la Braºov. ÃŽn principiu, sînt cam aceiaºi oameni care se ºtiu de ani buni, funcþionînd în toatã þara, în cadrul unor puternice cluburi ale colecþionarilor, iar organizarea unui tîrg presupune, de fiecare datã, un examen al ospitalitãþii ºi patriotismului local, indiferent dacã are loc la Bacãu, Piatra, Bucureºti, Timiºoara sau Constanþa. Cluburile funcþioneazã pe lîngã Asociaþii Judeþene ale Filateliºtilor, care au sedii unde membrii se întîlnesc periodic. Tîrgurile înseamnã întîlniri naþionale. Dacã aveþi curiozitatea sã vizitaþi un Tîrg al Colecþionarilor (astãzi, 3 iunie.a.c., începînd cu ora 08.00, la Casa Paharnicului), o sã vã puteþi face o idee despre ce se colecþioneazã: de la timbre (filatelie), la cãrþi poºtale (cartofilie), monede (numismaticã), pînã la documente, cãrþi, obiecte de artã vechi (anticariat), patefoane, discuri, medalii sau cartele telefonice... La tîrguri se fac schimburi (trocuri) sau vînzãri-cumpãrãri. Repet, colecþionarii adevãraþi se cunosc bine între ei, iar cei mai tari ºtiu ce au ceilalþi, la ce pot ºi la ce nu pot renunþa ceilalþi, la fel de tari ca ei. Spre exemplu, la Braºov, lui Viorel Nicolau, preºedintele AF Neamþ, i se ofereau spre vînzare cãrþi poºtale vechi cu Piatra, ºtiind cã acesta nu putea rezista unei asemenea tentaþii. Colecþionarii se axeazã pe cîteva teme ºi, în timp, o pun de cîte-o expoziþie care poate participa la concursuri naþionale sau internaþionale. Nici nu vã puteþi imagina cîte reguli sînt (de la dimensiunile standard ale panourilor, pînã la addende, numãr de piese º.a.m.d.), fãrã a mai vorbi despre valoarea intrinsecã a exponatelor. La Bucureºti, spre exemplu, la o super-expoziþie filatelicã, desfãºuratã într-un imens parter al Casei Poporului (poftim, a Parlamentului), am vãzut cu ochii mei nu unul, nu trei, ci peste o sutã de timbre „Cap de bour“ aparþinînd unui ilustru colecþionar. Dacã vii la un asemenea tîrg în necunoºtinþã de cauzã, cu un clasor, douã de timbre sau cu cîteva monede vechi, eºti mîncat cu fulgi cu tot. A fi colecþionar este un fel de profesie care presupune atît solide cunoºtinþe teoretice, cît ºi cunoºtinþe în lumea aceasta elitistã a colecþionarilor care se respectã între ei ºi îºi respectã valoarea. Vezi cîte un distins domn de vîrsta a treia, trãgîndu-ºi din nu ºtiu ce colþ al þãrii micuþul geamantan cu rotile, îl priveºti cu oarecare neîncredere, apoi afli cã este unul dintre cei mai mari colecþionari din þarã, care a îngenunchiat mulþi veleitari, apoi îi vezi zîmbetul calm, rãbdãtor, cînd apare cineva lîngã el propunîndu-i o tranzacþie. Dacã mai ai ºi ºansa de a desfereca muþenia unui colecþionar adevãrat, poþi asculta ore în ºir docte peroraþii despre un timbru, despre o carte poºtalã, despre o monedã sau chiar despre o cartelã telefonicã. Par ciudaþi aceºti colecþionari, tãcuþi, oarecum ascunºi ºi orgolioºi, cam rupþi de realitate, de economia de piaþã, de politicã ºi de „valorile“ în þiplã sau de pe ecranele televizoarelor de azi, dar sã-i vezi cum se apleacã peste un timbru sau o carte poºtalã cu lupa, evaluîndu-le cu precizie de profesionist ºi ºtiind exact ce ºi cum, parcã îþi vine sã crezi cã nu ei, ci ceilalþi sînt ciudaþii. Ei, colecþionarii adevãraþi, au o filozofie a lor care aproape cã ignorã prezentul (sau, mã rog, urîtul prezentului). Pe de altã parte, sînt organizaþi ca un fel de masonerie, au titluri, ierarhii, distincþii specifice, regulamente internaþionale, un asemenea tîrg nefiind, nici pe departe, un simplu „bazar“. ÃŽn fapt, iatã, aceastã a XIII-a ediþie, gãzduitã la Piatra, are tema „Carol I - ctitor al României Moderne“, însemnînd ºi docte referate susþinute în cadrul unui simpozion. Ceea ce chiar mã încîntã este cã pe lîngã „greii“ vãzuþi sau nevãzuþi (miniºtri, ambasadori, nume de rezonanþã ale culturii române), sînt acceptaþi, în aceastã castã, cu generozitate, tinerii. Chiar copii, cu niºte cutiuþe în care adunã ioani, yeni, cenþi, euro, bani, cu niºte clasoare în care au colecþii de pãsãri, fluturi, flori, cu alte clasoare, speciale, în care au colecþii de cartele telefonice tematice... ÃŽn timp, am început sã-i respect pe aceºti ciudaþi colecþionari, deºi, repet, n-am chemare de colecþionar. N-am sobrietatea ºi rigoarea lor. Dar am tot respectul pentru ei.
|
Autentificare
