Modelul balcanic: Groapa cu sictir
Am auzit, e drept ceva mai demult, cã judeþul Neamþ ar trebui sã devinã un judeþ turistic. Cã asta ar fi una dintre ºansele acestui judeþ care are pãdure, mãnãstiri, Casa Creangã (era sã scriu ºi Casa Sadoveanu, din vitezã, uitînd cã a fost „dezafectatã“ cu japca), Cheile Bicazului (trecute ºi alea, cît s-a putut, în judeþul vecin), Cultura Cucuteni, Turnul lui ªtefan, staþiuni ca Durãu, ori ca Bãlþãteºti, Cetatea Neamþului, Hanul Ancuþei, Cheile ªugãului, Bãile Oglinzi etc. A crescut, încet, o ploaie de agro-pensiuni. Adevãrat, mai încet decît în Suceava, unde existã o structurã vie ºi activã a proprietarilor de pensiuni, de cîþiva ani buni.
Contraponderea la toate acestea este infrastructura. Acesta e primul lucru pe care îl va spune, la prima vedere, un om aflat în trecere pe aici. Nu cãruþele cu cai - o raritate în Vest, deci interesante - ar fi problema. Ci drumurile efectiv distruse, drumuri care nu reprezintã, pînã la urmã, nici ele, cea mai mare problemã. Ele se înscriu în model. Modelul care urmeazã dacã treci de prima vedere. Un model de un sictir indescriptibil. Cum altfel sã califici lucrurile de vreme ce tot e varã, sezon ºi ne-am dori - declarativ, desigur - turiºti. Ce se întîmplã cu turiºtii? A, mai nimic, sînt trataþi la nivelul înaltului sictir administrativ. „Se lucreazã“ este o formulã care þi se toarnã în cap, de sus în jos, ca o cãldare cu apã rece, dacã întrebi.
Cum ºi pe unde? Nici nu mai îndrãzneºti sã calculezi care „ales“ sau „numit“ are vreo cabanã, ori casã, ca sã vezi ce ºi pe unde e asfaltat. Ce Sapard s-a prins, ori nu, de întrerupe zecile de kilometri de gropi ºi de gãuri plasate strategic. Sau ce primar a schimbat partidul, de are bani de drumuri. Pînã la urmã, la electorat ar trebui sã ajungã rezultatele, nu? Cã ele seamãnã, turbat de prost, de la o rundã de alegeri la alta, nici nu mai conteazã. Oamenii par sã se fi lãmurit cã doctrina este ultimul lucru pe lista de prioritãþi a politicienilor. Þin minte cã, în campania electoralã, un candidat, pe care l-am întrebat despre doctrina partidului sãu, s-a bîlbîit surprins: „Dumneata întrebã-mã ce pot sã fac, nu prostii din astea, teoretice!?“. Omul „vindea“ un amestec politic, altfel bun la electorat.
ÃŽn ultimul an, va începe o mare efervescenþã politicã, peste tot pe unde se poate. Aºa cum, zilele astea, primarii ºi consilierii sînt întinºi ca rîmele pe care se bat puii, fiindcã se apropie termenul ºi se stabileºte care ºi pe unde rãmîne, ori la ce partid trece. ªi aici funcþioneazã tot modelul; structura bãdãranã, „sã se prindã trenul“, a acelei ziceri despre Putere: „Puterea corupe. Puterea absolutã, corupe absolut“.
Una dintre ilustrãrile „modelului“ o puteþi gãsi pe drumul cãtre Mãnãstirea Agapia. Cine vrea sã ajungã la Mãnãstirea Agapia vine dinspre Piatra Neamþ pe un drum prost pe care, în plin sezon, au început ceva lucrãri de asfaltare. Poþi înjura printre dinþi ºi trage nãdejde cã, odatã fãcînd stînga, vei merge mai bine spre lãcaºul pictat de Grigorescu. Dupã care intri pe un drum cu adevãrat prost, tot o groapã. Pînã în faþa satului mãnãstiresc, ale cãrui cãsuþe sînt renovate într-o bãºcãlie pur balcanicã. ÃŽn faþa mãnãstirii, al cãrei turn se cojeºte de bucãþi mari de glet, sprijinitã de un zid, o turistã care privise obositã peisajul, murmurase încet, ca pentru sine: „NERUªINAÞII!“.
|