Meseria de tinta vie

Europa nu poate face abstractie de Rusia. Acea Rusie care - spunea Nikolai Berdiaev acum 70 de ani - a dat Europei populismul, nihilismul si anarhismul, curente intelectuale si politice care au modelat, fiecare in felul sau (si toate laolalta) comunismul lui Marx, transformindu-l in bolsevism. Acea Rusie care s-a dezbarat de comunism dar, mai nou, aduce alta noutate Europei: un nou inteles dat meseriei de jurnalist.
A fi ziarist in Rusia inseamna una dintre cele mai periculoase ocupatii imaginabile astazi in lumea civilizata. Unul dintre primii care au aratat-o a fost jurnalistul Dimitri Holodov, la inceputul anilor '90. Reporter la Moskovski Komsomolet, Holodov a intrat pe firul unui subiect tare: traficul de arme, prin ofiteri ai fostei armate sovietice, catre fosta RDG. În 1994, Holodov a fost ucis - foarte probabil de un profesionist, care nu a fost prins nici pina astazi. Interesant e altceva: in chiar acele zile, in fata stupefactiei generale, presedintele de atunci al Federatiei Ruse, Boris Eltin, ii lua apararea ministrului Apararii de atunci, Graciov, garantind astfel in fata oricarei supozitii de complicitate.
Pe 1 decembrie 1997, in momentul semnarii Parteneriatului de Cooperare intre UE si Rusia, libertatea presei a fost una dintre conditiile puse de partea occidentala. Pe data de 26 martie 2000, isi intra in rol noul presedinte al Rusiei, Vladimir Putin - succesorul lui Eltin si speranta concetatenilor sai in ideea ca reformarea societatii va continua. Din acel moment si pina astazi - deci numai pe durata mandatului lui Putin - au fost omoriti 21 de jurnalisti. Majoritatea dintre acestia se aflau in mijlocul unor anchete; cu cit era ancheta mai serioasa, cu atit mai grea - mai bine zis, imposibila - a fost prinderea ucigasilor. De fapt, in toate cazurile nu ucigasii au pus probleme - ci cei care, dupa toate aparentele, au comandat asasinatele.
Ultima victima a jurnalismului rusesc este Anna Politkovskaia, personaj incomod care scria pentru publicatia Novaia Gazeta. Ea a fost impuscata pe 7 octombrie a.c., pe cind iesea din liftul locuintei proprii. Sursele politiei spun ca ea era de mai multa vreme urmarita de o femeie si de un barbat - acesta din urma fiind, probabil, killer-ul care a executat misiunea, cu un pistol cu amortizor. Putin probabil ca ucigasul sa fie gasit vreodata - cel putin in viata, pentru ca executantii, la rindul lor, sint executati, tocmai pentru a se sterge orice urma catre cei care comanda operatiunea.
Anna Politkovskaia era una dintre cei care, in ultimii ani, isi facusera un tel din a urmari evolutia conflictului intern al Rusiei - cel din Cecenia. Cine ar putea fi cei care au condamnat-o la moarte? Elita militara a Rusiei, membrii fortelor speciale rusesti, grupuri de mercenari ceceni, politicieni de la Moscova sau de la Groznii - orice varianta este posibila.
Sa scrii din Romania despre crizele presei rusesti, despre lipsa pluripartidismului in audiovizualul de acolo, pare un simplu exercitiu de imaginatie. La noi, ziaristii sint cel mai adesea victimele unor incercari de corupere sau de intimidare. Nu se lucreaza cu gloante, ci cu bani sau amenintari, avantaje sau concedieri. Nu se varsa singe - ci, eventual, lacrimi. Nu cad oameni, ci doar reputatii. Cu toate multele noastre pacate, sa recunoastem ca ne lipsesc macar doua: noi nu avem razboaie de dus in interior si nici traditia crimei la comanda.