Medic la „munca de jos“
Laurentiu Ienciu, singurul fiziokinetoterapeut din Spitalul Municipal de Urgentã Roman, nu s-a gîndit nici o clipã cã, dupã cinci ani de facultate de medicinã, va face munca unui asistent, plãtit cu cinci milioane de lei. Originar dintr-o localitate bihoreanã, de lîngã Stîna din Vale, Laurentiu Ienciu a absolvit Facultatea de Medicinã si Farmacie din cadrul Universitãtii Oradea, în specializarea fiziokinetoterapie. Medicul si-a ales aceastã specialitate, înfiintatã în anul 1993, în ideea cã, în viitor, va fi o meserie de succes. Asa si este, dar nu în România, unde salariul de încadrare al unui astfel de specialist este de 6,6 milioane de lei brut. „Spre deosebire de absolventii Facultãtii de medicinã care ulterior sustin un examen de rezidentiat, în diferite specialitãti, eu am fãcut cinci ani de medicinã, într-o specializare directã. Am semnat si noi acel jurãmînt al lui Hypocrate, ca fiecare medic, însã titulatura este de fiziokinetoterapeut. Avem dreptul la parafã, însã nu la stabilirea diagnosticelor si prescrierea medicatiei. Am colegi pe a cãror parafã este inscriptionat medic fiziokinetoterapeut si existã chiar si o asociatie la nivel national, în aceastã bransã. ÃŽn aceastã specializare sîntem pregãtiti si pentru kinetoterapie (terapie prin miscare) si masaj si electroterapie, care se face pentru recuperarea unui bolnav. Ar trebui sã existe o colaborare între medicii balneofiziolog, reumatolog si fiziokinetoterapeut, asa cum ar trebui sã existe o colaborare între toti specialistii. Teoretic, medicul specialist trebuie sã stabileascã diagnosticul si tratamentul, iar fiziokinetoterapeutul sã scrie programul de recuperare al bolnavului, deci sã facã bilantul muscular si articular al pacientului, dupã care sã-i facã schema terapeuticã. ÃŽn prezent, eu fac muncã de asistent, pe electroterapie. Nu prea se colaboreazã între medici, cred cã în tot spitalul ar trebui sã fie o conlucrare mai bunã între medici, pînã la urmã în folosul pacientului. Des-fãsor activitatea unui asistent medical pentru a «nu sta sã tai frunze la cîini» si a cîstiga un ban. Sînt plãtit ca fiziokinetoterapeut cu un salariu net putin peste 5 milioane de lei, însã fac muncã de asistent.
N-am înteles acest lucru, încã de cînd m-am angajat si sînt vreo doi ani de atunci. As putea sã fac si masaj si kinetoterapie si sã scriu si programul de recuperare, ori eu lucrul ãsta nu-l fac“, a declarat Laurentiu Ienciu. O zi de activitate pentru medicul fiziokinetoterapeut înseamnã sã preia bolnavul trimis din Sectia fizioterapie si sã punã în aplicare tratamentul prescris. Laurentiu Ienciu cre-de cã experienta pe care a cãpãtat-o în doi ani, la Spitalul Municipal de Urgentã Roman îi va prinde bine în viitor, cînd poate meseria care a învãtat-o îi va oferi si avantaje materiale. „Este o mare satisfactie, atunci cînd, dupã sedinte de recuperare, mai lungi sau mai scurte, apar primele rezultate. Uneori pot trece ani în sir si rezultatele sã fie abia vizibile, iar alteori, în cîteva luni, un pacient se poate recupera complet. Anul trecut, în noiembrie, i-am fãcut cîteva sedinte de fizioterapie Cezarei Ungureanu, fetita care a zãcut în comã dupã înec. Suferinta pacientilor, dar mai ales drama prin care trec pãrintii în astfel de situatii sînt cutremurãtoare. ÃŽn Roman mai existã pacienti care nu stiu de existenta unui specialist si apeleazã la medicii ieseni. Este o specialitate necunoscutã. Oda-tã cu rezultatele apare si încrederea bolnavilor. Mi s-a oferit sansa de a lucra într-un colectiv minunat, pentru multe dintre cadrele medicale sînt ca si copilul lor. Sotia mea lucreazã în acceasi bransã, la Cãminul de ÃŽngrijiri si Asistentã Socialã din Roman. Salariile sînt extrem de mici, din pãcate. ÃŽn SUA, de exemplu, un fizioterapeut are un venit anual de 60.000 de dolari“, a mai precizat Laurentiu Ienciu. Asa se face cã, dacã i s-ar oferi o sansã de a lucra peste hotare, medicul fiziokinetoterapeut ar accepta-o fãrã sã gîndeascã de douã ori.
|
Autentificare
