Încã o exceptie româneascã
Marti, 5 decembrie a.c., liderul conservator Dan Voiculescu a venit în vizitã la Bruxelles - prilej pentru a tine o conferintã de presã si a se întîlni, în prealabil, cu Graham Watson, seful grupului liberal-democrat (ALDE) din Parlamentul European. Liderul PC a fost însotit de ex-ministrul Seres - semn de sustinere a celui din urmã, în fata curioaselor si gravelor acuze ce i se aduc. Nici vizita în sine si nici întîlnirea cu Watson nu-s o surprizã. Este, deja, un an de cînd euro-observatorii PC fac parte, la nivel european, din ALDE, iar bursa zvonurilor dã foarte probabilã o afiliere a conservatorilor români la gruparea partidelor democrate din Europa - aliate, cum se vede mai sus, ale partidelor liberale europene, într-un grup politic unic.
Astfel, cu sau fãrã voia sa, partidul conservatorilor români devine unul dintre primele partide de la noi care sînt pe cale sã transpunã în politica internã o orientare generalã nãscutã la Bruxelles. Sã nu vã fie cu mirare dacã, în urmãtoarele luni, zvonul unei fuziuni a PC cu PNL se va mai auzi, din cînd în cînd. Gestul conservatorilor de duminica trecutã - de a pãrãsi „borcanul cu miere al puterii“, cum spunea dl Voiculescu - îi obligã la o repozitionare grabnicã în viitorul apropiat. Singurul partid de care liderul PC a vorbit de bine a fost cel al liberalilor. Liberali care au, cum se stie, propriile lor probleme. Vorbindu-i de bine pe liberali, dl Voiculescu a fãcut cu ochiul actualei conduceri a PNL. De fapt, în interiorul aliantei care încã mai guverneazã tara, conservatorii s-au pus de-a curmezisul; ei s-au plasat fix între cei doi principali piloni ai puterii, raportîndu-se la ei într-o manierã total diferitã: vor fi în relatii de adversitate cu Partidul Democrat, dar vor rãmîne prieteni - conditionat, totusi - cu PNL.
Declaratia de amicitie fatã de liberali a PC, ca si activitatea conducerii sale la Bruxelles, nu pot sterge totusi impresia - comunã majoritãtii analistilor de la noi - cã decizia de duminicã a conservatorilor loveste, în primul rînd, în premierul Tãriceanu. Am întîlnit oameni care dau ca sigur faptul cã - în ciuda declaratiilor dure - Voiculescu si Bãsescu sînt de fapt mînã în mînã, mergînd amîndoi spre o schimbare de Guvern fãrã alegeri anticipate. Altii spun cã, dimpotrivã, Voiculescu a ales sã plece de la guvernare tocmai pentru a nu mai da posibilitatea unor lideri PD sã vorbeascã despre „solutia imoralã“ si pentru a-l salva pe Seres de un scandal foarte mare. Iar altii dau ca sigurã, cum spuneam, varianta în care, nu peste mult timp, PC se va topi în PNL, iar dl Voiculescu va deveni unul dintre vicepresedintii liberalilor. Va deveni liberal, astfel, si pînã de curînd pesedistul de frunte Dan Ioan Popescu? Deocamdatã, nu comentez nici una dintre supozitii (probabil vom avea timp pentru ele). Voi încheia doar cu o observatie glumeatã a sus-numitului Watson, care observa nu de mult cã România este, din acest punct de vedere, un unicat pe continent: dacã în toatã Europa conservatorii sînt cei mai mari adversari ai liberalilor, la noi ei sînt cei mai buni prieteni!
De meditat.
|
Autentificare
