 „La noi nu vine Mos Crãciun...“
• familia din Secuieni în care au venit pe lume, recent, tripleti, se zbate în sãrãcie • lipsurile de tot felul îi vor priva pe copii de bucuria sãrbãtorilor • proaspãta mãmicã si cei trei nou-nãscuti sînt în spital la Iasi, avînd, de asemenea, numeroase nevoi • Familia Olariu, din localitatea Secuieni, cea care a fost fericitã de Dumnezeu, în urmã cu douã sãptãmîni, cu... tripleti, toti bãieti, ajungînd sã fie compusã din 11 suflete, se zbate într-o sãrãcie cruntã, copiii, mai ales, neavînd nici o sperantã cã sãrbãtorile le vor aduce vreo ceva bun în afara bucuriei de a se avea unii pe altii. Ioan si Antonica Olariu vor trebui sã gãseascã resurse nebãnuite pentru a-i creste pe „nãzdrãvani“, în conditiile în care mai au de hrãnit si o mamã de 83 de ani, suferindã cu handicap si tintuitã la pat. Necazurile sãtenilor „venetici“ în Secuieni s-au tinut lant, mai ales dupã devastatoarele inundatii care le-au luat casa. Am fost curiosi sã vedem cum se descurcã o asemenea familie numeroasã si ne-am deplasat la cãsuta care adãposteste cele opt suflete de copii si trei adulti. Am fost întîmpinati de cel de-al doilea bãiat al familiei, „mecanicul auto“, Alexandru, în vîrstã de 21 de ani. Am fost poftiti în casã, pînã cînd a apãrut si capul familiei. ÃŽncã de la poartã „bãtea vînt de sãrãcie“, iar un cîine rãgusit, „temperat“ de un lant, si-a fãcut „datoria“, lãtrînd anemic. O altã potaie s-a itit printr-o crãpãturã de usã. Am pãsit pragul casei care prezenta, pe afarã, urmele teribile ale inundatiilor. ÃŽnãuntru am pãtruns într-o cãmãrutã de trei pe patru metri. La un bec „anemic“, am distins douã paturi, dintre care unul încã cu asternutul nestrîns. ÃŽn stînga, o masã pe care „trona“ o mãmãligã tãiatã „cu ata“ în felii. Alãturi, ca o culme a rãsfãtului, o ceapã curãtatã. Un meniu select, mãmãligutã cu ceapã, probabil „agreat“ doar de familiile care „huzuresc“ în mediul rural, cu pensii de CAP sau cu ajutoare sociale. Ioan este un bãrbat la vreo 50 de ani, slãbut, înalt, cu palmele aspre de muncã, sustinutã pe la oameni cu ziua sau pe la primãrie pentru efectuarea celor 72 de ore care-i dau apoi dreptul de a primi, lunar, ceva peste 70 de RON. Povestea familiei Olariu este, cert, una tristã, desi Dumnezei i-a binecuvîntat cu tripleti. „Am lucrat în Banat, la Lugoj, la CFR. Dupã 10 ani de muncã printre sine, m-am angajat ca lãcãtus mecanic, tot în zonã si am rãmas circa sapte ani. Apoi soarta m-a adus la Bãcesti, judetul Vaslui, acolo unde m-am nãscut. Din cauza bolii mamei mele, a trebuit sã ne mutãm în Roman, pentru a avea o îngrijire medicalã mai bunã. Sotia mea a primit dreptul de a-i fi însotitoare, însã, în urmã cu patru ani si jumãtate, indemnizatia i-a fost retrasã de cãtre primãrie. Ne-am hotãrît sã vindem apartamentul cu trei camere de pe strada Tudor Vladimirescu. Din ce am luat, ne-am achitat datoriile si am cumpãrat o casã neterminatã în Secuieni, iar fosta proprietarã ne-a lãsat sã locuim si în aceastã casã bãtrîneascã. Femeia, care acum stã în Piatra Neamt, a spus cã ne lasã si acest imobil, însã între timp s-a rãzgîndit si acum îmi cere sã-l cumpãr. De unde sã am bani dacã nu reusesc la vîrsta mea sã mã mai angajez nicãieri si sînt obligat sã muncesc pe te miri ce, cu ziua, pe la cetãteni“, s-a depãnat povestea lui Ioan Olariu. De dupã tatãl sãu, Ana, în vîrstã de cinci anisori, îmbrãcatã într-o rochitã subtire cu volãnase, odinioarã albã, ne-a privit cu ochii mari tristi. Ochii i-au strãlucit o clipã si a multumit cu glas tremurat, pentru un mic cadou primit: „Multumesc! Anul ãsta nu vine Mos Crãciun la mine. Am fost obraznicã si nu cred cã primesc ceva“, a spus, cu mîhnire în glas, micuta. Alexandru, unul din stîlpii casei a afirmat cã singura lui dorintã este aceea de a se angaja, pentru a putea sã-si ajute familia. ÃŽn altã cãmãrutã, în care mai multe „hodrobeie“ zãceau împrãstiate peste tot, la fel ca si niste bucãti de teracotã spartã rãmasã de la o sobã, pe o laitã, în sezut, stãtea bãtrîna Maria Olariu, vãitîndu-se de boalã si senectute. „Am fi vrut sã o internãm din nou la Neurochirurgie, pentru a primi acte pentru însotitor, însã o doctoritã ne-a refuzat si ne-a spus cã doar popa mai poate face ceva pentru bãtrînã“, a spus fiul acesteia, Ioan.
„Dacã Dumnezeu s-ar îndura, poate gãsesc un serviciu pentru mine si pentru fiul meu“
Prin bãtãturã, tipenie de porc. ÃŽn afara celor trei cîini, doar un cocos si o gãinã scurmau prin pãmîntul reavãn în cãutarea vreunei rîme „amortite de frig“. „N-avem porc, însã vom tãia gãina de Crãciun si cucosul de Anul Nou, pentru cã vin si la noi sãrbãtorile. Si asa sîntem mai putini, deoarece toti cei trei nou-nãscuti se aflã la Iasi, la incubator, si doar pe la începutul lunii februarie îi voi avea acasã, cu sotia. Va trebui sã ne descurcãm singuri“, a mentionat „fericitul“ tatã. Aveam sã mai aflu cã în familia lor este un „viitor preot“, Valenti,n în vîrstã de 22 de ani. „Fiul meu cel mare suferã la rîndul lui de un mic handicap. Cu toate acestea, a fost o perioadã bucãtar la Mãnãstirea Neamtului. Ne-a mãrturisit cã ar vrea sã se facã popã. Ar fi bine pentru el si pentru familia noastrã“, a mai spus Ioan Olariu. Am pãrãsit ograda omului dupã ce i-am vãzut si casa pe care ar vrea sã o termine... Ca un ecou, au rãsunat dorintele lui Ioan Olariu. „Singurul lucru pe care l-as vrea acum este terminarea casei, din cauzã cã în patru ani si ceva n-am reusit sã bat un cui, din cauza sãrãciei. Nu poti face fatã cu trei-patru milioane de lei lunar, atunci cînd trebuie sã mai cumpãr si medicamente pentru bãtrînã si fiul cel mare. Apoi, poate dacã Dumnezeu s-ar îndura, poate gãsesc un serviciu pentru mine si pentru fiul meu Alexandru. Poate asa sãrãcia ar mai pleca de la casa noastrã“, a încheiat Ioan Olariu.
ÃŽn prag de sãrbãtori, cei care doresc sã ajute aceastã familie pot sprijini campania lansatã de „Monitorul de Roman“, contactîndu-ne la sediul redactiei, din strada Cuza Vodã, bloc nr. 4, parter, sau la telefon 0233/74.14.14.
FOTO: Ioan Olariu si copiii sãi riscã sã aibã parte de sãrbãtori foarte triste, lipsiti de multe si mai ales departe de cei mai mici membri ai familiei
|
Autentificare
