Comert cu „potcoave de cai morti“, pe lîngă lege si piată

Un grup de „întreprinzători privati“ iau, în zilele de tîrg, martea si duminica, drumul pietelor si bazarului, în încercarea de a-si rotunji veniturile vînzînd tot felul de nimicuri, amatorilor de chilipiruri. Pe trotuare, pe străzile de acces spre piete, pot fi văzute întinse „boccelute“ cu tot felul de „fierătanii“ sau „chinezării“ care, aparent, n-ar trebui nimănui. Strada Aprodu Arbore nu face exceptie de la această regulă, caldarîmul fiind folosit de „vînzători“ de orice soi, pentru a-si desfăsura afacerile. Apropierea de Piata Centrală asigură acestora vadul necesar pentru asigurarea unei „cifre de vînzări“ multumitoare. Piata ad-hoc ce răsare în apropierea sediului Comunitătii evreiesti din Roman în fiecare „zi de tîrg“ este o realitate si trebuie luată ca atare. Nu este ca pe Wall Street, nu-i vezi pe băietii cu gulere albe sau oamenii de afaceri care „se duelează“ prin intermediul computerelor, ci pe cei mai defavorizati dintre semenii nostri. Si cumpărătorii si vînzătorii sînt la la fel, oameni pentru care acest talcioc spontan înseamnă un mod de supravietuire. Este un fenomen generat sau degenerat din economia de piată, chiar dacă nu este o activitate comercială legală. Totul se desfăsoară sub ochii politistilor comunitari care trec cu masina, dau un semnal din sirenă, dar numai unul dintre comercianti, mai slab de înger, strînge taraba si pleacă la auzul avertizării. Majoritatea afaceristilor sînt „căliti“ si privesc imperturbabili la politisti, mult mai încrezători în puterea economiei de piată, chiar dacă pentru asta trebuie „să activeze în ilegalitate“. Oferta este destul de bogată pentru posesorii de masini, dar si pentru cei cu atelaje ce au „parcarea“ în apropiere: potcoave, caiele si alte „bunătăti“, alături de vătraie, uscătoare de păr, haine, orice, cu conditia să nu fie nou. Dacă ceri o rotită, de exemplu, esti întrebat „de care?“. Lumea răscoleste, cîntăreste, evaluează fiecare cui ruginit si negociază la sînge. Cumpărătorul trece apoi la următoarea „tarabă“, se întoarce, poate mai obtine vreun „discount“, poti fi martor la toate fazele unei negocieri de tip balcanic, ca în bazarurile orientale unde să nu te tîrguiesti este considerat un afront. Cei care vînd strîng cîteva zeci de mii de lei pe zi, cei care cumpără economisesc si ei cîteva zeci, asa că, în Roman, acest comert cu „rufe“ nu se va opri prea curînd.