Comert cu „potcoave de cai morti“, pe lîngã lege si piatã
Un grup de „întreprinzãtori privati“ iau, în zilele de tîrg, martea si duminica, drumul pietelor si bazarului, în încercarea de a-si rotunji veniturile vînzînd tot felul de nimicuri, amatorilor de chilipiruri. Pe trotuare, pe strãzile de acces spre piete, pot fi vãzute întinse „boccelute“ cu tot felul de „fierãtanii“ sau „chinezãrii“ care, aparent, n-ar trebui nimãnui. Strada Aprodu Arbore nu face exceptie de la aceastã regulã, caldarîmul fiind folosit de „vînzãtori“ de orice soi, pentru a-si desfãsura afacerile. Apropierea de Piata Centralã asigurã acestora vadul necesar pentru asigurarea unei „cifre de vînzãri“ multumitoare. Piata ad-hoc ce rãsare în apropierea sediului Comunitãtii evreiesti din Roman în fiecare „zi de tîrg“ este o realitate si trebuie luatã ca atare. Nu este ca pe Wall Street, nu-i vezi pe bãietii cu gulere albe sau oamenii de afaceri care „se dueleazã“ prin intermediul computerelor, ci pe cei mai defavorizati dintre semenii nostri. Si cumpãrãtorii si vînzãtorii sînt la la fel, oameni pentru care acest talcioc spontan înseamnã un mod de supravietuire. Este un fenomen generat sau degenerat din economia de piatã, chiar dacã nu este o activitate comercialã legalã. Totul se desfãsoarã sub ochii politistilor comunitari care trec cu masina, dau un semnal din sirenã, dar numai unul dintre comercianti, mai slab de înger, strînge taraba si pleacã la auzul avertizãrii. Majoritatea afaceristilor sînt „cãliti“ si privesc imperturbabili la politisti, mult mai încrezãtori în puterea economiei de piatã, chiar dacã pentru asta trebuie „sã activeze în ilegalitate“. Oferta este destul de bogatã pentru posesorii de masini, dar si pentru cei cu atelaje ce au „parcarea“ în apropiere: potcoave, caiele si alte „bunãtãti“, alãturi de vãtraie, uscãtoare de pãr, haine, orice, cu conditia sã nu fie nou. Dacã ceri o rotitã, de exemplu, esti întrebat „de care?“. Lumea rãscoleste, cîntãreste, evalueazã fiecare cui ruginit si negociazã la sînge. Cumpãrãtorul trece apoi la urmãtoarea „tarabã“, se întoarce, poate mai obtine vreun „discount“, poti fi martor la toate fazele unei negocieri de tip balcanic, ca în bazarurile orientale unde sã nu te tîrguiesti este considerat un afront. Cei care vînd strîng cîteva zeci de mii de lei pe zi, cei care cumpãrã economisesc si ei cîteva zeci, asa cã, în Roman, acest comert cu „rufe“ nu se va opri prea curînd.
|