 „Ceahlaul, o echipa mai buna decît în 2006“
• interviu cu Dejan Rusmir, sîrbul care a rezistat un sezon la Ceahlaul Dejan Rusmir este jucatorul strain cu cea mai lunga prezenta în lotul Ceahlaului, fiind singurul din istoria acestui club care a rezistat un întreg campionat. Fotbalistul nu a avut un sezon stralucit, dar a fost constant în evolutii si, poate, mai important, preferat de toti cei 4 antrenori care au lucrat cu galben-negrii. Se pare ca si Viorel Hizo a descoperit în Rusmir un jucator util echipei, ca mijlocas ofensiv sau vîrf. Rusmir are 27 de ani, s-a casatorit pe 3 iunie si îsi asteapta sotia la Piatra Neamt la sfîrsitul verii. Acesta vorbeste frumos despre fotbalul românesc, despre Hagi, despre Savicevic si alte mari talente ale Serbiei si ale fostei Iugoslavii, dar crede ca Liga I este mai bine organizata decît prima divizie din tara sa. ÃŽi place bucataria româneasca si poate mînca orice pentru ca nu se îngrasa, iar la o masa cu prietenii si cu familia apreciaza un vin bun lînga bucate.
Reporter: Cum vezi noul sezon pentru Ceahlaul?
Dejan Rusmir: Campionatul se anunta a fi foarte dificil pentru toate echipele. Sînt în joc multe locuri în cupele europene: doua în Liga Campionilor, patru în Cupa UEFA si altele doua în Cupa UEFA Intertoto. Cei care vor încerca sa se salveze de la retrogradare vor avea mult de munca. Ceahlaul, însa, este o echipa mai buna decît în vara lui 2006 si sigur nu vom mai fi în zona de jos a clasamentului vara viitoare.
Rep.: Pe ce te bazezi cînd spui asta?
D.R.: Avem un antrenor bun, jucatori la fel si cred ca parcursul nostru va fi cu totul altul. De asemenea, cred ca va fi continuitate la echipa din toate punctele de vedere.
Rep.: Cum te simti la Ceahlaul, dupa un an la aceasta echipa?
D.R.: Foarte bine la Piatra Neamt. I-am avut la început pe Simic si pe Stajic cu care am stat si alaturi de care ne-a mai trecut dorul de casa. Acum a revenit Stajic, dar a venit si Vranjkovic, si totul este bine.
Rep.: Orasul îti place?
D.R.: Eu sînt obisnuit cu Belgradul care este un oras mare, precum Bucurestiul. Pentru mine Piatra Neamt este un oras mic, dar îmi place mult, pentru ca este curat.
Rep.: Dar fiind departe de familie, cum ti-a fost din vara trecuta si pîna acum?
Nunta la Belgrad
D.R.: A fost într-adevar foarte greu, dar atît eu, cît si familia am înteles ca aceasta îmi este meseria si ca sînt nevoit sa stau departe. Sînt profesionist si asta trebuie sa fac. Pe 3 iunie, m-am casatorit, iar la finalul lunii august sau la începutul lunii septembrie va veni si sotia alaturi de mine. Astazi (n.r. - ieri) am 26 de zile de cînd port verigheta pe deget.
Rep.: Numeri zilele de parca ai fi în armata...
D.R. (rîzînd cu pofta): Le numar, ca doar le-am numarat 7 ani la rînd alaturi de cea care mi-a devenit sotie si le numar pe cele care mai sînt pîna vine ea aici lînga mine. Dar vor trece si acestea si ne vom bucura din nou ca sîntem împreuna.
Rep.: Ai avut invitati multi la nunta?
D.R.: A fost o nunta frumoasa, pe care am facut-o în Belgrad si la care au fost prezenti 350 de oameni.
Rep.: Cum ai caracteriza fotbalul românesc fata de cel din Serbia?
D.R.: Fotbalul sîrbesc are parte de multa calitate. Acolo sînt jucatori talentati, dornici de munca si de afirmare, dar campionatului din Serbia îi lipseste organizarea, la nivel de prima divizie si la nivel de cluburi. În România, organizarea este foarte buna, alaturi de calitatea foarte buna a jucatorilor si antrenorilor. Toate echipele sînt puternice, iar Steaua, Dinamo sau Rapid, adica formatiile din vîrful clasamentului, au mereu meciuri grele. În Serbia nu e deloc asa. Acolo, singurele meciuri grele sînt Partizan Belgrad - Steaua Rosie Belgrad si returul. Înainte, însa, era cu totul altceva. Cînd era Iugoslavia, erau meciuri adevarate între Partizan, Steaua Rosie, Split si Zagreb din Croatia, Sarajevo, Skopje. Erau meciuri puternice si foarte grele pentru orice jucator, antrenor si arbitru. Acum, însa, în afara derby-urilor de care am vorbit, meciurile sînt slabe si cu maximum 300 de spectatori în tribune.
Rep.: Care este echipa ta preferata din Serbia?
D.R.: Partizan Belgrad este echipa mea de suflet. Am si jucat acolo doua sezoane, cînd aveam 20- 21 de ani. A fost si perioada în care am fost convocat în mai multe rînduri în lotul Serbiei de tineret.
|
Autentificare
