Pavarotti, vina de a fi murit

Luciano Pavarotti, magicul italian care a construit cu materialul singular al vocii lui o scara de aur ĂŽntre pamĂŽnt si cer a murit - vestea mi-a parvenit prin toata media. Avea 71 de ani si a fost biruit de un cancer pancreatic. Dumnezeu sa-l odihneasca ĂŽn pace! Atunci cĂŽnd s-a nimerit sa-l ascult, neputĂŽndu-ma lauda ca domnul Traian Basescu, presedintele nostru, cu o disciplina concertistica severa, am trait o emotie speciala. Emotia estetica pentru firile stilate se consuma ĂŽn creier, trece prin distileria rece a ideilor. Eu o resimteam pamĂŽntean si oarecum primitiv, epidermic aproape, ca o ĂŽnfurnicare. Vocea lui, care nu mai contenea sa urce ĂŽn cer, transmitea un curent electric prin toata alcatuirea fiintei mele, ĂŽnfiorĂŽnd-o, chircind-o si apoi eliberĂŽnd-o pe marile si neatinsele pajisti ale vazduhului.
Ma rog, n-are ĂŽnsa prea mare importanta ce simt sau am simtit eu ascultĂŽndu-l pe nemuritorul Pavarotti, pentru ca el ramĂŽne un nemuritor. Important este ca el a sporit cu o octava minunea si frumusetea lumii. De la Scala din Milano, la Metropolitan, de la Sao Paolo, pĂŽna la Bucuresti, vocea lui Pavarotti a adunat omenirea ĂŽn salile de concert si a obligat-o la unanimitatea aplauzelor. Urmaresc acum ĂŽntrecerea mediei, fireasca pĂŽna la un punct, ĂŽn a-l omagia pe marele disparut. O televiziune face legaturi ĂŽn direct cu personalitati culturale românesti care au avut atingere cu Pavarotti. Prietenul meu Pino (l-am numit pe Ion Caramitru, actor de Hamlet si fost ministru) gaseste vorbe nimerite, fara multa emfaza, pentru a-l creiona pe Pavarotti. Iata-i ĂŽnsa si pe confratii de voce ai disparutului. Gabriel Nastase, tenor român talentat (dar nu mai mult de atĂŽt!) ĂŽl lauda pe italian omorĂŽndu-l ĂŽnca o data. Vocea subtire si peltica a tenorului nostru, mai expresiva pe scena, ĂŽl coboara pe Pavarotti si-l asasineaza nemilos. Gabriel Nastase crede ca Pavarotti nu a fost atĂŽt un talent, cĂŽt un tehnician. Cum adica, ĂŽntreaba reporterita, sa ĂŽnteleg ca n-a avut har si 99 la suta gloria lui s-a datorat naduselii? Urmeaza explicatii bĂŽlbĂŽite, latite, laudele cu jumatatea de gura ale tenorului român, platitudini cu duiumul. Contact cu o soprana. Vocea ei e gĂŽfĂŽita, ofteaza, lacrimeaza si parca ĂŽsi da duhul. Pare ca viata ei s-a ispravit odata cu ultima respiratie a italianului. Tata daca i-ar fi fost, amant, frate si n-ar fi trait o asemenea rascolire si ĂŽndurerare. Ai crede ca si ea ĂŽsi va gasi sfĂŽrsitul ĂŽn direct, ĂŽn aceasta clipa. O doamna la Radio „Sant“ ĂŽsi aminteste ca Pavarotti si-a ĂŽnselat nevasta cu o secretara care era mai tĂŽnara decĂŽt cele patru fiice ale sale. Cu alte cuvinte, o fi cĂŽntat el bine, dar a fost un nemernic daca si-a parasit la batrĂŽnete familia ĂŽncurcĂŽndu-se cu o juna. Regii biblici, la vĂŽrste matusalemice ĂŽsi lungeau viata dormind ĂŽn pat cu fecioare. Faceam, ĂŽn ceea ce ma priveste, o derogare pentru Pavarotti de la severa morala a familiei numai sa ne mai fi bucurat cu vocea lui niste ani.
Ce nimerite-s versurile eminesciene din „Scrisoarea I“: „O sa vie pe-a ta urma ĂŽn convoi de-nmormĂŽntare, /Splendid ca o ironie cu priviri nepasatoare... /Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel, /Nu slavindu-te pe tine... lustruindu-se pe el...“
Cineva îsi aminteste ca Pavarotti n-a avut studii. A fost, cu alte cuvinte, un autodidact al vocii. Ei, si? În sfîrsit, o televiziune pune punct comentariilor si îl lasa pe Pavarotti sa cînte. Dumnezeule Mare! Pamînteanul din mine urca pe calcîie pîna la cer, sufletul meu e carat în înalturi. Vocea lui Pavarotti n-a murit. Italianul asta mare si paros ca un urs nu va muri niciodata.