Lehamitea ca sentiment national

Prezenta rusinos de micĂŁ la votul dublu de duminicĂŁ nu mĂŁ surprinde. Ea este rezultatul conjugat al mai multor cauze, dintre care prima este politica bĂŁgatului piciorului, practicatĂŁ pe fatĂŁ si fĂŁrĂŁ nici o rusine de toti politicienii „alesi democratic“ dupĂŁ 1990. Se vor gĂŁsi multi, si din tabĂŁra analistilor politici, dar mai ales din cea a politicienilor, care sĂŁ aducĂŁ ĂŽn fatĂŁ argumentul cĂŁ 30% prezentĂŁ la vot este un procent normal ĂŽn Uniunea EuropeanĂŁ. Si cĂŁ, ĂŽn consecintĂŁ, iatĂŁ ĂŽncĂŁ un efect al integrĂŁrii. Silogismul dus pĂŽnĂŁ la capĂŁt ar trage concluzia cĂŁ România nu e cu nimic mai prejos ca Franta sau Spania si Italia, bunĂŁoarĂŁ. Nimeni nu se va obosi sĂŁ constate care a fost prezenta la vot a populatiei tĂŁrilor mai sus numite ĂŽn primul an de dupĂŁ integrare. DacĂŁ nu ne convine, nu pomenim. Si nu ne convine, indiferent dacĂŁ la unele e ĂŽn minus, si la altele ĂŽn plus. Dincolo de comparatiile (toate ĂŽn dezavantajul nostru) cu ceea ce s-a ĂŽntĂŽmplat ĂŽn alte tĂŁri membre, rĂŁmĂŽn concluziile „nationale“. Neaose. DacĂŁ situarea pe primul loc a Partidului Democrat era de asteptat, dat fiind cĂŁ el a fost „remorcat“ de prestatia presedintelui Traian BĂŁsescu, mai putin previzilĂŁ era cĂŁderea PSD din pozitia de cel mai mare partid si, cu atĂŽt mai putin de asteptat incapacitatea Partidului România Mare de a fi admis ĂŽn Parlamentul European. De mirare, pentru unii, ar fi si procentul mic cĂŽstigat de fotbalistii crestini si pogorĂŽtori de daruri pentru bobor ai lui Gigi Becali. Partidul Conservator, Partidul Initiativa României si PNTCD vor fi amintite doar ĂŽn treacĂŁt ca perdante, dat fiind cĂŁ au bifat procente jenante. Explicatia pentru toate aceste esecuri este una singurĂŁ: nu sĂŁrĂŁcia ĂŽmpinsĂŁ la extrem, nu lipsa electricitĂŁtii ĂŽn sate ĂŽn proportia cea mai mare din Europa mileniului trei, nu jegul din spitalele românesti, nu coruptia la toate nivelurile, ci perpetuarea arogantei proaste a clasei politice romĂŽnesti. Si dacĂŁ partide precum România Mare au iesit din competitie pe mĂŽna propriului electorat, asta este semn cĂŁ nu se mai poate miza nici pe sentimentul national valorificat ĂŽn registrele lui groase si nesimtit-populiste, nici pe gargara neacoperitĂŁ ĂŽn faptic a Partidului Initiativa României (dar cine este PIN?), nici pe agresivitatea opulentei si manipularea prin cele mai tari trusturi de presĂŁ ale partidului lui Dan Voiculescu. Semnul neparticipĂŁrii la vot, cĂŁci mai curĂŽnd neparticipare este decĂŽt invers, este unul singur: lehamitea ca sentiment national. DupĂŁ un astfel de semnal, si dupĂŁ invalidarea votului pentru referendum, lehamitea va creste. Nu m-as mira deloc, dacĂŁ la alegerile din 2008, participarea la vot sĂŁ fie ĂŽncĂŁ si mai micĂŁ decĂŽt cea la votul din 25 noiembrie 2007. Cu toate cĂŁ nu mi-ar plĂŁcea sĂŁ ĂŽnchei cu „cine seamĂŁnĂŁ vĂŽnt, culege furtunĂŁ“.