Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
RSS News Feed - Monitorul de Neamt Retele Sociale si RSS
RSS - Monitorul de Neamt
Calendar- Arhiva de Stiri Aprilie 2008
LMMJVSD
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930    
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Monitorul Neamt
 Judetul Neamt
 rochii.ro
 fantastic.ro
 sarcasm.ro
 helen.ro
 cojoc.ro
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Locale 26 Aprilie 2008
Tipăreste articolul - Varianta pentru imprimantă Trimite acest articol unui prieten  prin email
Datini si obiceiuri de Paste

Datini si obiceiuri de Paste

Sărbătoarea Pastelui începe în după-amiaza zilei de sîmbătă. Cel mai important moment al zilei este sfintirea apei botezătoare la biserică. Se spunea că prima persoană care urmează să fie botezată cu această apă „nouă“ va avea noroc toată viata.
Apa prezintă un rol important si duminica. Crestinii mergeau la biserică ducînd mîncarea si vinul pregătite pentru a fi sfintite. Postul se termină oficial prin consumarea acestor bucate. În unele regiuni, această traditie s-a păstrat si în zilele noastre. Se spunea că dacă găinile apucă să mănînce din rămăsitele acestor mîncăruri, vor oua mult. Se obisnuia ca oul sfintit să fie consumat în mijlocul familiei, pentru ca în cazul în care cineva s-ar rătăci, să îsi aducă aminte cu cine a mîncat si să îsi regăsească drumul spre casă. Mîncarea traditională este carnea de miel pregătită după mai multe retete specifice. Mielul este simbolul lui Hristos. Înainte, Pastele se sărbătorea în diferite zile ale săptămînii, chiar si vinerea, sîmbăta si duminica. La Sinodul Ecumenic de la Niceea, convocat de către împăratul Constantin cel Mare, a fost emisă legea pascală care a stabilit ca această sărbătoare să aibă loc în prima duminică după luna plină sau după echinoctiul de primăvară.

Pastele în Vechiul si Noul Testament

Pentru prima dată, Pastele a fost sărbătorit în jurul anului 1400 înainte de Hristos. În această zi, evreii au părăsit Egiptul cu ajutorul lui Dumnezeu. Scriptura, în cartea Exod (Iesirea) din Vechiul Testament, oferă instructiunile date de Dumnezeu pentru sărbătorirea Pastilor în timpul lui Moise. Evreii din antichitate îsi aminteau de faptul că Dumnezeu i-a salvat din robia în care se aflau în Egipt. În ceea ce îi priveste pe crestini, Dumnezeu a reînnoit legămîntul făcut cu israelitii, de data aceasta nu printr-un om (Moise), ci prin Fiul Său, Iisus Mesia. Legămîntul cel nou nu mai este unul făcut doar cu evreii, ci cu toate popoarele care vor să primească iertarea păcatelor prin jertfa lui Iisus Hristos. Legămîntul cel vechi purta sigiliul sîngelui unui miel care trebuia sacrificat de Pasti după instructiunile date de Dumnezeu. Cu ocazia iesirii din Egipt, cînd au sărbătorit pentru prima dată Pastele, toti evreii au primit poruncă să ia cîte un miel si să îl sacrifice. Apoi, cu sîngele lui au uns ramele din lemn ale usilor de la casele în care locuiau. În noaptea aceea, îngerul mortii trimis de Dumnezeu a trecut prin Egipt si a omorît toti fiii întîi născuti ai egiptenilor, în casele care nu aveau usile unse cu sîngele mielului. În casele israelitilor nu a murit nimeni. Sîngele mielului oferea o garantie, un semn vizibil prin care credinciosii dădeau de înteles că au luat în serios avertismentul lui Dumnezeu.
În Noul Testament, mielul a fost înjunghiat prin Mîntuitorul Iisus, iar sîngele Său care a curs pe cruce este sîngele răscumpărător. La Cina cea de Taină, în noaptea cînd a fost trădat, înainte de a fi prins si arestat, Domnul Iisus a instituit sărbătoarea Pastelui nou testamentar, după porunca ce I-a fost dată de Dumnezeu. Cel Vesnic vrea ca toti crestinii să îsi amintească de pretul care a fost plătit pentru răscumpărarea noastră din sclavia păcatului.

Crucea, oul si fluturele

Crucea simbolizează crucificarea, opusul învierii. Totusi, Sinodul Ecumenic de la Niceea, în anul 325, Împăratul Constantin a decretat ca întocmai crucea să fie simbolul oficial al crestinismului.
Iepurasul - nu este o inovatie modernă si simbolizează fertilitatea. Simbolul provine din vremea festivalurilor păgîne de Eastre ale vechilor saxoni. Simbolul pămîntesc al zeitei Eastre era iepurele. Germanii au adus cu ei simbolul iepurasului pascal în America. Numai după războiul civil a fost răspîndit ca simbol crestin. De fapt, sărbătoarea Pastelui nu fusese celebrată în America pînă atunci. Oul simbolizează învierea. Ouăle rosii aveau menirea de a tine răul departe si simbolizau sîngele lui Hristos. Mielul reprezintă victoria vietii asupra mortii. Îl simbolizează pe Mîntuitorul care S-a jertfit pentru păcatele lumii si a murit pe cruce ca un miel nevinovat. Se spune că crucea albă de pe greabănul măgarului se datorează faptului ca L-a adus pe Iisus la Ierusalim în Duminica Floriilor.
Fluturele simbolizează viata lui Iisus: omida reprezintă întruparea omenească; coconul este moartea trupească, iar fluturele reprezintă Învierea.

Pastele pe plaiuri românesti

În Bucovina, fetele se duc în noaptea de Înviere în clopotnită si spală limba clopotului cu apă neîncepută. Cu această apă se spală pe fată în zorii zilei de Pasti, ca să fie frumoase tot anul si asa cum aleargă oamenii la Înviere cînd se trag clopotele la biserică, asa să alerge si feciorii la ele.
În zona Cîmpulung Moldovenesc, datina se deosebeste prin complexitatea simbolurilor, a credintei în puterea miraculoasă a rugăciunii de binecuvîntare a bucatelor. În zorii zilei de duminică, credinciosii ies în curtea bisericii, se asează în formă de cerc, purtînd lumînările aprinse în mînă, în asteptarea preotului care să sfintească si să binecuvînteze bucatele din cosul pascal. În fata fiecărui gospodar este pregătit un astfel de cos, după orînduiala strămosilor. În cosul acoperit cu un servet tesut cu model specific zonei sînt asezate, pe o farfurie, simbolurile bucuriei pentru tot anul: seminte de mac (ce vor fi aruncate în rîu pentru a alunga seceta), sare (ce va fi păstrată pentru a aduce belsug), zahăr (folosit de cîte ori vitele vor fi bolnave), făină (pentru ca rodul grîului să fie bogat), ceapă si usturoi (cu rol de protectie împotriva insectelor). Deasupra acestei farfurii se asează pască, suncă, brînză, ouăle rosii, dar si ouăle încondeiate, bani, flori, peste afumat, sfeclă rosie cu hrean si prăjituri. Dupa sfintirea acestui cos pascal, ritualul de Pasti se continuă în familie.
În părtile Sibiului, există obiceiul ca de Pasti să fie împodobit un pom (un arbust) asemănător cu cel de Crăciun. Singura deosebire constă în faptul că în locul globurilor se agată ouă vopsite (golite de continutul lor). Pomul poate fi asezat într-o vază frumoasă si farmecul sărbătorii sporeste cu o podoabă de acest fel.
La Călărasi, la slujba de Înviere, credinciosii aduc în cosul pascal, pentru binecuvîntare, ouă rosii, cozonac si cocoti albi. Cocosii sînt crescuti anume pentru împlinirea acestei traditii. Ei vestesc miezul noptii: datina din străbuni spune că, atunci cînd cocosii cîntă, Hristos a înviat! Cel mai norocos este gospodarul al cărui cocos cîntă primul. Este un semn că, în anul respectiv, în casa lui va fi belsug. După slujbă, cocosii sînt dăruiti oamenilor săraci. Pe lîngă datina cosului pascal, se mai păstrează cîteva obiceiuri deosebite: ele vestesc întîmpinarea Pastelui cu bucurie si dragoste pentru semeni.
O foarte frumoasă datină se păstrează în Maramures, zona Lăpusului. Dimineata, în prima zi de Pasti, copiii (pînă la vîrsta de 9 ani) merg la prieteni si la vecini să le anunte Învierea Domnului. Gazda dăruieste fiecărui urător un ou rosu. La plecare, copiii multumesc pentru dar si urează gospodarilor sărbători fericite. La această sărbătoare, pragul casei trebuie trecut mai întîi de un băiat, pentru ca în acea gospodărie să nu fie discordie tot restul anului.
În Arges, printre dulciurile pregătite de Sfintele Pasti se numără covrigii cu ou (numiti asa pentru că în compozitia lor se adaugă multe ouă). Fiecare gospodină se străduieste să pregătească o astfel de delicatesă, care este si simbolul belsugului.
În Tara Motilor, în noaptea de Pasti se ia toaca de la biserică, se duce în cimitir si este păzită de feciori. Iar dacă nu au păzit-o bine si a fost furată, sînt pedepsiti ca a doua zi să dea un ospăt, adică mîncăruri si băuturi din care se înfruptă atît hotii, cît si păgubasii. Dacă aceia care au încercat să fure toaca nu au reusit, atunci ei vor fi cei care vor plăti ospătul.
Pe valea Crisului Alb, la Almas, toată suflarea comunei se adună în curtea bisericii. Femeile si fetele din localitate se gătesc în straie de sărbătoare si vin în curtea bisericii unde vopsesc si încondeiază ouă.

Pastele mic, Pastele Blajinilor, Pastele Cailor...

Duminica imediat următoare Învierii - Duminica Tomii - este cunoscută în popor ca Pastele mic. În această zi, în unele locuri există obiceiul ca tinerii să lege frătii. Prima luni din a doua săptămînă după Pasti se mai numeste Lunea Mortilor, Pastele Mortilor, Pastele Mic, Pastele Rohmanilor, Pastele Blajinilor. Blajinii sînt fiinte mitice, care trăiesc pe Tărîmul Celălalt, dar păstrează legături cu lumea noastră. Li se mai spune Rohmani, Urici si Oameni Rosii. Ei locuiesc în Ostroavele Albe ale Apei Sîmbetei. Cele mai multe legende îi prezintă ca pe niste fiinte miloase, devotate lui Dumnezeu. Se crede că ei provin din copii nebotezati, morti imediat după nastere. Altii spun că Rohmanii sînt oameni vechi, care au o credintă mai curată decît a actualilor pămînteni. La sfîrsitul lumii ei vor lua locul oamenilor pe pămînt. De Pastele Blajinilor se crede că sufletele mortilor sînt slobode; de aceea, în această zi se gătesc multe bucate, împărtindu-se la vecini sau sărmani. Pastele Cailor se sărbătoreste în ziua de joi din a sasea săptămînă care urmează după Pasti cînd se crede că, pentru un ceas, si pentru o singură dată pe an, caii se satură de păscut iarbă. Se pare că în vechime era o zi a soroacelor, cînd se încheiau diferite afaceri. Cum data acestei sărbători putea varia de la an la an cu un număr mare de zile, importanta ei s-a diminuat treptat, primind un sens peiorativ: a nu da înapoi ceea ce ai împrumutat, a amîna pînă la Pastele Cailor, pînă la Sfîntul Asteaptă, deci a nu te tine de cuvînt.

Iepurasul si Sărbătoarea Pastelui

Prezenta iepurasului în traditia pascală se datorează de asemenea reminiscentelor ritualurilor păgîne si divinitătilor venerate în vremuri îndepărtate, simpaticul animal fiind atunci, ca si astăzi, un evident simbol al fertilitătii. O veche legendă nordică spune că zeita Eostre a găsit într-o iarnă o pasăre rănită pe cîmp. Pentru a o salva de la moarte, zeita a transformat-o într-o iepuroaică, aceasta păstrînd însă capacitatea de a depune ouă. Pentru a-i multumi binefăcătoarei sale, iepuroaica decora ouăle făcute si i le dăruia zeitei. Această legendă se mai păstrează vie în rîndul comunitătii olandeze din Pennsylvania, unde copiii asteaptă de Paste iepurasul care face un cuib plin de ouă colorate. Din această legendă s-a născut si traditia ca iepurasul să aducă daruri copiilor.
Desi nu este un animal prea impresionant, iepurele este un mesager sacru al divinitătii în multe culturi. Spre exemplu, în traditia chineză, iepurele este o creatură care trăieste pe lună, unde se ocupă cu măcinarea orezului, esenta vietii. Pentru budisti, iepurele este, de asemenea, o creatură selenară. Legenda spune că, neavînd ce ofrandă să-i aducă zeitei Indra, iepurele s-a gătit pe sine însusi în focul sacru si, ca răsplată, a fost asezat pe lună. Si pe continentul american, animalul cu urechi mari este personaj de legendă. La unele triburi există un mit care descrie cum iepurele a adus oamenilor focul, în timp ce în cultura maya era creditat cu inventarea scrisului.
În Egiptul antic, iepurele ocupa un loc aparte, ca simbol al fertilitătii, în timp ce în traditia germanică, el este cel care aduce viata nouă în fiecare primăvară. Prima atestare documentară a prezentei iepurelui în simbolistica pascală apare în Germania, la 1500, desi e probabil că el era deja prezent de mai multă vreme în traditia populară. Germanii sînt, de altfel, primii care au inventat dulciurile în formă de iepurasi, la 1800. În aceeasi perioadă, în Franta si Germania au aparut si primele ouă din ciocolată.

Articol afisat de 6223 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(M.N.)
Adaugă comentariul tău la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu există nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Sport Stiri Sport
Stiri Opinii Stiri Opinii
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Premium UK domain names
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totalĂŁ sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective