Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
Calendar- Arhiva de Stiri Aprilie 2008
LMMJVSD
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930    
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Judetul Neamt
 Video Production
 Cambridge
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Locale 26 Aprilie 2008
TipŃreste articolul - Varianta pentru imprimantŃ Trimite acest articol unui prieten  prin email
Datini si obiceiuri de Paste

Datini si obiceiuri de Paste

S├úrb├útoarea Pastelui ├«ncepe ├«n dup├ú-amiaza zilei de s├«mb├út├ú. Cel mai important moment al zilei este sfintirea apei botez├útoare la biseric├ú. Se spunea c├ú prima persoan├ú care urmeaz├ú s├ú fie botezat├ú cu aceast├ú ap├ú „nou├ú“ va avea noroc toat├ú viata.
Apa prezintã un rol important si duminica. Crestinii mergeau la bisericã ducînd mîncarea si vinul pregãtite pentru a fi sfintite. Postul se terminã oficial prin consumarea acestor bucate. În unele regiuni, aceastã traditie s-a pãstrat si în zilele noastre. Se spunea cã dacã gãinile apucã sã mãnînce din rãmãsitele acestor mîncãruri, vor oua mult. Se obisnuia ca oul sfintit sã fie consumat în mijlocul familiei, pentru ca în cazul în care cineva s-ar rãtãci, sã îsi aducã aminte cu cine a mîncat si sã îsi regãseascã drumul spre casã. Mîncarea traditionalã este carnea de miel pregãtitã dupã mai multe retete specifice. Mielul este simbolul lui Hristos. Înainte, Pastele se sãrbãtorea în diferite zile ale sãptãmînii, chiar si vinerea, sîmbãta si duminica. La Sinodul Ecumenic de la Niceea, convocat de cãtre împãratul Constantin cel Mare, a fost emisã legea pascalã care a stabilit ca aceastã sãrbãtoare sã aibã loc în prima duminicã dupã luna plinã sau dupã echinoctiul de primãvarã.

Pastele în Vechiul si Noul Testament

Pentru prima datã, Pastele a fost sãrbãtorit în jurul anului 1400 înainte de Hristos. În aceastã zi, evreii au pãrãsit Egiptul cu ajutorul lui Dumnezeu. Scriptura, în cartea Exod (Iesirea) din Vechiul Testament, oferã instructiunile date de Dumnezeu pentru sãrbãtorirea Pastilor în timpul lui Moise. Evreii din antichitate îsi aminteau de faptul cã Dumnezeu i-a salvat din robia în care se aflau în Egipt. În ceea ce îi priveste pe crestini, Dumnezeu a reînnoit legãmîntul fãcut cu israelitii, de data aceasta nu printr-un om (Moise), ci prin Fiul Sãu, Iisus Mesia. Legãmîntul cel nou nu mai este unul fãcut doar cu evreii, ci cu toate popoarele care vor sã primeascã iertarea pãcatelor prin jertfa lui Iisus Hristos. Legãmîntul cel vechi purta sigiliul sîngelui unui miel care trebuia sacrificat de Pasti dupã instructiunile date de Dumnezeu. Cu ocazia iesirii din Egipt, cînd au sãrbãtorit pentru prima datã Pastele, toti evreii au primit poruncã sã ia cîte un miel si sã îl sacrifice. Apoi, cu sîngele lui au uns ramele din lemn ale usilor de la casele în care locuiau. În noaptea aceea, îngerul mortii trimis de Dumnezeu a trecut prin Egipt si a omorît toti fiii întîi nãscuti ai egiptenilor, în casele care nu aveau usile unse cu sîngele mielului. În casele israelitilor nu a murit nimeni. Sîngele mielului oferea o garantie, un semn vizibil prin care credinciosii dãdeau de înteles cã au luat în serios avertismentul lui Dumnezeu.
În Noul Testament, mielul a fost înjunghiat prin Mîntuitorul Iisus, iar sîngele Sãu care a curs pe cruce este sîngele rãscumpãrãtor. La Cina cea de Tainã, în noaptea cînd a fost trãdat, înainte de a fi prins si arestat, Domnul Iisus a instituit sãrbãtoarea Pastelui nou testamentar, dupã porunca ce I-a fost datã de Dumnezeu. Cel Vesnic vrea ca toti crestinii sã îsi aminteascã de pretul care a fost plãtit pentru rãscumpãrarea noastrã din sclavia pãcatului.

Crucea, oul si fluturele

Crucea simbolizeazã crucificarea, opusul învierii. Totusi, Sinodul Ecumenic de la Niceea, în anul 325, Împãratul Constantin a decretat ca întocmai crucea sã fie simbolul oficial al crestinismului.
Iepurasul - nu este o inovatie modernã si simbolizeazã fertilitatea. Simbolul provine din vremea festivalurilor pãgîne de Eastre ale vechilor saxoni. Simbolul pãmîntesc al zeitei Eastre era iepurele. Germanii au adus cu ei simbolul iepurasului pascal în America. Numai dupã rãzboiul civil a fost rãspîndit ca simbol crestin. De fapt, sãrbãtoarea Pastelui nu fusese celebratã în America pînã atunci. Oul simbolizeazã învierea. Ouãle rosii aveau menirea de a tine rãul departe si simbolizau sîngele lui Hristos. Mielul reprezintã victoria vietii asupra mortii. Îl simbolizeazã pe Mîntuitorul care S-a jertfit pentru pãcatele lumii si a murit pe cruce ca un miel nevinovat. Se spune cã crucea albã de pe greabãnul mãgarului se datoreazã faptului ca L-a adus pe Iisus la Ierusalim în Duminica Floriilor.
Fluturele simbolizeazã viata lui Iisus: omida reprezintã întruparea omeneascã; coconul este moartea trupeascã, iar fluturele reprezintã Învierea.

Pastele pe plaiuri românesti

În Bucovina, fetele se duc în noaptea de Înviere în clopotnitã si spalã limba clopotului cu apã neînceputã. Cu aceastã apã se spalã pe fatã în zorii zilei de Pasti, ca sã fie frumoase tot anul si asa cum aleargã oamenii la Înviere cînd se trag clopotele la bisericã, asa sã alerge si feciorii la ele.
În zona Cîmpulung Moldovenesc, datina se deosebeste prin complexitatea simbolurilor, a credintei în puterea miraculoasã a rugãciunii de binecuvîntare a bucatelor. În zorii zilei de duminicã, credinciosii ies în curtea bisericii, se aseazã în formã de cerc, purtînd lumînãrile aprinse în mînã, în asteptarea preotului care sã sfinteascã si sã binecuvînteze bucatele din cosul pascal. În fata fiecãrui gospodar este pregãtit un astfel de cos, dupã orînduiala strãmosilor. În cosul acoperit cu un servet tesut cu model specific zonei sînt asezate, pe o farfurie, simbolurile bucuriei pentru tot anul: seminte de mac (ce vor fi aruncate în rîu pentru a alunga seceta), sare (ce va fi pãstratã pentru a aduce belsug), zahãr (folosit de cîte ori vitele vor fi bolnave), fãinã (pentru ca rodul grîului sã fie bogat), ceapã si usturoi (cu rol de protectie împotriva insectelor). Deasupra acestei farfurii se aseazã pascã, suncã, brînzã, ouãle rosii, dar si ouãle încondeiate, bani, flori, peste afumat, sfeclã rosie cu hrean si prãjituri. Dupa sfintirea acestui cos pascal, ritualul de Pasti se continuã în familie.
În pãrtile Sibiului, existã obiceiul ca de Pasti sã fie împodobit un pom (un arbust) asemãnãtor cu cel de Crãciun. Singura deosebire constã în faptul cã în locul globurilor se agatã ouã vopsite (golite de continutul lor). Pomul poate fi asezat într-o vazã frumoasã si farmecul sãrbãtorii sporeste cu o podoabã de acest fel.
La Cãlãrasi, la slujba de Înviere, credinciosii aduc în cosul pascal, pentru binecuvîntare, ouã rosii, cozonac si cocoti albi. Cocosii sînt crescuti anume pentru împlinirea acestei traditii. Ei vestesc miezul noptii: datina din strãbuni spune cã, atunci cînd cocosii cîntã, Hristos a înviat! Cel mai norocos este gospodarul al cãrui cocos cîntã primul. Este un semn cã, în anul respectiv, în casa lui va fi belsug. Dupã slujbã, cocosii sînt dãruiti oamenilor sãraci. Pe lîngã datina cosului pascal, se mai pãstreazã cîteva obiceiuri deosebite: ele vestesc întîmpinarea Pastelui cu bucurie si dragoste pentru semeni.
O foarte frumoasã datinã se pãstreazã în Maramures, zona Lãpusului. Dimineata, în prima zi de Pasti, copiii (pînã la vîrsta de 9 ani) merg la prieteni si la vecini sã le anunte Învierea Domnului. Gazda dãruieste fiecãrui urãtor un ou rosu. La plecare, copiii multumesc pentru dar si ureazã gospodarilor sãrbãtori fericite. La aceastã sãrbãtoare, pragul casei trebuie trecut mai întîi de un bãiat, pentru ca în acea gospodãrie sã nu fie discordie tot restul anului.
În Arges, printre dulciurile pregãtite de Sfintele Pasti se numãrã covrigii cu ou (numiti asa pentru cã în compozitia lor se adaugã multe ouã). Fiecare gospodinã se strãduieste sã pregãteascã o astfel de delicatesã, care este si simbolul belsugului.
În Tara Motilor, în noaptea de Pasti se ia toaca de la bisericã, se duce în cimitir si este pãzitã de feciori. Iar dacã nu au pãzit-o bine si a fost furatã, sînt pedepsiti ca a doua zi sã dea un ospãt, adicã mîncãruri si bãuturi din care se înfruptã atît hotii, cît si pãgubasii. Dacã aceia care au încercat sã fure toaca nu au reusit, atunci ei vor fi cei care vor plãti ospãtul.
Pe valea Crisului Alb, la Almas, toatã suflarea comunei se adunã în curtea bisericii. Femeile si fetele din localitate se gãtesc în straie de sãrbãtoare si vin în curtea bisericii unde vopsesc si încondeiazã ouã.

Pastele mic, Pastele Blajinilor, Pastele Cailor...

Duminica imediat urmãtoare Învierii - Duminica Tomii - este cunoscutã în popor ca Pastele mic. În aceastã zi, în unele locuri existã obiceiul ca tinerii sã lege frãtii. Prima luni din a doua sãptãmînã dupã Pasti se mai numeste Lunea Mortilor, Pastele Mortilor, Pastele Mic, Pastele Rohmanilor, Pastele Blajinilor. Blajinii sînt fiinte mitice, care trãiesc pe Tãrîmul Celãlalt, dar pãstreazã legãturi cu lumea noastrã. Li se mai spune Rohmani, Urici si Oameni Rosii. Ei locuiesc în Ostroavele Albe ale Apei Sîmbetei. Cele mai multe legende îi prezintã ca pe niste fiinte miloase, devotate lui Dumnezeu. Se crede cã ei provin din copii nebotezati, morti imediat dupã nastere. Altii spun cã Rohmanii sînt oameni vechi, care au o credintã mai curatã decît a actualilor pãmînteni. La sfîrsitul lumii ei vor lua locul oamenilor pe pãmînt. De Pastele Blajinilor se crede cã sufletele mortilor sînt slobode; de aceea, în aceastã zi se gãtesc multe bucate, împãrtindu-se la vecini sau sãrmani. Pastele Cailor se sãrbãtoreste în ziua de joi din a sasea sãptãmînã care urmeazã dupã Pasti cînd se crede cã, pentru un ceas, si pentru o singurã datã pe an, caii se saturã de pãscut iarbã. Se pare cã în vechime era o zi a soroacelor, cînd se încheiau diferite afaceri. Cum data acestei sãrbãtori putea varia de la an la an cu un numãr mare de zile, importanta ei s-a diminuat treptat, primind un sens peiorativ: a nu da înapoi ceea ce ai împrumutat, a amîna pînã la Pastele Cailor, pînã la Sfîntul Asteaptã, deci a nu te tine de cuvînt.

Iepurasul si Sãrbãtoarea Pastelui

Prezenta iepurasului în traditia pascalã se datoreazã de asemenea reminiscentelor ritualurilor pãgîne si divinitãtilor venerate în vremuri îndepãrtate, simpaticul animal fiind atunci, ca si astãzi, un evident simbol al fertilitãtii. O veche legendã nordicã spune cã zeita Eostre a gãsit într-o iarnã o pasãre rãnitã pe cîmp. Pentru a o salva de la moarte, zeita a transformat-o într-o iepuroaicã, aceasta pãstrînd însã capacitatea de a depune ouã. Pentru a-i multumi binefãcãtoarei sale, iepuroaica decora ouãle fãcute si i le dãruia zeitei. Aceastã legendã se mai pãstreazã vie în rîndul comunitãtii olandeze din Pennsylvania, unde copiii asteaptã de Paste iepurasul care face un cuib plin de ouã colorate. Din aceastã legendã s-a nãscut si traditia ca iepurasul sã aducã daruri copiilor.
Desi nu este un animal prea impresionant, iepurele este un mesager sacru al divinitãtii în multe culturi. Spre exemplu, în traditia chinezã, iepurele este o creaturã care trãieste pe lunã, unde se ocupã cu mãcinarea orezului, esenta vietii. Pentru budisti, iepurele este, de asemenea, o creaturã selenarã. Legenda spune cã, neavînd ce ofrandã sã-i aducã zeitei Indra, iepurele s-a gãtit pe sine însusi în focul sacru si, ca rãsplatã, a fost asezat pe lunã. Si pe continentul american, animalul cu urechi mari este personaj de legendã. La unele triburi existã un mit care descrie cum iepurele a adus oamenilor focul, în timp ce în cultura maya era creditat cu inventarea scrisului.
În Egiptul antic, iepurele ocupa un loc aparte, ca simbol al fertilitãtii, în timp ce în traditia germanicã, el este cel care aduce viata nouã în fiecare primãvarã. Prima atestare documentarã a prezentei iepurelui în simbolistica pascalã apare în Germania, la 1500, desi e probabil cã el era deja prezent de mai multã vreme în traditia popularã. Germanii sînt, de altfel, primii care au inventat dulciurile în formã de iepurasi, la 1800. În aceeasi perioadã, în Franta si Germania au aparut si primele ouã din ciocolatã.

Articol afisat de 6698 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(M.N.)
AdaugŃ comentariul tŃu la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu exist´┐Ż nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Sport Stiri Sport
Stiri Opinii Stiri Opinii
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Domenii premium
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totala sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective